Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.105/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.084D/2017. 2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Florin Bulieris, din Baroul Cluj, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi domnul Cristian Voicu, practician în insolvenţă, pentru părţile TZA Insolvenţă - S.P.R.L. din Bucureşti şi Solvendi - S.P.R.L. din Cluj-Napoca, în calitate de lichidatori judiciari ai Societăţii CBC Development - S.R.L. din Cluj-Napoca, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus un înscris prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea conexării prezentului dosar cu un alt dosar, având acelaşi obiect, şi care a fost înregistrat pe rolul Curţii Constituţionale la data de 13 aprilie 2018. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, având în vedere stadiile procesuale diferite în care se află cele două dosare. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea de conexare. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, privilegiile speciale imobiliare, recunoscute antreprenorului în temeiul dispoziţiilor art. 1737 din Codul civil din 1864, născute şi înscrise/neînscrise în cartea funciară înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, se convertesc de plin drept în ipoteci legale, la împlinirea unui termen de un an de la data intrării în vigoare a noului Cod civil. Aşadar, ipoteza incidentă în cauza de faţă este aceea potrivit căreia un astfel de privilegiu intră în concurs cu un creditor garantat cu ipotecă. Potrivit doctrinei, efectul privilegiului special imobiliar este acela de a avea preferinţă chiar şi în faţa ipotecilor înscrise anterior în cartea funciară, întrucât, în cazul privilegiului special imobiliar, înscrierea în cartea funciară nu era constitutivă de drepturi, având doar efectul obţinerii opozabilităţii faţă de ceilalţi creditori. Într-o procedură de executare silită, în legătură cu distribuirea sumelor obţinute din valorificarea averii debitorului, trebuie făcută distincţie în funcţie de data intrării în vigoare a noului Cod civil. Astfel, dacă valorificarea are loc înainte de 1 octombrie 2011, creditorul care a avut un privilegiu special imobiliar va avea preferinţă, iar dacă distribuirea sumelor va avea loc după această dată, acest creditor va beneficia de o ipotecă legală şi va pierde substanţa dreptului său, adică preferinţa. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, a converti de drept un privilegiu special imobiliar într-o ipotecă legală înseamnă tocmai pierderea dreptului de preferinţă. În acest mod, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 - Dreptul de proprietate privată din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, deoarece pierderea acestei preferinţe reprezintă substanţa dreptului de privilegiu special imobiliar, precum şi o restrângere a exerciţiului dreptului, care nu îndeplineşte condiţiile reglementate prin acest text constituţional. Se mai arată că scopul actului normativ criticat a fost soluţionarea conflictului de legi în timp, prin punerea de acord a legislaţiei civile existente cu prevederile noului Cod civil. De asemenea, potrivit art. 77 din Legea nr. 71/2011, înscrierile făcute în cartea funciară în baza unor acte sau fapte juridice anterioare vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârşirii sau producerii acestor fapte, însă textul de lege criticat reprezintă o excepţie de la acest principiu, excepţie ce nu este explicată în expunerea de motive a legii, iar termenul de un an, cuprins în textul de lege criticat, nu poate avea nicio semnificaţie, fiind aleatoriu şi lipsit de proporţionalitate. 7. Se mai arată că prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 contravin principiului neretroactivităţii legii civile, dat fiind faptul că această convertire a privilegiului special imobiliar în ipotecă legală nu reprezintă decât o disimulare a efectului retroactiv, având în vedere faptul că noua lege se aplică unor drepturi substanţiale născute în temeiul vechiului Cod civil. 8. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, se arată că, deşi acesta tinde să reglementeze opozabilitatea privilegiilor pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, totuşi nu reuşeşte acest lucru, făcând o diferenţă între creditorii care şi-au înscris privilegiile în cartea funciară înainte, respectiv după intrarea în vigoare a noului Cod civil. 9. Partea Societatea CBC Development - S.R.L. din ClujNapoca, prin lichidatori judiciari, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că atât noul Cod civil, cât şi vechiul Cod civil conferă un rang privilegiilor şi ipotecilor, în ordinea înscrierii. 10. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii şi de punere în aplicare a noului Cod civil, raportat la noua configurare pe care acesta o realizează în privinţa tipurilor de garanţii reale imobiliare. Se mai arată că privilegiile speciale imobiliare înscrise potrivit vechii reglementări se convertesc în ipoteci legale, ceea ce asigură protecţia drepturilor creditorilor, fiind recunoscute garanţiile născute sub imperiul vechii reglementări, însă într-o altă configurare juridică. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, se arată că acestea stabilesc regula privind ordinea de prioritate, în condiţiile în care privilegiile şi ipotecile înscrise anterior intrării în vigoare a noului Cod civil sunt preferate celor înscrise ulterior, astfel încât preferinţa dată de ordinea înscrierii este conservată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 23 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.105/117/2015, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în justificare tabulară. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, privilegiile speciale imobiliare se convertesc de plin drept în ipoteci legale, după expirarea unui termen de un an de la intrarea în vigoare a Codului civil, dacă au fost înscrise, până la intrarea în vigoare a Codului civil, fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în cărţile funciare sau dacă au fost înscrise, în condiţiile Codului civil, în noile cărţi funciare. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, această convertire aduce atingere privilegiului legal imobiliar, ca drept real accesoriu dreptului de proprietate, ce beneficiază de protecţia constituţională şi convenţională a proprietăţii private. 13. Se mai arată că, în temeiul art. 1722 din Codul civil din 1864, beneficiarul unui privilegiu legal imobiliar avea, în virtutea dreptului dobândit ope legis, aşteptarea legitimă de a-şi valorifica creanţa înaintea altor creditori. Or, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, criticate în prezenta cauză, convertirea privilegiilor speciale imobiliare în ipoteci legale echivalează cu o deposedare de ordine de preferinţă, în condiţiile în care „rangul privilegiilor convertite este unul ordinar, dat de data înscrierii în cartea funciară, iar nu de data naşterii dreptului“. Astfel, beneficiarul unui privilegiu imobiliar poate pierde ordinea de preferinţă în faţa unui creditor ipotecar al cărui drept s-a născut şi a fost înscris în cartea funciară în temeiul noului Cod civil, dar anterior înscrierii ipotecii legale convertite. 14. Se mai arată că, potrivit textului de lege criticat, data transformării privilegiilor deja înscrise în cartea funciară până la intrarea în vigoare a Codului civil este 1 octombrie 2012, respectiv la un an de la data intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, dacă până la această dată beneficiarul privilegiului ar fi intrat în concurs cu alţi creditori, el s-ar fi putut prevala de dreptul său de preferinţă, însă după această dată nu va mai beneficia de cauza de preferinţă dată de calitatea creanţei sale, respectiv aceea de privilegiu special imobiliar, iar nu de ipotecă legală. Se mai susţine că, deşi în doctrină se arată că privilegiile speciale imobiliare sunt în fond ipoteci privilegiate, acest lucru nu justifică restrângerea conţinutului unui drept real de garanţie, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii criticate. În acest mod se aduce atingere înseşi substanţei drepturilor dobândite în temeiul art. 1737 din Codul civil din 1864, fără a fi întrunite condiţiile restrictive reglementate prin art. 53 din Constituţie, respectiv fără ca măsura să fie necesară şi proporţională. 15. În acest sens se mai arată că drepturile reale accesorii, astfel cum sunt privilegiile imobiliare, nu sunt drepturi absolute, însă limitarea acestora poate fi admisă numai în măsura în care legiuitorul a urmărit un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Or scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este nici clar, nici determinat, ci, dimpotrivă, creează un dezechilibru între interesele creditorilor aflaţi în concurs. De asemenea, nu sunt acordate garanţii suficiente pentru conservarea drepturilor câştigate ca urmare a naşterii privilegiului imobiliar în temeiul Codului civil din 1864, care impunea un alt regim juridic decât cel actual aferent ipotecilor legale imobiliare. Se mai arată că în acest mod este încălcat şi principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, prin aplicarea unei legi mai nefavorabile unui drept care putea fi supus doar dispoziţiilor legale în vigoare la momentul când acesta s-a născut. 16. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, se arată că, deşi potrivit art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ, conţinutul privilegiilor va fi guvernat de legea în vigoare la data naşterii lui, totuşi textul de lege criticat modifică un aspect legat de însuşi conţinutul acestui drept real imobiliar. Astfel, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, efectuarea sau neefectuarea formalităţilor de publicitate nu ar fi trebuit să aibă relevanţă în păstrarea rangului de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul naşterii dreptului. Cu alte cuvinte, în opinia sa, indiferent de momentul înscrierii în cartea funciară şi de faptul că lipsa înscrierii este imputabilă sau neimputabilă titularului privilegiului, câtă vreme privilegiul este născut sub imperiul vechii reglementări, rangul de prioritate dobândit trebuia să rămână acelaşi, iar nu să fie transformat în raport cu data înscrierii în registrele de publicitate. 17. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu restrâng dreptul de proprietate sau drepturile reale accesorii, ci realizează o raţionalizare a garanţiilor recunoscute prin lege. Se mai apreciază că textele de lege criticate stabilesc modalitatea de adaptare a vechilor privilegii la cerinţele noului Cod civil, fără a restrânge conţinutul acestora. Dimpotrivă, prin convertirea de plin drept a vechilor privilegii în ipoteci, protecţia creditorilor este mărită. Nu este încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii, întrucât nu se aduce atingere drepturilor decurgând din privilegiile anterioare, creditorii păstrându-şi nealterate garanţiile existente, într-o altă formulă juridică. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora: - Art. 78 alin. (2): „(2) Privilegiile speciale imobiliare, înscrise fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în noile cărţi funciare până la intrarea în vigoare a Codului civil sau, după caz, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se convertesc de plin drept în ipoteci legale după expirarea unui termen de un an de la intrarea în vigoare a Codului civil sau, după caz, de la data înscrierii şi se vor supune dispoziţiilor Codului civil.“; – Art. 155 alin. (3): „(3) Privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora.“ 22. Prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 fac trimitere la art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia: „(1) Privilegiile speciale imobiliare şi ipotecile legale născute până la intrarea în vigoare a Codului civil pot fi înscrise şi după această dată, fie în vechile registre de publicitate imobiliară, dacă pentru imobilele grevate nu sunt deschise cărţi funciare noi în condiţiile art. 58^1 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fie în noile cărţi funciare, potrivit dispoziţiilor acestei din urmă legi.“ 23. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, art. 20 alin. (1) cu referire la aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi a proprietăţii private şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1722 şi art. 1790 din Codul civil din 1864, privilegiile speciale imobiliare confereau atât dreptul de preferinţă, cât şi dreptul de urmărire a bunului grevat în mâinile terţilor dobânditori, aceştia fiind obligaţi la plata creanţei, în calitate de proprietari ai bunului grevat (res, non persona debet). Însă prioritatea privilegiilor speciale imobiliare, chiar şi faţă de ipoteci, nu opera dacă nu erau îndeplinite formalităţile de publicitate, necesare pentru conservarea privilegiilor. Astfel, în temeiul art. 1737 pct. 4 şi art. 1742 coroborate cu art. 1738 din Codul civil din 1864, privilegiul constructorului („arhitecţii, antreprenorii, pietrarii şi alţi lucrători întrebuinţaţi pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere“, în accepţiunea Codului civil din 1864) se conserva prin înscrierea într-un registru special al judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate edificiile atât a procesului-verbal care să constate starea imobilului înainte de începerea lucrărilor, cât şi a unui proces-verbal de recepţie a lucrărilor, întocmit în termen de 6 luni de la finalizarea acestora de un expert numit de judecătorie. Obligativitatea întocmirii acestor două procese-verbale, fără de care nu puteau fi îndeplinite formalităţile legale de conservare a privilegiului special imobiliar al constructorului, era justificată prin faptul că valoarea privilegiului nu poate depăşi sporul de valoare dobândit de imobil în urma lucrărilor efectuate, soluţie reglementată în prezent şi de art. 2.386 pct. 6 din Codul civil din 2009, potrivit căruia privilegiului arhitectului şi al antreprenorului este consacrat ca ipotecă legală. 25. Prin urmare, Curtea reţine că, potrivit Codului civil din 1864, privilegiul special imobiliar trebuia adus la cunoştinţa terţilor prin înscrierea primului proces-verbal, întocmit după începerea lucrărilor, iar prin această înscriere trecea înaintea ipotecilor ce grevau acelaşi imobil, chiar şi dacă acestea din urmă erau înscrise înaintea privilegiului, însă înainte de începerea lucrărilor. În concluzie, pentru a putea fi preferat ipotecilor, privilegiul special imobiliar trebuia să fie înscris potrivit procedurii stabilite prin lege (art. 1737 pct. 4 din Codul civil din 1864, respectiv art. 103 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 29 decembrie 2006, în prezent abrogat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014), iar dacă înscrierea se făcea tardiv, privilegiul respectiv se transforma în simplă ipotecă, cu consecinţa că dobândea rang de prioritate de la data înscrierii, trecând după ipotecile înscrise anterior (art. 1745 din Codul civil din 1864). 26. Prin noul Cod civil, materia privilegiilor a fost reformată de către legiuitor, fiind eliminată categoria privilegiilor speciale imobiliare. Astfel, potrivit art. 2.386 pct. 6 din Codul civil, arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil beneficiază de o ipotecă legală asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat. În mod identic regimului juridic al privilegiilor speciale imobiliare reglementate de Codul civil din 1864, ipoteca este un drept real accesoriu ce conferă creditorului prerogativa preferinţei şi a urmăririi, însoţind dreptul de creanţă a cărui executare o garantează. Potrivit art. 2.346 coroborat cu art. 2.421 din Codul civil, opozabilitatea ipotecii faţă de terţi operează din ziua înscrierii în registrele de publicitate, iar stabilirea ordinii de preferinţă între ipoteci se face după criteriul temporal, potrivit regulii prior tempore, potior jure, criteriu după care se stabileşte rangul ipotecilor. 27. În ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 71/2011, privilegiile speciale imobiliare înscrise până la intrarea în vigoare a Codului civil sau, după caz, înscrise după această dată se convertesc în ipoteci legale în termen de un an de la data înscrierii (în cazul privilegiilor înscrise după intrarea în vigoare a Codului civil) sau de la data intrării în vigoare a Codului civil (în cazul privilegiilor înscrise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil). 28. Prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, textul de lege criticat în prezenta cauză, reprezintă o normă tranzitorie, destinată reglementării situaţiei juridice a privilegiilor speciale imobiliare născute sub imperiul vechii reglementări, dat fiind faptul că, în prezent, aceste creanţe privilegiate sunt reglementate ca ipoteci legale, potrivit art. 2.386 din Codul civil. Or, din examinarea regimului juridic anterior al privilegiilor speciale imobiliare Curtea reţine că acestea confereau prerogativa preferinţei şi a urmăririi, asemenea ipotecilor, astfel încât este justificată opţiunea legiuitorului de a include privilegiile speciale imobiliare în categoria ipotecilor legale. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică această prevedere legală din perspectiva faptului că, în ipoteza în care privilegiul special imobiliar născut anterior intrării în vigoare a Codului civil nu a fost supus formalităţilor de publicitate înainte de această dată, el pierde ordinea de preferinţă în faţa unei ipoteci legale deja înscrise şi care, potrivit regulii prior tempore potior jure, va avea un rang de prioritate mai înalt. Se susţine, în acest sens, că în acest mod este restrâns conţinutul unui drept real de garanţie, accesoriu dreptului de proprietate, ceea ce contravine protecţiei constituţionale şi convenţionale a dreptului de proprietate. 29. Curtea reţine că, potrivit considerentelor reţinute anterior, cu privire la opozabilitatea faţă de terţi a privilegiului special imobiliar, în lipsa înscrierii privilegiului, anterior ipotecilor înscrise după începerea lucrărilor, privilegiul special imobiliar avea valoarea unei creanţe ipotecare şi dobândea rang de prioritate în aceleaşi condiţii ca şi ipotecile, respectiv în ordinea înscrierii, astfel încât prevederea legală criticată reflectă practic, din acest punct de vedere, o identitate de regim juridic, în sensul că privilegiul imobiliar care nu a fost înscris până la data intrării în vigoare a Codului civil va dobândi rang de prioritate de la data înscrierii, în conformitate cu regimul juridic al opozabilităţii ipotecilor legale. În acest sens dispun şi prevederile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a privilegiilor sunt guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la data efectuării acestora. Prin urmare, Curtea reţine că este firesc ca privilegiile speciale imobiliare născute anterior intrării în vigoare a Codului civil, dar neînscrise nici în vechile registre de publicitate imobiliară, nici în noile cărţi funciare, să urmeze regimul juridic al ipotecilor legale, cu care au fost asimilate de legiuitor în privinţa regimului de publicitate, dacă sunt înscrise după această dată. De asemenea, în privinţa privilegiilor speciale imobiliare înscrise fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în noile cărţi funciare până la intrarea în vigoare a Codului civil, acestea au dobândit rang de prioritate tot de la data înscrierii, astfel încât este justificată opţiunea legiuitorului de convertire a acestora în ipoteci legale. Din acest punct de vedere, dobândirea de rang de prioritate, în concordanţă cu prevederile legii în vigoare la momentul înscrierii, este în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. 30. De altfel, opţiunea legiuitorului de instituire a unui termen de un an, calculat fie de la intrarea în vigoare a Codului civil (pentru privilegiile înscrise înainte de această dată), fie de la data înscrierii (pentru privilegiile înscrise după intrarea în vigoare a Codului civil), la expirarea căruia privilegiile speciale imobiliare se convertesc de plin drept în ipoteci legale, a avut în vedere uniformizarea regimului juridic al privilegiilor speciale imobiliare înscrise, dat fiind faptul că efectul înscrierii, indiferent de momentul când aceasta s-a realizat, era dat de dobândirea rangului de prioritate, aspect esenţial în identificarea regimului juridic al opozabilităţii privilegiilor speciale imobiliare cu cel al ipotecilor legale. 31. De asemenea, Curtea mai reţine că, în măsura realizării formalităţilor de informare a terţilor, în scop de opozabilitate, dreptul de garanţie al creditorului este pe deplin protejat, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia dreptului de proprietate privată şi cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. Astfel, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de „bun“, în situaţii precis delimitate, această noţiune include şi creanţele determinate potrivit dreptului intern (a se vedea Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera S.A. şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 31, Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Draon împotriva Franţei, paragraful 65, Hotărârea din 10 iulie 2002, pronunţată în Cauza Gratzinger şi Gratzingerova împotriva Cehiei, paragraful 69). 32. Curtea mai reţine că din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că acesta susţine că regimul juridic al opozabilităţii faţă de terţi a privilegiului special imobiliar al constructorului, reglementat de art. 1737 din Codul civil din 1864, presupunea că beneficiarul unui privilegiu legal imobiliar avea, în virtutea dreptului dobândit ope legis, dreptul de a-şi valorifica creanţa înaintea altor creditori ipotecari, chiar şi fără aşi fi înscris privilegiul în registrele de publicitate. Or, aşa cum s-a reţinut anterior (paragraful 25), potrivit dispoziţiilor art. 1745 din Codul civil, pentru a putea fi preferat ipotecilor, privilegiul special imobiliar trebuia să fie înscris potrivit procedurii stabilite de lege, astfel încât, în lipsa înscrierii, privilegiul avea valoarea unei ipoteci, intrând în concurs cu alte ipoteci cu rang prioritar. Prin urmare, convertirea privilegiilor speciale imobiliare, reglementate în Codul civil din 1864, în ipoteci legale corespunde naturii juridice a acestora, de veritabile drepturi reale de garanţie, care confereau prerogativa preferinţei şi a urmăririi şi în temeiul reglementării anterioare, şi nu este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată. 33. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, se susţine că textul de lege criticat modifică un aspect legat de însuşi conţinutul privilegiului special imobiliar, iar împrejurarea efectuării sau neefectuării formalităţilor de publicitate nu ar trebui să aibă relevanţă în păstrarea rangului de prioritate al privilegiului special imobiliar, dobândit ope legis, la momentul naşterii dreptului. Astfel, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme privilegiul este născut sub imperiul vechii reglementări, rangul de prioritate, dobândit ope legis, trebuia să rămână acelaşi, iar nu să fie transformat în raport cu data înscrierii în registrele de publicitate. 34. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în acord cu principiul de drept intertemporal tempus regit actum, atât constituirea şi conţinutul privilegiului, cât şi opozabilitatea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data naşterii privilegiului, respectiv a efectuării formalităţilor de publicitate. În acelaşi sens, prevederile art. 155 alin. (3), criticate în cauză, dispun că privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora. 35. Aşadar, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, Curtea reţine că este firesc ca rangul de prioritate al privilegiului imobiliar special să fie dat de momentul efectuării formalităţilor de publicitate, în deplin acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Pretinsa „transformare a rangului de prioritate“ şi, implicit, pretinsa modificare a conţinutului privilegiului imobiliar nu reprezintă o transformare, ci o dobândire de rang de prioritate, având în vedere faptul că, în acord cu natura juridică a fostului privilegiu special imobiliar, actuala ipotecă legală, atât în temeiul Codului civil din 1864, cât şi al noului Cod civil, dobândirea rangului de prioritate este legată intrinsec de îndeplinirea formalităţilor de publicitate. Prin urmare, în cazul unui concurs între creditorii ipotecari şi un creditor privilegiat, în lipsa înscrierii privilegiului înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, rangul acestuia este dat de legea în vigoare la data înscrierii, aferentă regimului juridic al ipotecilor legale. 36. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea niciunui drept constituţional, Curtea reţine că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.105/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
