Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 18.561/280/2017 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.156D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, context în care arată că aspectele învederate vizează strict o problemă de interpretare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 18.561/280/2017, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare silită formulată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. cu privire la măsura complementară a confiscării unor sume de bani, aplicată în baza unui proces-verbal de contravenţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul reglementării criticate nu priveşte şi executarea sancţiunii, întrucât astfel se creează o situaţie discriminatorie între persoanele care se găsesc în aceeaşi situaţie de contravenienţi, dar care beneficiază de tratament juridic diferit, în funcţie de anumite condiţii subiective şi aleatorii. Susţine astfel că în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ nu priveşte şi executarea sancţiunii, aceasta limitându-se strict şi textual numai la aplicarea acesteia de către organul constatator, se creează o discriminare vădită şi nejustificată privind situaţia celui faţă de care a fost luată măsura sancţionării contravenţionale, sancţiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta contravenţională prevede o sancţiune mai uşoară. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 228/2007 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „nu se mai sancţionează“ din cuprinsul art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi apreciază că raţionamentul instanţei de contencios constituţional reţinut în considerentele deciziei precitate este valabil şi în prezenta cauză, în sensul că şi în cazul contravenţiilor săvârşite sub imperiul legii vechi, care prevedea o sancţiune mai grea, fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei şi trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii. Din acest punct de vedere susţine că şi sintagma „se va aplica aceasta“ trebuie înţeleasă în sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care prevede o sancţiune contravenţională mai uşoară, sancţiunile aplicate sub imperiul legii vechi, dar neexecutate sau aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, se execută în forma prevăzută de legea nouă. Învederează faptul că aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care sancţionează mai uşor fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea contravenţională mai favorabilă le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ. Aşa fiind, consideră că pentru a fi respectate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă care ulterior este sancţionată cu o sancţiune mai uşoară printrun nou act normativ urmează să fie executată în varianta prevăzută de legea nouă, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. 6. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, chiar inadmisibilă, întrucât se aduce în discuţie o chestiune de drept ce reprezintă mai mult o problemă de interpretare a legii in concreto, la speţa pendinte dedusă judecăţii, de către judecătorul cauzei în cadrul controlului de jurisdicţie cu care a fost învestit. Susţine, de asemenea, că aspectele invocate nu reprezintă strict o problemă de viciu de neconstituţionalitate, întrucât instanţa de fond este suverană să aprecieze eventuala intervenţie a unei norme contravenţionale mai favorabile pe parcursul fazei de executare a unei sancţiuni complementare aplicate iniţial printr-un act administrativ ce a fost menţinut ca legal şi temeinic. Totodată, instanţa de judecată opinează că sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, apreciată ca fiind neconstituţională, are o incidenţă mai ridicată la momentul prealabil al aplicării sancţiunii contravenţionale, nicidecum în faza executării silite. Prin urmare, instanţa apreciază că este apanajul instanţei constituţionale să respingă sau nu excepţia ridicată ca fiind inadmisibilă din aceste considerente sau să analizeze pe fond excepţia, singura opţiune legală a instanţei de trimitere fiind exprimarea opiniei motivate asupra excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora: „Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.“ Din analiza criticilor formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în concret, nemulţumirile autoarei acesteia vizează doar teza întâi a art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reglementare care va constitui, astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra căreia Curtea se va pronunţa. 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativă criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi şi principiul nediscriminării şi celor ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală“. Contravenţiile sunt fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancţionate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu. Aşadar, de plano, faptele contravenţionale sunt similare infracţiunilor, însă au o gravitate mai redusă şi, pe cale de consecinţă, şi sancţiunile prevăzute de legea contravenţională trebuie să fie mai reduse decât cele prevăzute de legea penală. Curtea subliniază astfel că dreptul contravenţional este apropiat dreptului penal, fiind genul său proxim, diferenţa esenţială dintre cele două ramuri fiind gravitatea mai redusă a faptelor contravenţionale, cu consecinţe importante în sancţionarea faptelor. 13. Mai mult, Curtea observă şi o relaţie de subsidiaritate a dreptului contravenţional raportat la dreptul penal, şi anume, în măsura în care valorile sociale nu sunt ocrotite de dreptul penal şi totuşi faptele care vizează aceste valori nu sunt permise de ordinea de drept, atunci ele vor fi ocrotite de dreptul contravenţional. Totodată, dreptul penal are un caracter subsidiar şi selectiv, normele sale sancţionând doar faptele cele mai grave. În acest sens, în doctrină s-a subliniat că dreptul contravenţional are ca scop protejarea unor valori sociale care nu necesită o protecţie de natură penală, dar care totuşi păstrează elementul de activitate contrară conştiinţei etice a societăţii. 14. Raportat la speţă, autoarea excepţiei susţine că reglementarea criticată este neconstituţională în măsura în care sintagma „se va aplica aceasta“ din cuprinsul art. 12 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu priveşte şi executarea sancţiunii, aceasta limitându-se, în opinia sa, strict la aplicarea sancţiunii de către organul constatator, creându-se astfel o discriminare vădită şi nejustificată privind situaţia celui faţă de care a fost luată măsura sancţionării contravenţionale, sancţiunea nu a fost executată, dar se pune în executare, iar ulterior fapta contravenţională prevede o sancţiune mai uşoară. În acest context face un paralelism cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională în Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, prin care a constatat că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancţionează“ prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia. 15. În contextul criticilor formulate, Curtea reţine, pe de o parte, că potrivit art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.“, aceste prevederi consacrând principiul dezincriminării/decontravenţionalizării faptelor contravenţionale, şi, pe de altă parte, că art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, criticat în speţă, consacră aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, în sensul că „dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica aceasta“. 16. Prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, Curtea a reţinut că aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal. În acest context, observând modalitatea în care este reglementată aplicarea legii penale mai favorabile potrivit Codului penal, Curtea învederează că în art. 5 din Codul penal legiuitorul a statuat că: „În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.“ De asemenea, potrivit art. 6 din acelaşi cod, legiuitorul a reglementat posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile şi în cazul pedepselor aplicate de instanţele de judecată, prin hotărâri rămase definitive şi deci executorii. 17. Curtea reţine că apariţia unei legi mai favorabile, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, poate viza mai multe ipostaze. Astfel, legea nouă mai favorabilă poate să îl surprindă pe cel condamnat definitiv în situaţia în care fie nu a început executarea pedepsei, fie pedeapsa se află în curs de executare. În acest sens, reglementarea cuprinsă în art. 6 din Codul penal stabileşte modul în care se va aplica legea nouă mai favorabilă, în situaţiile mai sus menţionate. Extinderea aplicării legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, se justifică în baza principiului legalităţii incriminării şi pedepsei. În baza acestui principiu, legiuitorul Codului penal a considerat că o lege nouă, care ar reduce pedepsele prevăzute pentru aceeaşi infracţiune de legea penală anterioară, trebuie să producă efecte şi asupra pedepsei pe care o execută condamnatul în baza legii vechi, pentru a se evita ca un plus de pedeapsă, ce ar urma să fie executat de acesta, să nu îşi aibă corespondent în legea nouă mai favorabilă. 18. În acest context, prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 9 mai 2017, Curtea a reţinut că „pentru a conserva cât mai eficient hotărârile definitive şi principiul intangibilităţii lor, legiuitorul a limitat aplicarea legii penale noi mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei doar la cazurile care marchează diferenţe stringente între cele două legi“. Prin urmare, Curtea a stabilit că „atâta vreme cât principiul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei reprezintă o excepţie de la principiul autorităţii de lucru judecat, legiuitorul, în funcţie de raţiunile de politică penală impuse atât de realitatea socială, cât şi de respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este liber să stabilească situaţiile în care acest principiu devine incident, fără ca prin aceasta să fie afectat principiul constituţional al egalităţii în faţa legii. Aşa fiind, opţiunea aleasă nu reprezintă altceva decât o manifestare a libertăţii autorităţii legiuitoare, care a înţeles să menţină aceeaşi evaluare a pericolului social abstract al faptei ce a constituit temei al condamnării“. Curtea a reţinut totodată că extraactivitatea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, deşi vine în concurs cu principiul autorităţii de lucru judecat, are totuşi loc atunci când legea mai favorabilă intervine după ce o faptă a fost definitiv judecată. Prin urmare, mitior lex are în vedere principiul nulla poena sine lege, care trebuie să îşi găsească aplicare nu numai în cazul abrogării incriminării, ci şi în cazul în care legea nouă, fără a dezincrimina, prevede o pedeapsă mai uşoară (mitior poena). Toate acestea nu sunt altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale consacrate de art. 15 alin. (2) din Constituţie. 19. În contextul celor mai sus menţionate, Curtea reţine că potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispoziţiile acestui act normativ se completează, din punctul de vedere al dreptului material, cu Codul penal. Trimiterea la Codul penal atestă originea penală a contravenţiei, aceasta făcând parte, ab originem, din sfera trihotomică a ilicitului penal, care cuprindea crime, delicte şi contravenţii. Aceste aspecte converg către faptul că dreptul contravenţional este apropiat dreptului penal, diferenţa esenţială dintre cele două ramuri fiind gravitatea mult redusă a faptelor, ce are consecinţe importante asupra procedurii aplicabile în constatarea şi sancţionarea faptelor. Aşa fiind, Curtea observă că în temeiul art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dreptul contravenţional, ca ramură a dreptului public, se va completa cu dispoziţiile Codului penal în materie de drept material, acesta fiind genul său proxim, contravenţiile nefiind altceva decât acele fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancţionate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu sau să fie eventual ocrotite doar pe cale civilă. 20. Aşa fiind, având în vedere modalitatea în care legiuitorul a reglementat aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv în situaţia în care o asemenea lege a intervenit după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, care poate să îl surprindă pe cel condamnat definitiv în situaţia în care nu a început executarea pedepsei ori se află în curs de executare, Curtea apreciază că în aplicarea art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, mutatis mutandis cu cele statuate de legiuitor în Codul penal, şi în domeniul contravenţional revine instanţei de judecată să aprecieze cu privire la incidenţa şi aplicabilitatea legii contravenţionale mai favorabile în faza executării sancţiunii. 21. De altfel, din perspectiva criticilor formulate în cauză, Curtea apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde de fapt la o modificare şi completare a reglementării criticate, în sensul ca aceasta să prevadă şi ipoteza în care, prin intrarea în vigoare a legii care prevede o sancţiune contravenţională mai uşoară, sancţiunile aplicate sub imperiul legii vechi, dar neexecutate sau aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, să se execute în forma prevăzută de legea nouă. Or, aceste aspecte nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci mai degrabă o propunere de lege ferenda, asupra căreia însă Curtea nu se poate pronunţa, neavând competenţa de a modifica dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 18.561/280/2017 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
