Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 1.414/111/CA/2019-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.512D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent învederează că citaţia emisă pentru autorul excepţiei s-a întors cu menţiunea „Destinatar decedat“, fără însă a exista la dosar vreun document referitor la introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.513D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.414/111/CA/2019/a1-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent învederează existenţa aceleiaşi situaţii referitoare la autorul excepţiei de neconstituţionalitate ca şi în dosarul anterior. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.513D/2020 la Dosarul nr. 1.512D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 323 din 18 mai 2021. Mai arată că sintagmele criticate au un conţinut clar, care nu lasă loc unei interpretări arbitrare, rezultând în mod evident că acestea au în vedere prevederile legale în materia timbrării cererii de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia nr. 496/CA din 7 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.414/111/CA/2019-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Maghiar într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva „încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bihor“. Din actele dosarului rezultă că recursul a fost formulat împotriva Sentinţei nr. 986/CA din 26 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.414/111/2019, prin care a fost respinsă şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. Recursul formulat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost respins de instanţa judecătorească, fiind netimbrat. 8. Prin Decizia nr. 497/CA din 7 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.414/111/CA/2019/a1-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Maghiar într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva „încheierii de şedinţă din data de 5 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bihor“. Astfel cum rezultă din actele dosarului, recursul a fost formulat împotriva unei încheieri prin care instanţa judecătorească a amânat pronunţarea asupra cauzei. Recursul formulat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost respins de instanţa judecătorească, fiind netimbrat. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate au o formulare confuză, neclară şi imprevizibilă din cauza sintagmelor „în cazul în care cererea este supusă timbrării“ şi „conform legii“. Astfel, dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie întrucât nu prevăd, în concret, actul normativ la care acesta trimite. 10. Instanţele judecătoreşti apreciază în mod subiectiv şi discreţionar dacă este datorată sau nu taxa judiciară de timbru pentru o cerere formulată de justiţiabili. 11. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Cu privire la modul în care instanţa judecătorească a ales să sesizeze instanţa constituţională, Curtea observă că, în cauza de faţă, instanţa a procedat la sesizarea sa prin considerentele încheierii, şi nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât acesta este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluţionate toate cererile părţilor, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. O atare eroare nu este opozabilă Curţii Constituţionale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în mod negativ. În consecinţă, Curtea consideră că este legal sesizată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, paragraful 11). 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 197 teza întâi: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.“; – Art. 486 alin. (2): „La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic.“ 17. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu invocă, în mod expres, prevederile constituţionale pretins încălcate. Din motivarea excepţiei rezultă că autorul se raportează la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu titlu prealabil, că aceasta ridică două probleme de admisibilitate de naturi juridice diferite. Astfel, prima problemă de admisibilitate vizează în mod direct un aspect ce ţine de natura controlului de constituţionalitate (abstract/concret), respectiv legătura cu soluţionarea cauzei a textelor contestate, iar a doua de limitele de competenţă a Curţii Constituţionale. Art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privinţa condiţiilor de admisibilitate ce ţin de cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate (autoritatea în faţa căreia se ridică excepţia, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluţionarea cauzei), precum şi de obiectul excepţiei în sens de trăsături distinctive şi definitorii ale normei care poate fi supuse controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare şi de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referenţial cu privire la condiţiile de admisibilitate ce ţin de limitele de competenţă ale instanţei constituţionale atunci când aceasta procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea neputând modifica sau completa textul criticat şi nici de a-l interpreta sau aplica în cauza a quo. Având în vedere natura acestor condiţii de admisibilitate, precum şi succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea se va pronunţa mai întâi asupra celor cuprinse în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior asupra celor ce privesc delimitarea competenţei sale în raport cu celelalte autorităţi publice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 19). 19. Astfel, sub aspectul cadrului procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.512D/2020, dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea a constatat că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea a reţinut că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie de procedura civilă sau penală în care intervine. Curtea a mai constatat că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, paragrafele 21 şi 22). 20. Aşadar, raportat la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate - recurs formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi la jurisprudenţa instanţei constituţionale referitoare la calea de atac ce poate fi formulată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 21. De asemenea, Curtea observă că în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.513D/2020 excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul soluţionării recursului formulat împotriva unei încheieri de amânare a pronunţării asupra cauzei. Însă, raportând cererea de recurs la încheierea atacată, se constată că această cale de atac este inadmisibilă, întrucât încheierile de şedinţă pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţionată. 22. Prin urmare, acest cadru procesual se circumscrie unei cauze de inadmisibilitate care vizează legătura textului criticat cu soluţionarea cauzei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aşadar, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească ar fi trebuit să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012). 23. În continuare, din punctul de vedere al competenţei sale de a soluţiona criticile formulate, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora dispoziţiile legale criticate sunt neclare întrucât nu precizează actul normativ la care fac trimitere, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se circumscriu sferei interpretării şi aplicării prevederilor criticate, în concret, la speţa dedusă judecăţii. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa judecătorească este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei judecătoreşti care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 24. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii, soluţionarea acesteia excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 teza întâi şi ale art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarele nr. 1.414/111/CA/2019-R şi 1.414/111/CA/2019/a1-R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
