Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Victoria-Iuliana Scarlat în Dosarul nr. 15.101/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.141D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.178D/2016 şi nr. 1.359D/2016, având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia a fost ridicată de Mihai Cristian Vasilescu în Dosarul nr. 7.102/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, de către Georgeta Păunescu în Dosarul nr. 12.914/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.141D/2016, nr. 1.178D/2016 şi nr. 1.359D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.178D/2016 şi nr. 1.359D/2016 la Dosarul nr. 1.141D/2016, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invoca jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 6, respectiv 7 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 15.101/3/2016 şi nr. 12.914/3/2016 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi prin Încheierea din 1 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.102/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Scarlat Victoria-Iuliana, Mihai Cristian Vasilescu şi Păunescu Georgeta, cu ocazia soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ“, şi, respectiv, litigiu privind funcţionarii publici. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, care prevedea la art. 63 alin. (1) că „începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.“ Arată că, ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, care prevede la art. 10, criticat în speţă, că dispoziţiile art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 se abrogă, iar prin această abrogare, drepturile salariale au suferit o diminuare faţă de nivelul prevăzut prin art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, autorii excepţiei apreciind că, prin dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, a fost suprimat un drept salarial. Aşa fiind, autorii excepţiei susţin că se încalcă prevederile internaţionale şi cele constituţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, astfel încât privarea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept câştigat reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate. De asemenea, apreciază că se încalcă şi art. 41 din Constituţie, dreptul la remunerarea muncii reprezentând un aspect al dreptului la muncă. Totodată, arată că prin reglementarea criticată sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la condiţiile privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 53 din Constituţie permiţând o diminuare rezonabilă a gradului de protecţie oferită unor drepturi care poate fi tolerată în anumite situaţii/momente, dar fără ca, prin aceasta, să fie afectată însăşi substanţa lor. 9. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât ordonanţele de urgenţă emise de Guvern nu pot afecta drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul de proprietate sau dreptul la salariu. De asemenea apreciază că este încălcat şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului printr-o ordonanţă de urgenţă, motivele invocate de acesta privind oportunitatea, utilitatea şi urgenţa reglementării. În sfârşit, arată că textul de lege criticat contravine art. 148 alin. (2) din Constituţie prin raportare la art. 6 din Tratatul Uniunii Europene şi art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. 10. În final, autorii excepţiei consideră că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, s-a înfrânt principiul securităţii juridice şi al stabilităţii raporturilor juridice, acest principiu corelându-se cu un alt principiu dezvoltat în dreptul Uniunii Europene, şi anume cel al încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă. De asemenea impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, în sensul stabilităţii regulilor instituite prin acestea. 11. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.141D/2016 şi nr. 1.178D/2016, opinia Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, astfel, că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, se menţionează că, având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări. Adoptarea acestei măsuri prin ordonanţă de urgenţă s-a făcut în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată. În acest context, instanţa de judecată arată că riscul neasigurării fondurilor necesare unor ordonatori principali de credite în vederea desfăşurării activităţii acestora în bune condiţii nu a fost pe deplin motivat. Eventuala eroare de calcul a resurselor bugetare, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, deşi nu se menţionează acest lucru în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, nu este un motiv de abrogare a unor drepturi salariale, acordate justificat. Aşa fiind, apreciază că Guvernul României a adus atingere, nejustificat, substanţei dreptului salarial acordat, menţinând o situaţie discriminatorie, pe care a eliminat-o tocmai prin dispoziţia abrogată. 12. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.359D/2016, opinia Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal este în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciază că revine Curţii Constituţionale să decidă asupra afectării principiilor constituţionale pretins încălcate prin prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. 15. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt constituţionale, astfel încât nu pot fi reţinute criticile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale invocate în susţinerea excepţiei. De asemenea apreciază că nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului securităţii juridice, sub aspectul caracterului previzibil al normei criticate, aceasta fiind lipsită de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectele pe care le produce. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit textului criticat, „Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“ 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 124 privind instanţele judecătoreşti şi celor ale art. 127 referitoare la caracterul public al dezbaterilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi internaţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 21. Prin această decizie, Curtea a reţinut că prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 au avut ca efect abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, abrogare prin care se înlătură, în fapt, măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora faţă de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat. 22. În jurisprudenţa sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, paragraful 15, Curtea a arătat că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În egală măsură, Curtea a reţinut că, deşi drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de „bun“ şi „proprietate“ au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000). 23. În contextul criticilor extrinseci formulate, Curtea a analizat dacă prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, având ca efect o reducere a drepturilor salariale faţă de nivelul prevăzut de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, aprobată prin Legea nr. 133/2016, îndeplinesc cerinţele de constituţionalitate referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, respectiv cele care privesc existenţa unei situaţii extraordinare şi interdicţia afectării pe calea ordonanţelor de urgenţă a unor drepturi fundamentale. Astfel, din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, reţinem că Guvernul a invocat că „având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări.“ 24. Totodată, prin expunerea de motive a Legii nr. 79/2016, care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 „a avut în vedere activităţile complexe desfăşurate de acest personal, precum şi necesitatea asigurării unei stabilităţi a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituţii cu un nivel de salarizare superior, precum şi evitării săvârşirii unor posibile fapte de corupţie.“ Pe de altă parte, s-a arătat că „această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul celorlalte instituţii publice. De menţionat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil şi nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecinţă, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015.“ 25. Analizând aceste motive, Curtea a reţinut că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 apare ca fiind justificată, în esenţă, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar, pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea a apreciat că aspectele invocate apar ca fiind justificate nu doar prin prisma oportunităţii şi utilităţii lor, dar şi sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, fiind conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituţie. 26. Astfel, Curtea a observat că majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care lea atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus, în mod obiectiv şi justificat, intervenţia promptă a Guvernului. 27. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată. 28. De asemenea, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41, art. 44 şi art. 53 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. 29. Curtea a reţinut, totodată, că reglementarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 este impusă de necesitatea apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii, iar măsura abrogării dispoziţiilor art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 este o măsură capabilă, în mod obiectiv, să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor şi necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă art. 63 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 şi cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, apreciază că măsura are un caracter proporţional cu situaţia care a determinat-o. 30. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate vizând respectarea principiului securităţii juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea a reţinut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Analizând art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2015, Curtea a apreciat că acest text de lege este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectelor pe care le produce, subliniind faptul că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victoria-Iuliana Scarlat în Dosarul nr. 15.101/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Georgeta Păunescu în Dosarul nr. 12.914/3/2016 al aceleiaşi instanţe, precum şi de către Mihai Cristian Vasilescu în Dosarul nr. 7.102/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
