Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Petre Vasile Şerbănescu în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.274D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanţa constituţională s-a pronunţat în prealabil asupra unor critici similare celor formulate în prezentul dosar şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluţiile adoptate de Curte, se impune menţinerea jurisprudenţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Petre Vasile Şerbănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că abrogarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a Legii nr. 106/1995, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, afectează instituţia fundamentală a democraţiei - Parlamentul -, întrucât acesta este unica autoritate legiuitoare, şi că prin emiterea ordonanţei de urgenţă Guvernul nu a ţinut cont de prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, Guvernul a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, consfinţit de art. 1 alin. (4) din Constituţie. 6. Cu privire la critica vizând inexistenţa unei situaţii extraordinare, se apreciază că motivele invocate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 excedează cadrului constituţional referitor la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, afectând atât regimul instituţiilor fundamentale ale statului, cât şi substanţa dreptului de acces liber şi neîngrădit la justiţie. Pe cale de consecinţă, se consideră că nu există un motiv justificat de apărare a interesului public care să justifice existenţa unei situaţii extraordinare. 7. În final, autorul excepţiei susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu a fost pusă în dezbaterea Parlamentului, neexistând nicio lege de aprobare a acesteia. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că transferul unor atribuţii ale puterii legiuitoare către puterea executivă, printr-un act de voinţă al Parlamentului, nu este contrar principiului delegata potestas non delegatur. Aprecierea dacă există sau nu un caz excepţional revine, în primul rând, Guvernului, care decide adoptarea ordonanţei de urgenţă, şi, în al doilea rând, Parlamentului, care, ulterior, aprobă sau respinge prin lege actul normativ. În ambele situaţii, existenţa ori inexistenţa cazului excepţional constituie o situaţie de fapt, a cărei identificare se realizează de către cele două autorităţi publice prin mijloacele specifice ce le stau la dispoziţie, ţinându-se seama şi de raţiuni de oportunitate. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În acest sens se arată că, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, şi Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a analizat, în repetate rânduri, prevederile actului normativ în ansamblul său ori separat pe articole, prin raportare la art. 115 din Constituţie, statuând că acestea sunt constituţionale. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale, având în vedere că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii, şi se datorează faptului că „în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare“. În plus, atât timp cât partea are posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, dacă nu poate face faţă costurilor pe care le implică desfăşurarea unui proces civil, nu se poate reţine încălcarea art. 21 din Constituţie. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise formulate de autorul excepţiei, Curtea observă că, în cauză, sunt formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă, astfel încât obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 58 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare; b) Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare." 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la statul român, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 alin. (1) referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la convenţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici, în esenţă, similare, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 741 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, Decizia nr. 460 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 24 august 2016, Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, şi Decizia nr. 476 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018. 17. Astfel, cât priveşte criticile extrinseci ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 114 şi art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, Curtea a reţinut că proiectul de Lege pentru aprobarea actului normativ criticat a fost depus şi înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaţilor în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013, a fost primit aviz de la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării ordonanţei de urgenţă de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Prin urmare, criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la camera competentă să fie sesizată, în speţă, Camera Deputaţilor, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie. 18. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată drept condiţie necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligaţie ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat. 19. Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlament. Însă prevederile constituţionale stabilesc cadrul şi limitele exercitării acestui drept, condiţionând legitimitatea şi deci constituţionalitatea ordonanţelor Guvernului de îndeplinirea unor cerinţe exprese, calificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept criterii de constituţionalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului în temeiul art. 115 trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament - în cazul ordonanţelor simple, sau izvorăşte direct din Constituţie - în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanţelor de urgenţă. 20. Prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, Curtea a reţinut că, în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor dintre prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ în aceeaşi ipoteză. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului nu ar fi fost deloc neglijabile. 21. De asemenea, Curtea a analizat motivele invocate de către Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situaţie extraordinară, de natură să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu au fost încălcate. 22. Faţă de cele menţionate anterior, Curtea constată că şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată. 23. Referitor la invocarea în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a mai reţinut, în esenţă, că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite şi că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Vasile Şerbănescu în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 58 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
