Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Euro Fish - S.R.L. din comuna Tasca, judeţul Neamţ, în Dosarul nr. 1.524/188/2016 al Judecătoriei Bicaz şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.873D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Garda Forestieră Suceava, consilier juridic Corneliu Deaconescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Garda Forestieră Suceava a depus concluzii scrise prin care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Gărzii Forestiere Suceava, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că motivele care justifică această soluţie sunt cuprinse în concluziile scrise depuse la dosarul Curţii. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia principiul libertăţii economice nu reprezintă un drept absolut, ci este condiţionat de respectarea anumitor limite stabilite de lege. Precizează că, în cauză, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 a fost prevăzută, ca şi contravenţie, neutilizarea Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesionişti, din culpa acestora, a datelor în Sistemul informatizat de urmărire a materialelor lemnoase. Reţine că, în vechea reglementare, fapta era prevăzută la art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, iar sancţiunea complementară consta în retragerea acordului pentru eliberarea documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord. Noua reglementare aduce o schimbare a sancţiunii complementare, în sensul suspendării acordului pentru eliberarea documentelor cu regim special pe o perioadă de 1 an. De asemenea arată că legiuitorul delegat a adăugat o condiţie suplimentară, prealabilă aplicării sancţiunii complementare menţionate, respectiv notificarea beneficiarului de către structura specializată teritorială din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de maximum 5 zile de la data prevăzută de lege pentru raportarea datelor în Sistemul informatizat de urmărire a materialelor lemnoase. Apreciază că aceste elemente sunt în măsură să păstreze un raport de proporţionalitate între interesul general ocrotit - integritatea fondului forestier naţional, inclusiv prin urmărirea trasabilităţii materialelor lemnoase - şi dreptul operatorului care desfăşoară activităţi de exploatare, prelucrare şi transport al lemnului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea civilă din 28 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.524/188/2016, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Excepţia a fost ridicată de Societatea Euro Fish - S.R.L. din comun Tasca, judeţul Neamţ, în procedura de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, în ceea ce priveşte măsura complementară a suspendării acordului pentru distribuţia şi utilizarea documentelor cu regim special. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine, în esenţă, că textul de lege este neconstituţional, întrucât stabileşte, ca sancţiune, suspendarea dreptului de a exercita activitatea pe o perioadă de 1 an de zile, raportul dintre fapta contravenţională şi sancţiune fiind disproporţionat şi aducând atingere dreptului conferit de Constituţie prin art. 45, care prevede că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. Precizează că, urmare a aplicării sancţiunii complementare, societatea nu îşi mai poate realiza obiectul de activitate fiind condamnată la faliment. 7. Judecătoria Bicaz opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens reţine că sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor fapte interzise de lege, iar, în cazul sancţiunii complementare prevăzute de art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010, legiuitorul a prevăzut aplicarea acesteia alături de sancţiunea contravenţională principală a amenzii în situaţia săvârşirii faptei, constând în neutilizarea Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL) sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesionişti, din culpa acestora, a datelor în SUMAL. Reţine că dispoziţiile art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010 dispun „suspendarea“ acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special pentru o perioadă de 1 an, în timp ce, anterior dispoziţiilor de lege criticate, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, „neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesionişti, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei şi cu retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord“. Arată, totodată, că sancţiunea se aplică numai cu condiţia notificării profesionistului în cauză de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de maximum 5 zile de la data prevăzută de lege pentru raportarea datelor în SUMAL. Reţine că aplicarea unei astfel de sancţiuni complementare poate avea un impact semnificativ asupra firmelor ce au ca obiect de activitate exploatarea, prelucrarea şi transportul lemnului, dar acest aspect trebuie avut în vedere la individualizarea sancţiunilor contravenţionale de către agentul constatator la aplicarea lor şi apoi de către instanţă la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenţie. Având în vedere toate cele reţinute anterior, instanţa apreciază că nu se poate ajunge la concluzia că dispoziţiile art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010, în ce priveşte măsura complementară a suspendării acordului pentru distribuţia şi utilizarea documentelor cu regim special, sunt de natură să creeze condiţiile încălcării art. 45 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Face referire la jurisprudenţa instanţei de control constituţional potrivit căreia însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 171/2010 se pot încadra în această categorie - „în condiţiile legii“ -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 282 din 8 mai 2014, potrivit căreia „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor“, precum şi Decizia Curţii nr. 936/2012, în care s-a reţinut că „libertatea economică este un drept ce se exercită, potrivit aceleiaşi dispoziţii constituţionale, în condiţiile legii şi că legiuitorul este singurul în măsură să reglementeze cadrul şi să fixeze limitele exercitării acestui drept“. În speţă, libertatea economică este condiţionată de obligaţia respectării prevederilor legale în vigoare, respectiv utilizarea SUMAL şi/sau transmiterea în cadrul termenului de 45 de zile a raportării lunare de către profesionişti a datelor în SUMAL. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse de Garda Forestieră Suceava, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, având următorul conţinut: „Următoarele fapte constituie contravenţii silvice şi se sancţionează după cum urmează: a) neutilizarea Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit în continuare SUMAL, sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesionişti, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei şi cu suspendarea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special pentru o perioadă de 1 an. Sancţiunea se aplică numai cu condiţia notificării profesionistului în cauză de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de maximum 5 zile de la data prevăzută de lege pentru raportarea datelor în SUMAL; […]“. 13. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 48 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 15 iunie 2017, în sensul că „Următoarele fapte constituie contravenţii silvice şi se sancţionează după cum urmează: a) neutilizarea SUMAL, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. Sancţiunea se aplică după notificarea de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură în caz de neconformare; [...]“. 14. Potrivit actului de sesizare, Curtea urmează a examina dispoziţiile art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010, în forma anterioară modificării lor prin Legea nr. 134/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. 15. În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat, autoarea excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin Legea nr. 171/2010, pentru încălcarea obligaţiilor stabilite prin actele normative din domeniul silvic, constituie contravenţie silvică. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 171/2010, sancţiunile aplicabile pentru săvârşirea contravenţiilor silvice sunt sancţiunea contravenţională principală - amenda, respectiv sancţiunea contravenţională complementară - confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea contravenţiei silvice şi/sau retragerea/ suspendarea, după caz, a autorizaţiei/atestatului/acordului. 17. Dintr-o perspectivă istorică, Curtea reţine că, potrivit art. 3 lit. a) şi lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 9 septembrie 2008, constituie contravenţie neutilizarea Sistemului informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL) de către ocoalele silvice şi operatorii economici care exploatează, prelucrează, depozitează sau comercializează materiale lemnoase, respectiv nerespectarea obligaţiilor referitoare la raportarea de către utilizatori a datelor în SUMAL. Faptele menţionate se sancţionau după cum urmează: fapta prevăzută la art. 3 lit. a), cu amendă de la 1.500 lei la 10.000 lei, iar fapta prevăzută la art. 3 lit. b), cu amendă de la 1.500 lei la 10.000 lei, „retragerea acordului pentru eliberarea documentelor cu regim special“ şi confiscarea materialului lemnos. Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 a fost abrogată prin art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn pentru urmărirea trasabilităţii lemnului recoltat din păduri şi pentru furnizarea de informaţii statistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 10 iunie 2014. Art. 7 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014, abrogat prin art. II lit. B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, prevedea, în mod similar, că neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesionişti, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei şi cu „retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.“ 18. Aşadar, Curtea observă că, prin Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, neutilizarea SUMAL se sancţiona cu amendă, ca sancţiune contravenţională principală, iar nerespectarea obligaţiilor referitoare la raportarea de către utilizatori a datelor în SUMAL se sancţiona atât cu amendă, cât şi prin aplicarea a două sancţiuni contravenţionale complementare, respectiv „retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special“ şi confiscarea materialului lemnos. Totodată, art. 7 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 stabilea că neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere a datelor în SUMAL se sancţionează cu amendă şi cu „retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord“. Aceasta în condiţiile în care utilizarea Sistemului informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL) era obligatorie pentru ocoalele silvice şi pentru toţi operatorii şi comercianţii (profesionişti) care recoltau, depozitau, prelucrau, comercializau sau efectuau operaţiuni de import-export cu materiale lemnoase - cu excepţia operatorilor şi comercianţilor care recoltau, depozitau şi comercializau sau efectuau operaţiuni de import-export cu arbori şi arbuşti ornamentali, răchită şi puieţi -, profesioniştii menţionaţi fiind obligaţi să transmită lunar raportări ale datelor în SUMAL, până la data de 15 a lunii în curs pentru luna anterioară. 19. Potrivit art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2016 - text de lege criticat în prezenta cauză -, neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere a datelor în SUMAL se sancţionează cu amendă şi cu „suspendarea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special pentru o perioadă de 1 an“. Curtea reţine însă că, potrivit tezei a doua a lit. a) a alin. (4) al art. 19 din Legea nr. 171/2010, atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunea complementară se aplică numai cu condiţia notificării profesionistului în cauză de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de maximum 5 zile de la data prevăzută de lege pentru raportarea datelor în SUMAL. 20. Aşadar, Curtea constată că, prin textul de lege criticat, pentru săvârşirea faptei de a nu utiliza SUMAL sau pentru transmiterea cu întârziere a datelor în SUMAL s-a menţinut, pe lângă sancţiunea contravenţională principală a amenzii, şi aplicarea, pe o perioadă determinată, a unei sancţiuni contravenţionale complementare, având o gravitate mai redusă, respectiv „suspendarea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special pentru o perioadă de 1 an“, faţă de retragerea acordului de distribuire şi utilizare a documentelor cu regim special, chiar fără posibilitatea eliberării unui nou acord - astfel cum se prevedea în Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 - condiţionat de notificarea prealabilă a profesionistului. 21. Faţă de susţinerile autoarei excepţiei, potrivit cărora art. 19 alin. (4) din Legea nr. 171/2010 este neconstituţional fiind contrar dispoziţiilor privind libertatea economică din Legea fundamentală, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Or, având în vedere domeniul în care normele legale supuse controlului de constituţionalitate reglementează - respectiv domeniul silvic -, Curtea subliniază necesitatea reglementării unui cadru legal având ca finalitate întărirea capacităţii de control privind integritatea fondului forestier naţional, trasabilitatea materialelor lemnoase şi lupta împotriva tăierilor fără drept de masă lemnoasă din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara acestuia, în acord cu Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn. 22. Totodată, Curtea reaminteşte că art. 45 din Legea fundamentală garantează exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora. De altfel, Curtea a statuat în Decizia nr. 339 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 4 mai 2011, că operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale. Totodată, statul are obligaţia să respecte libertatea economică, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economică o societate comercială, prin eforturi publice. Aşadar, dreptul oricărei persoane de a desfăşura o activitate economică este liber, statul garantând doar accesul neîngrădit la libera iniţiativă, precum şi exercitarea acesteia (în acest sens, Decizia nr. 431 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 2 decembrie 2004). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Euro Fish - S.R.L. din comuna Tasca, judeţul Neamţ în Dosarul nr. 1.524/188/2016 al Judecătoriei Bicaz şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Bicaz şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
