Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Veka Petrol - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 459/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.941D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât specificul procedurii insolvenţei justifică instituirea unor norme speciale cu privire la administrarea probatoriului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 459/100/2019, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Excepţia a fost ridicată de debitoarea Societatea Veka Petrol - S.R.L. din Baia Mare într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei - societăţi cu răspundere limitată şi contestaţia la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că, având în vedere că în cadrul contestaţiei prevăzute la art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 pot fi formulate apărări legate de întrunirea condiţiilor pentru promovarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, respectiv caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, cuantumul acesteia, poate fi invocată plata sau pot fi invocate alte modalităţi de stingere a obligaţiilor şi pot fi formulate apărări legate de imputaţia plăţii, limitarea cadrului probatoriu la administrarea probei cu înscrisuri este incompatibilă cu respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Limitarea probaţiunii este de natură să împiedice debitorul să-şi probeze apărările de fond care ar impune, de exemplu, administrarea probei cu expertiza sau care, potrivit art. 1.499 din Codul civil, s-ar putea realiza prin orice mijloc de probă. 6. În procedura de soluţionare a contestaţiei la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, debitorul este privat şi de posibilitatea de a face uz de procedura de verificare a înscrisurilor pe care creditorul îşi întemeiază pretenţiile, prevăzută de art. 301-308 din Codul de procedură civilă. 7. Mai mult, regimul probaţiunii instituit în cadrul contestaţiei prevăzute la art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este diferit faţă de alte contestaţii care pot fi formulate în cadrul procedurii, or, în condiţiile în care limitarea mijloacelor de probă vizează strict această contestaţie, dispoziţia legală criticată încalcă şi principiul egalităţii de arme, în raport cu celelalte părţi implicate în procedură, care pot să formuleze contestaţii „cu arătarea oricăror alte probe care se solicită“. 8. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, iar specificul procedurii insolvenţei, care nu poate fi o alternativă la dreptul comun, precum şi analiza condiţiilor unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei permit doar încuviinţarea probei cu înscrisuri. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul conţinut: „(3) În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi în art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut, cu titlu de principiu, că accesul liber la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori persoana interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţe naţionale (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021), Curtea reţine că prevederile Legii nr. 85/2014 stabilesc accesul la justiţie pentru procedurile reglementate de această lege şi care sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei, iar dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de lege (art. 41 din Legea nr. 85/2014). Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 635 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2017). De asemenea, având în vedere întregul ansamblu legislativ în materie, prin Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019, Curtea a constatat că în procedura insolvenţei sunt prevăzute mecanisme legale prin care să fie supuse controlului de legalitate al judecătorului-sindic chestiuni legate de derularea procedurilor de insolvenţă. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competenţe exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, iar în raport cu scopul procedurii de insolvenţă şi în conformitate cu principiile acesteia, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimare procesuală debitorului, creditorilor sau oricărei persoane interesate. 15. Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor. Procedura colectivă de insolvenţă are ca scop acoperirea pasivului debitorului, acesta beneficiind, atunci când este posibil, de şansa de redresare a activităţii sale economice. Este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia executării creanţelor, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea de către creditorii debitorului aflat în insolvenţă a creanţelor certe, lichide şi exigibile. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun. Aceste norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126, în virtutea cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiului egalităţii sau al discriminării în ceea ce priveşte accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil reglementat de normele legale în materie de insolvenţă în raport cu cele de drept comun reprezentate de Codul de procedură civilă. 16. Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, procedura începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau mai mulţi creditori ori de către persoanele sau instituţiile prevăzute expres de lege. Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă (creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta), lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile [art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014]. Creditorul poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care suma datorată acestuia depăşeşte valoarea-prag de 50.000 lei [art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014]. 17. Curtea reţine că, în cazul în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este formulată de un creditor împotriva debitorului său prezumat în insolvenţă, cererea creditorului trebuie să precizeze, potrivit art. 70 alin. (1) din legea analizată, cuantumul şi temeiul creanţei, existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii, existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului şi să conţină o declaraţie cu privire la eventuala intenţie a creditorului de a participa la reorganizarea debitorului. La cererea formulată, creditorul are obligaţia să anexeze, potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire a cauzelor de preferinţă, precum şi dovada codului unic de înregistrare al debitorului. În temeiul art. 72 alin. (2) din legea menţionată, în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanţa o va comunica debitorului şi organului fiscal competent. După primirea cererii, în termen de 10 zile, debitorul are dreptul să recunoască existenţa stării de insolvenţă sau să o conteste. 18. Dacă debitorul optează pentru contestarea deschiderii procedurii, legea prevede, în art. 72 alin. (3) teza a doua, că, în cadrul judecării contestaţiei, instanţa nu va putea administra decât proba cu înscrisuri. Aşa fiind, instanţa urmează să soluţioneze contestaţia pe baza cererii creditorului, a documentelor justificative ale creanţei şi a actelor de constituire a drepturilor de preferinţă asupra creanţelor, prezentate de creditor, precum şi a tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părţi, debitor şi creditori. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică doar creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Întrucât sentinţa de deschidere a procedurii generale a insolvenţei sau a procedurii simplificate, ce urmează a fi emisă de judecătorul-sindic, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Cu alte cuvinte, limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este justificată de natura juridică a acestei contestaţii, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei de insolvenţă, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Prin urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării contestaţiei, judecătorul-sindic să verifice, pe baza înscrisurilor existente în dosarul cauzei, dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată de creditor, respectă dispoziţiile legale. 19. De altfel, exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurată prin însăşi posibilitatea de a formula contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei sale. Curtea reţine că limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, creditorul şi debitorul având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil. 20. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Veka Petrol - S.R.L. din Baia Mare în Dosarul nr. 459/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 72 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
