Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 670 alin. (2) şi ale art. 723 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Olabi în Dosarul nr. 1.830/300/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.050D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate sunt în acord cu prevederile art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea proprietăţii private, cheltuielile generate de procedura executării silite fiind suportate de părţi, în acord cu specificul procedurii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.830/300/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 669 pct. 2 şi ale art. 723 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de pârâta-apelantă Ruxandra Olabi într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta-intimată Casa Naţională de Pensii Publice în contradictoriu cu pârâta-intimată, prin care s-a dispus întoarcerea executării silite şi obligarea pârâtei-apelante la restituirea către reclamanta-intimată a unei sume de bani şi prin care s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta-apelantă în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc Dobranici Doina Crenguţa ca neîntemeiată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că interpretarea şi aplicarea art. 669 pct. 2 raportat la art. 723 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale şi contrare art. 5 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti ce prevede că activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate. Având în vedere că executorul judecătoresc este un profesionist în executare silită, fiind prezumat legal că este cunoscător al dispoziţiilor legale, în cazul obligării pârâtei-intimate la plata sumei integrale şi/sau fracţionate rezultate din întoarcerea executării, se impune ca obligaţia de restituire a sumei executate silit să revină, în egală măsură, şi executorului judecătoresc. Prin desfiinţarea încheierii biroului executorului judecătoresc privind stabilirea cheltuielilor de executare, aceste sume nu mai sunt datorate, indiferent că ele au fost avansate sau nu de către creditoare. În cazul întoarcerii executării, se impune şi analiza existenţei obligaţiei legale de plată a sumei de bani reprezentând „onorariul“ executorului judecătoresc, în condiţiile anulării de către instanţa de judecată a titlului care o consacra. Altfel, autoarea excepţiei apreciază că se află în situaţia unei „îmbogăţiri fără justă cauză“ a executorului judecătoresc sau a unei „plăţi nedatorate“, deoarece lipseşte cauza transferului de valoare din patrimoniul pârâtei în patrimoniul biroului executorului judecătoresc. Or, nimeni nu poate fi expropriat „fără o dreaptă despăgubire“, fie chiar şi în interes public, dreptul de proprietate, sub aspectul dreptului de natură salarială, fiind protejat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, susţine că dispoziţiile normative criticate încalcă mai multe drepturi garantate constituţional, respectiv dreptul la muncă, dreptul la salariu, respectarea legislaţiei muncii, dreptul la şomaj şi dreptul la pensie. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 346 din 22 mai 2018. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 669 pct. 2 şi ale art. 723 din Codul de procedură civilă. Analizând însă susţinerile autoarei excepţiei, aşa cum reies din notele scrise depuse la dosar şi cum au fost reţinute în considerentele actului de sesizare, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 670 alin. (2) şi ale art. 723 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: - Art. 670 alin. (2): „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.“; – Art. 723: „(1) În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 28 iunie 2016, s-a reţinut că din dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, rezultă că profesia de executor judecătoresc are un statut special, care implică exercitarea autorităţii statului în vederea ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în hotărârile judecătoreşti şi în alte titluri executorii, scop în care legiuitorul a conferit autoritatea necesară actelor înfăptuite de către acesta, în cadrul competenţelor sale, calificându-le ca acte de autoritate publică, respectiv că executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuţional existent între creditor şi debitor, care are ca temei titlul executoriu. De asemenea, prin Decizia nr. 16 din 15 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 11 mai 2021, s-a statuat că legitimarea procesuală a executorului judecătoresc în cadrul contestaţiei la executare formulate de creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nu derivă din calitatea acestuia de parte în raportul execuţional existent între creditor şi debitor, care are ca temei titlul executoriu, ci din raportul juridic născut între executor şi creditor, ca efect al învestirii executorului (prin cererea de executare silită, prin care se solicită concursul statului în realizarea şi concretizarea titlului executoriu) de a acţiona în numele şi interesul creditorului, în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost conferite de lege în procedura execuţională. 13. Curtea observă că onorariul executorului judecătoresc face parte, conform art. 670 alin. (3) pct. 2 din Codul de procedură civilă, din categoria cheltuielilor de executare, pe lângă taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport sau alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 14. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor“. Cu toate acestea, indiferent de persoana care avansează cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, potrivit regulilor de mai sus, acestea sunt, conform art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, potrivit aceluiaşi text normativ, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. 15. Mai mult, dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul procedură civilă statuează că, în cazul în care sumele stabilite de executorul judecătoresc potrivit alin. (4) (sumele datorate ce urmează să fie plătite de debitor) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, cu respectarea termenului de prescripţie. 16. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 670 din Codul de procedură civilă rezultă că onorariul executorului judecătoresc reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat la solicitarea creditorului şi care este în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. Or, legea care prevede altfel este chiar Codul de procedură civilă, care în art. 723 alin. (1) statuează că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, iar în acest caz „cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului“. Curtea reţine că, din perspectiva plăţii cheltuielilor de executare, între executorul judecătoresc şi debitor nu se naşte niciun raport juridic, acesta existând numai între executorul judecătoresc şi creditor, pe de o parte, şi creditor şi debitor, pe de altă parte. Aşadar, din interpretarea textelor procesual civile, rezultă că onorariul executorului judecătoresc în cazul desfiinţării titlului executoriu şi întoarcerii executării silite va rămâne în sarcina creditorului. Aceasta întrucât organul de executare, deşi nu este parte în raportul execuţional existent între creditor şi debitor, este un participant la procedura execuţională, desfăşurând o activitate liberală, a cărei remunerare se impune, nefiind justificată sub nicio formă obligarea acestuia de a rămâne responsabil de efectuarea unor cheltuieli provocate de cererea creditorului. Raportul juridic născut între executor şi creditor, ca efect al învestirii executorului (prin cererea de executare silită, prin care se solicită concursul statului în realizarea şi concretizarea titlului executoriu) de a acţiona în numele şi interesul creditorului, în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost conferite de lege în procedura execuţională, nu poate plasa executorul judecătoresc sub culpa demarării executării silite în cazul în care instanţa dispune întoarcerea executării ca urmare a desfiinţării titlului executoriu. Într-o atare ipoteză, răspunderea pentru începerea urmăririi silite revine în mod exclusiv creditorului. 17. Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reţine criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 670 alin. (2) şi ale art. 723 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt în acord cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 care consacră garantarea dreptului de proprietate. 18. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ruxandra Olabi în Dosarul nr. 1.830/300/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 670 alin. (2) şi ale art. 723 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
