Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 12/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 340D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent învederează că citaţia emisă pentru autorul excepţiei s-a întors cu menţiunea „Destinatar decedat“, fără însă a exista la dosar vreun document referitor la introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 343D/2020 şi nr. 507D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2), respectiv ale art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carmen Graţiana Zorzon în Dosarul nr. 137/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Ene Mihalache în Dosarul nr. 2.161/1/2019/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 343D/2020 şi nr. 507D/2020 la Dosarul nr. 340D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că într-o jurisprudenţă constantă Curtea a reţinut că strămutarea reprezintă un incident procedural care nu pune în discuţie fondul cauzei, tocmai aceasta fiind raţiunea reglementării caracterului definitiv al încheierii prin care se soluţionează cererea de strămutare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 11 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 8. Prin Încheierea din 12 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 137/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 9. Prin Încheierea din 20 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.161/1/2019/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. 10. Excepţia a fost invocată de Alexandru Maghiar, Carmen Graţiana Zorzon şi Ene Mihalache în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de strămutare. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât o hotărâre judecătorească nemotivată nu poate dovedi că a respectat dispoziţiile constituţionale. De asemenea, normele criticate contravin şi art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura în faţa unei instanţe trebuie să asigure „soluţionarea juridică a litigiului“, menţionând în acest sens Hotărârea din 23 octombrie 1985, pronunţată în Cauza Benthem împotriva Ţărilor de Jos. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece numai cererea de strămutare trebuie să fie motivată de cel care o formulează, nu şi hotărârea pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea acesteia. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii în raport cu judecătorii care sunt privilegiaţi prin nemotivarea încheierii de strămutare. 12. Se mai arată că, întrucât hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă, justiţiabilii nu au posibilitatea să cunoască motivele care au stat la baza pronunţării soluţiei asupra cererii de strămutare, iar potrivit dispoziţiilor legale criticate, nici nu beneficiază de o cale de atac împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea. 13. Prin reglementările pe care le adoptă, statul trebuie să asigure o protecţie egală drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, indiferent de natura cererii adresate instanţei judecătoreşti. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul, în Dosarul nr. 507D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă. Alin. (2) al art. 144 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Dispoziţiile legale criticate au în prezent următorul cuprins: - Art. 144 alin. (1) şi (2): "(1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.(2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă." 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, invocă prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea, prin Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 3 iulie 2019, sau Decizia nr. 265 din 9 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1069 din 27 noiembrie 2023, constatând constituţionalitatea acestora. 22. Curtea a reţinut că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanţa sesizată, care urmăreşte asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluţionării aspectelor ce privesc drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părţilor, dând expresie în acest fel principiului contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare. 23. Dispoziţiile legale criticate sunt reglementate de legiuitor în temeiul mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituţie, fiind dreptul exclusiv al acestuia să stabilească mijloacele procedurale prin care se asigură o bună administrare a justiţiei, prin instituirea unor prevederi care să prevină exercitarea abuzurilor în exercitarea drepturilor procesuale, în vederea asigurării judecării procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil. Aşadar, nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 1 şi 15 din Constituţie. 24. De asemenea, prin deciziile menţionate, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, putând fi instituite prin lege reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Astfel, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii este definitivă, în considerarea faptului că prin aceasta instanţa nu se pronunţă asupra fondului, iar exercitarea unor căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor, antrenând, totodată, cheltuieli materiale suplimentare pentru justiţiabili. Aşa fiind, dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care prevăd că exercitarea căilor de atac se face „în condiţiile legii“. 25. În continuare, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât soluţia legislativă diferită referitoare la motivarea hotărârii asupra strămutării nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 26. Referitor la încălcarea dreptului la apărare, Curtea a reţinut că părţile îşi pot formula apărările cu ocazia judecării în fond a cauzei şi a soluţionării căilor de atac. Cu alte cuvinte, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate susţine că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate, aspectele asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa competentă să judece cererea de strămutare neţinând de pricina însăşi, ci de asigurarea condiţiilor de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea pricinilor, condiţii care vizează toate părţile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală. 27. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziţii convenţionale se referă la apărarea unor drepturi cu caracter civil prevăzute de Convenţie, nefiind aplicabile procedurii de judecare a cererii de strămutare a cauzei, iar art. 13 consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale. Sintagma „recurs efectiv“ din denumirea art. 13 nu are semnificaţia unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanţă judecătorească, în vederea soluţionării cauzei sale. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerentele şi soluţia cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 12/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Carmen Graţiana Zorzon în Dosarul nr. 137/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Ene Mihalache în Dosarul nr. 2.161/1/2019/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
