Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Costinel Paul în Dosarul nr. 29.442/245/2018 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.028D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat, care prevede că minuta se întocmeşte şi se semnează de către judecătorul care a deliberat asupra cauzei, nu încalcă garanţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 29.442/245/2018, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de intimatul Costinel Paul într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pornind de la împrejurarea că instanţa de apel, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii hotărârii primei instanţe pentru nesemnarea minutei, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece nu răspund exigenţelor privind, pe de o parte, principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi, pe de altă parte, principiul conform căruia nicio persoană nu este mai presus de lege. Astfel, nesemnarea minutei de către preşedintele completului, cu consecinţa nulităţii hotărârii, în condiţiile unui complet format dintr-un singur judecător, reprezintă o sancţiune drastică, ce aduce o vătămare gravă intereselor părţilor din proces, sancţiune ce devine imputabilă justiţiabilului în lipsa oricărei culpe a acestuia. 6. Autorul susţine că nulitatea prevăzută de art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă este o „nulitate expresă“, întrucât raţiunea acestei sancţiuni este aceea de a garanta neschimbarea hotărârii pronunţate şi de a oferi posibilitatea verificării legalităţii completului de judecată. De aceea, norma criticată se referă expres la completele formate din mai mulţi judecători şi apără interesele justiţiabililor în cazul în care nu se poate dovedi componenţa reală a completului la momentul deliberărilor. Însă, în situaţia în care completul este format dintr-un singur judecător, care a făcut cercetarea pe fondul cauzei şi a participat la dezbaterile ei, acesta întocmeşte minuta în baza căreia redactează şi motivează hotărârea pe care o semnează, dovedind pe deplin faptul că îşi asumă conţinutul minutei respective. Astfel, apreciază autorul excepţiei, prevederile alin. (2) al art. 401 din Codul de procedură civilă nu se pot aplica situaţiei unui complet format dintr-un singur judecător, motiv pentru care dispoziţia legală prevăzută de acest articol apare ca fiind incompletă, norma trebuind să diferenţieze cazul unei minute întocmite de un complet cu un singur judecător faţă de cazul minutei întocmite de un complet format din doi sau mai mulţi judecători. Nulitatea pentru nesemnarea minutei de către judecătorul din completul de un judecător se încadrează, cel mult, în dispoziţiile art. 177 din Codul de procedură civilă referitoare la „îndreptarea neregularităţilor actului de procedură“, nulităţi care pot fi remediate printr-o procedură ulterioară de verificare şi confirmare, procedură care să implice judecătorul aflat în culpă. Or, prin aplicarea, fără a se face distincţie între completele compuse dintr-un judecător şi cele compuse din mai mulţi judecători, a sancţiunii nulităţii în cazul lipsei semnăturii de pe minuta întocmită de un singur judecător, greşeala reprezentantului autorităţii publice produce consecinţe, în mod nejustificat, asupra altor persoane, respectiv părţile din proces. Se creează, astfel, o inechitate de drepturi şi obligaţii între cetăţeni, respectiv unii în calitate de justiţiabili şi alţii în calitate de reprezentanţi ai unei autorităţi publice, încălcându-se, astfel, principiul prevăzut în mod expres de art. 16 alin. (2) din Constituţie. 7. Autorul excepţiei mai susţine că dispoziţiile art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, încălcând principiul conform căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Astfel, în cazul nesemnării minutei, părţile suportă, propriu-zis, sancţiunea nulităţii, raportat la complexitatea procedurii civile în vigoare şi la toate aspectele generate de rejudecarea unei cauze pe fond (timp, cheltuieli, riscul obţinerii unei alte soluţii etc.). În condiţiile în care neregularitatea semnării minutei poate fi remediată printr-o simplă procedură administrativă de confirmare a minutei de către judecătorul de fond sau prin acoperirea lipsei semnăturii minutei prin semnarea hotărârii pe care acesta o redactează în baza respectivei minute, aplicarea sancţiunii nulităţii exprese a minutei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare impietează asupra dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. 8. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „(2) Minuta, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se va consemna într-un registru special, ţinut la grefa instanţei. Acest registru poate fi ţinut şi în format electronic.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţionarea unei cauze civile se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, după ce s-au închis dezbaterile în cauză. Codul de procedură civilă în vigoare stabileşte că pronunţarea hotărârii se face în ziua în care au avut loc dezbaterile sau poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile [art. 396 alin. (1)]. La deliberare iau parte numai membrii completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile. Deliberarea se realizează în secret şi este actul procesual prin care completul de judecată verifică şi evaluează materialul probator şi procedural al cauzei, în vederea adoptării soluţiei ce urmează să rezolve conflictul de drept. Obiectul deliberării îl constituie chestiunile de fapt şi chestiunile de drept deduse judecăţii. Potrivit art. 397 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. Luarea hotărârii trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată [art. 398 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată [art. 398 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar când majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă în complet de divergenţă, constituit prin includerea în completul iniţial şi a unui judecător din planificarea de permanenţă [art. 398 alin. (3) din Codul de procedură civilă]. În situaţia în care, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor [art. 400 din Codul de procedură civilă]. 15. Atunci când judecătorul unic a stabilit soluţia ce urmează să fie dispusă în cauză sau când judecătorii din completul colegial au ajuns la o soluţie (în unanimitate sau majoritate), se redactează minuta, act procedural în care se consemnează soluţia şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate [art. 401 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Legea procesual civilă stabileşte că, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, minuta se semnează pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul-asistent, după care se consemnează într-un registru special, ţinut la grefa instanţei [art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. 16. În continuare, Curtea reţine că hotărârea se poate pronunţa fie în şedinţă publică de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii, fie prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei [art. 402 din Codul de procedură civilă]. În fine, legea stabileşte că data hotărârii este aceea la care minuta este pronunţată potrivit legii [art. 403 din Codul de procedură civilă] şi că hotărârea se redactează şi se semnează de membrii completului de judecată şi de grefier în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori [art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. 17. Raţiunea întocmirii minutei imediat după deliberare şi a semnării ei de către toţi membrii completului este aceea de a garanta că cele înscrise reprezintă rezultatul judecăţii atât sub aspectul celor hotărâte, cât şi sub aspectul identităţii judecătorilor care au participat la judecată şi deliberare. Minuta reprezintă un mecanism de control al instanţei, care trebuie să demonstreze că hotărârea sa este legală şi temeinică, în fapt şi în drept, întăreşte principiul autorităţii de lucru judecat şi reprezintă temeiul executării hotărârii judecătoreşti, precum şi al contestării acesteia la o instanţă superioară. Acestea sunt motivele pentru care legiuitorul a impus exigenţa semnării minutei de către toţi membrii completului de judecată (judecători şi magistrat-asistent, după caz), reglementând sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii pronunţate în cazul în care această exigenţă nu este respectată. Din perspectiva celor expuse, structura completului de judecată (judecător unic sau complet colegial) nu prezintă relevanţă, caracterul obligatoriu al semnării acestui act procedural şi sancţiunea nulităţii sale fiind impuse de lege independent de numărul membrilor care compun completul. Potrivit dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă, nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel. 18. Mai mult, Curtea constată că, pe de o parte, prevederile legale criticate contribuie la securitatea raporturilor juridice, prin stabilirea unei norme de principiu care enunţă faptul că o hotărâre judecătorească se bucură de legalitate atât timp cât nu a fost contestată în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel. Aspectele privind nulitatea unei hotărâri judecătoreşti trebuie invocate în cadrul procesului, prin exercitarea căilor de atac reglementate de lege. Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că legiuitorul a lăsat posibilitatea instanţei, din oficiu, sau părţii interesate să identifice şi să pună în dezbatere în cadrul căilor de atac acele aspecte care duc la concluzia că o hotărâre judecătorească a fost dată cu încălcarea normelor legale. În acest fel, s-a reuşit stabilirea unui echilibru între apărarea stabilităţii raporturilor juridice şi stabilirea adevărului judiciar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 776 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 5 iunie 2019, paragraful 18). 19. Având în vedere argumentele prezentate, Curtea constată că reglementarea sancţiunii nulităţii în cazul în care minuta nu este semnată de judecătorul care formează completul de judecată nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Dimpotrivă, aceasta dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor cu respectarea garanţiilor procedurale pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. De altfel, exercitarea acestor drepturi presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). 20. În privinţa criticii de neconstituţionalitate formulate prin raportare la principiul egalităţii în faţa legii, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi că principiul amintit nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, în cauză, norma cuprinsă în art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicată tuturor acelora care se află în ipoteza normei, respectiv subiecţilor de drept care se adresează instanţelor de judecată. Întrucât aplicarea sancţiunii nulităţii actului de către instanţa judecătorească în cazurile în care aceasta constată încălcări ale normelor de drept în procedura de soluţionare a cauzelor deduse judecăţii constituie o garanţie a respectării drepturilor procesuale ale justiţiabililor, Curtea nu poate reţine critica formulată de autorul excepţiei în sensul existenţei unei discriminări între justiţiabili şi însăşi autoritatea publică ce înfăptuieşte justiţia, respectiv instanţa judecătorească. 21. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costinel Paul în Dosarul nr. 29.442/245/2018 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
