Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 şi ale art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea K.L.T. & Co Industries - S.R.L. din comuna Filipeştii de Pădure, satul Diţeşti, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.984/204/2019 al Judecătoriei Câmpina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.894D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.136D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, şi în dosarele nr. 2.366D/2019 şi nr. 3.106D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 şi ale art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în dosarele nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 şi nr. 4.394/204/2019 ale Judecătoriei Câmpina. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.136D/2019, nr. 2.366D/2019 şi nr. 3.106D/2019 la Dosarul nr. 1.894D/2019, care este primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că prevederile criticate sunt norme de procedură care vizează aplicarea în timp a legii, iar, prin raportare la acest caracter, sunt de imediată aplicare. Totodată, cu privire la celelalte chestiuni referitoare la noţiunile de „termen“ şi „prevederi“, arată că acestea au înţelesul din vorbirea curentă, iar aplicarea textelor legale care le cuprind ţine de competenţa instituţiilor şi autorităţilor abilitate în acest sens. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 6. Prin încheierile din 20 iunie 2019, 24 iunie 2019, 14 august 2019 şi 23 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.984/204/2019, nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 şi nr. 4.394/204/2019, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 şi ale art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative. 7. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea K.L.T. & Co Industries - S.R.L. din comuna Filipeştii de Pădure, satul Diţeşti, judeţul Prahova, şi este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că dispoziţiile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, prin care se statuează că termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin această ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv în cadrul proceselor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, sunt în sine o excepţie, de strictă interpretare, de la principiul neretroactivităţii legii, având în vedere că art. 15 alin. (2) din Constituţie stabileşte că legea dispune numai pentru viitor, iar art. 24 şi art. 25 din Codul de procedură civilă reiterează principiul conform căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la data debutului acestora. 9. În acest context, se învederează că dispoziţiile criticate utilizează două noţiuni, respectiv „termenele“ şi „prevederile“, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu a statuat aplicarea de plano a normelor la care face referire art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, ci numai diferenţiat, în sensul că în anumite situaţii sunt aplicabile numai termenele prevăzute în normele la care se face trimitere, iar în alte situaţii este aplicabil conţinutul normelor la care se face trimitere. În ceea ce priveşte tratamentul creanţelor curente, din analiza cadrului legislativ în materie reiese că acesta este reglementat la art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar legiuitorul nu a prevăzut şi posibilitatea executării silite a acestora în perioada de observaţie, ci numai în intervalul temporal care începe după confirmarea planului de reorganizare aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. Acest aspect reiese din faptul că în cuprinsul art. 75 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se statuează că „prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător“, fiind excluse explicit trimiterile la dispoziţiile art. 143 alin. (1) din aceeaşi lege. Însă, în cauzele deduse judecăţii, interpretarea dată normelor legale de către creditorul bugetar este aceea că, indiferent de data deschiderii procedurii insolvenţei şi de stadiul acesteia - perioada de observaţie sau reorganizare -, creanţele curente pot fi executate silit, urmând calea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală. Posibilitatea executării silite a acestora în perioada de observaţie, ci numai în intervalul temporal care începe după confirmarea planului de reorganizare aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. Acest aspect reiese din faptul că în cuprinsul art. 75 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se statuează că „prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător“, fiind excluse explicit trimiterile la dispoziţiile art. 143 alin. (1) din aceeaşi lege. Însă, în cauzele deduse judecăţii, interpretarea dată normelor legale de către creditorul bugetar este aceea că, indiferent de data deschiderii procedurii insolvenţei şi de stadiul acesteia - perioada de observaţie sau reorganizare -, creanţele curente pot fi executate silit, urmând calea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală. 10. Faţă de această împrejurare, se apreciază că normele criticate, în formularea dată de către legiuitor sunt neconstituţionale, deoarece: nu îndeplinesc cerinţele de calitate a legii, întrucât lipsa de claritate lasă loc de interpretări, în ceea ce priveşte aplicarea de către autorităţi, iar lipsa de previzibilitate afectează cursul firesc al procedurilor de insolvenţă prevăzute de cadrul general în materie; încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, aplicându-se şi unor proceduri iniţiate anterior intrării în vigoare; nesocotesc principiul egalităţii în drepturi şi dreptul de proprietate prin instituirea posibilităţii executării silite individuale a unor creanţe bugetare în paralel cu procedura insolvenţei, care este una colectivă şi care se completează cu normele Codului de procedură civilă în virtutea cărora se desfăşoară executarea silită, iar nu a celor cuprinse în Codul de procedură fiscală. Prin urmare, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în discuţie nu ar trebui să producă efecte asupra procedurilor de insolvenţă iniţiate anterior intrării acesteia în vigoare, ci numai în cazul celor ale căror cereri de deschidere a procedurii sunt înregistrate după această dată, cu atât mai mult dacă este vorba despre executarea silită a unor creanţe curente care a fost instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 şi care, în procedura insolvenţei, este limitată la bunurile libere de sarcini ce nu sunt necesare desfăşurării activităţii curente. Orice altă interpretare conduce la negarea principiilor care stau la baza procedurilor de insolvenţă. 11. Judecătoria Câmpina opinează că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu îndeplinesc cerinţele de claritate şi previzibilitate necesare legii. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 14 şi ale art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018. 16. Curtea observă că ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenţei (capitolul II: Măsuri sectoriale, secţiunea 8: Măsuri în domeniul insolvenţei, art. 46-52). Astfel, la art. 47 alin. (1) din această lege s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile art. I pct. 14 şi ale art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate, respectiv completate prin articolul unic pct. 10, 23 şi 24 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, în principiu fiind eliminată soluţia legislativă vizată în mod concret prin critica de neconstituţionalitate. 17. Faţă de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituţionalitate, contextul în care aceasta a fost invocată, jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 14 şi ale art. IX alin. (1) (cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în forma criticată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, care au următorul cuprins: - Art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018: "Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 14. La articolul 143, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "Art. 143: (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenţie de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. (...) (3) Titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.“;" – Art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018: „(1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“ 18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 - Economia şi ale art. 115 - Delegarea legislativă. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale Codului de procedură civilă. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a acestora este formulată, în esenţă, din perspectiva interpretărilor date prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, de către autorităţile abilitate să recupereze creanţele bugetare provenite de la anumiţi debitori care se află într-o anumită etapă temporală prevăzută de Legea nr. 85/2014, respectiv fie în perioada de observaţie, fie în perioada de reorganizare, fiecare în parte având anumite termene şi proceduri după care se desfăşoară şi care sunt precizate în mod concret în lege sau este utilizată norma de trimitere. 20. De altfel, neconstituţionalitatea acestora este invocată în măsura în care prevederile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în conţinutul redat la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt aplicabile şi speţelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, atât în ceea ce priveşte termenele procedurale stabilite prin acestea, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul lor, cu precădere dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită“ şi care, de principiu, se regăsesc şi sunt aplicabile în procedura reorganizării judiciare. 21. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele învederate reprezintă, în realitate, o chestiune de interpretare a normelor legale, iar Curtea Constituţională se poate pronunţa numai asupra conformităţii unui text de lege cu prevederile şi principiile Constituţiei. 22. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţa de faţă, cu privire la chestiuni ce ţin de creanţele curente şi creanţele bugetare, în funcţie de natura lor şi de cadrul legislativ aplicabil - fie procedura fiscală, fie procedura insolvenţei, fie ambele coroborate. 23. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 24. Ca atare, faţă de această împrejurare, având în vedere că, în prezenta cauză, critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate la speţa dedusă judecăţii, excepţia de neconstituţionalitate având un asemenea obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. 25. În ceea ce priveşte prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, Curtea observă că nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate constă în faptul că acestea dispun faptul că anumite prevederi ale Legii nr. 85/2014, respectiv termenele reglementate la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi normele art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, astfel cum această lege a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă menţionate. Astfel, acceptă că termenele stabilite prin această ordonanţă de urgenţă pot fi utilizate şi pentru soluţionarea cererilor respective, însă, în ceea ce priveşte conţinutul normelor la care se face trimitere, apreciază că acestea sunt neconstituţionale în interpretarea dată de organele fiscale, care au aplicat procedura executării silite a creanţelor curente în perioada de observaţie, în condiţiile în care, în realitate, aceasta este instituită de legiuitor pentru procedura de reorganizare, respectiv pentru o altă etapă a procedurii insolvenţei, astfel cum este prevăzut prin art. I pct. 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. 26. În acest context, Curtea observă că, astfel cum s-a arătat la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în dinamica legislativă în materie, prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 a fost eliminată sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“ din cuprinsul art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, iar, în actuala redactare, soluţia legislativă criticată nu mai subzistă, textul art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 fiind, de altfel, modificat chiar în sensul arătat în motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, la data soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de contencios constituţional, soluţia legislativă în discuţie nu mai este în vigoare şi nu mai continuă să producă efecte juridice, întrucât normele legale adoptate ulterior acestora sunt norme de procedură de imediată aplicare, având în vedere caracterul special al acestora, care derogă de la dreptul comun. 28. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Raportat la aceste prevederi legale, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, dispoziţiile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, nu se circumscriu sensului Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, iar criticile de neconstituţionalitate au rămas fără obiect. 29. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată şi trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, având în vedere situaţia de fapt şi de drept în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, urmată de evenimentele legislative mai sus menţionate ce au avut loc ulterior sesizării Curţii Constituţionale, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea nicio consecinţă în ceea ce priveşte efectivitatea deciziei instanţei de contencios constituţional prin prisma prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care dispun că Parlamentul sau Guvernul, după caz, este îndrituit să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, având în vedere că legiuitorul, în cadrul procesului legislativ de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 115 alin. (7), potrivit căruia „Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege [...]“, deja a eliminat soluţia legislativă criticată, iar examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 30. În acest context, având în vedere că soluţia legislativă criticată a fost eliminată între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi cel al pronunţării instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, mai sus redate. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea K.L.T. & Co Industries - S.R.L. din comuna Filipeştii de Pădure, satul Diţeşti, judeţul Prahova, în dosarele nr. 1.984/204/2019, nr. 186/204/2019, nr. 2.625/204/2019 şi nr. 4.394/204/2019 ale Judecătoriei Câmpina. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative (cu referire la sintagma „se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia“), excepţie ridicată de aceeaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Câmpina şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
