Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 707 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucian Viorel Davidescu în Dosarul nr. 9.181/300/2017 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.639D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, astfel cum a fost formulată. Se mai susţine că a câştigat procesul de fond, însă nu a reuşit să recupereze cheltuielile de judecată, care trebuiau să fie restituie de o autoritate publică locală, aspect care demonstrează caracterul impredictibil al normei legale. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că textele din Constituţie sunt invocate formal în susţinerea acesteia. În subsidiar, se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, subliniindu-se că sunt îndeplinite cerinţele de calitate a legii, textul asigurând egalitatea armelor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.181/300/2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 707 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucian Viorel Davidescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare în care a fost invocată, pe cale de excepţie, prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat previne constatarea din oficiu a prescripţiei extinctive, astfel că, deşi afectată exigibilitatea creanţei, aceasta nu va fi constatată ca atare, chiar în condiţiile în care precondiţia executării silite a unei creanţe este caracterul său cert, lichid şi exigibil. Astfel, justiţiabilul este pus în faţa unor prevederi legale de natură să îi provoace confuzie în raport cu orice aşteptare rezonabilă de previzibilitate a legii. 7. Se mai susţine că, în cazul executărilor silite ieşite din termenul de prescripţie, este încălcat principiul egalităţii armelor, reglementat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere sarcina excesivă care incumbă în privinţa debitorului, sub aspectul taxelor judiciare de timbru, a cheltuielilor de judecată, pe care le recuperează abia la finalul procesului, posibil printr-o procedură de executare silită pe care trebuie la rândul său să o declanşeze, sau a eventualelor cauţiuni pe care trebuie să le plătească dacă solicită suspendarea executării silite. În schimb, creditorul, din punct de vedere logistic şi financiar, este foarte uşor să obţină încuviinţarea executării silite şi să pornească procedura execuţională. 8. Se arată că, în forma sa actuală, textul criticat nu îl împiedică pe creditor să ceară şi să obţină executarea silită chiar după intervenirea prescripţiei, ci permite acestuia, ca ori de câte ori consideră de cuviinţă, să-l oblige pe debitor să reia procedurile de contestaţie de la început, de fiecare dată şi în orice moment pe care îl consideră oportun, de exemplu când ia act de faptul că debitorul se află în imposibilitatea temporară de a depune contestaţia la executare în termen. Textul criticat creează premisele cererii de executare silită a unei creanţe ieşite din termen, bazată pe exercitarea ineficientă a apărării din partea debitorului. Se ajunge la o practică a creditorilor în sensul de a cere executarea silită a unor astfel de creanţe, sumele încasate de la debitorii care nu au opus prescripţia fiind mai mari decât cele plătite de creditori ca urmare a suportării cheltuielilor de judecată în ipoteza debitorilor care au opus excepţia prescripţiei. În cazul eliminării textului criticat, s-ar recunoaşte posibilitatea judecătorului de a cenzura din oficiu titlurile executorii ieşite în mod vădit din termenul de prescripţie. Acest lucru ar asigura un nivel preliminar rezonabil de apărare a debitorului împotriva eventualelor abuzuri, ar permite atingerea scopului urmărit de prescripţia extinctivă, şi anume responsabilizarea creditorului faţă de propria creanţă, şi ar degreva instanţele de o formalitate inutilă. 9. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere caracterul de ordine privată, iar nu de ordine publică al regimului de invocare a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Se arată că prin împlinirea termenului de prescripţie se naşte dreptul sau facultatea de a opune beneficiul prescripţiei împlinite. Prescripţia nu poate fi aplicată ex officio de către organul de jurisdicţie, chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Aceasta nu poate fi pusă în discuţia părţilor, în virtutea rolului activ al instanţei judecătoreşti din moment ce, pe de o parte, este o excepţie personală, iar nu de ordine publică, şi, pe de altă parte, o asemenea chestiune în plan procesual interesează principiile disponibilităţii, fiind un aspect ori o facultate inerentă dreptului fiecărei părţi de a dispune în cursul procesului de drepturile sale materiale şi procedurale, iar acest aspect trebuie lăsat la aprecierea părţilor, iar nu a instanţei judecătoreşti. Debitorul supus procedurii executării silite poate invoca prescripţia numai pe calea contestaţiei la executare, în afară de cazul în care executarea silită nu a fost pornită, când poate formula şi o acţiune în constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, având ca efect paralizarea unei cereri de executare viitoare şi, prin urmare, clarificarea unor raporturi juridice incerte sub aspectul realizării lor efective. De asemenea, nu este exclus ca prescripţia să poată fi invocată şi prin întâmpinare în ipoteza procedurii speciale de urmărire silită. Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită nu poate fi, de regulă, opusă pe cale de excepţie, de simplă apărare procesuală. Prin urmare nu se poate susţine încălcarea art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie. 13. Dispoziţiile criticate sunt o expresie a principiului disponibilităţii şi se înscriu în noua concepţie a instituţiei prescripţiei extinctive, astfel cum aceasta a fost reglementată de noul Cod civil. Prescripţia extinctivă trebuie să reprezinte atât expresia unor interese generale, constând în necesitatea clarificării unor situaţii juridice incerte într-un timp rezonabil, cât şi expresia unor interese particulare, constând în faptul că prescripţia trebuie lăsată la îndemâna părţilor interesate, singurele în măsură să decidă dacă vor sau nu să se prevaleze de efectele ei; în niciun caz prescripţia extinctivă nu este o sursă de îmbogăţire fără drept, astfel încât invocarea şi aplicarea ei din oficiu contravine însuşi fundamentului şi funcţiilor acesteia. 14. Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituţional. În acest sens, se arată că instanţa judecătorească nu poate verifica în procedura de încuviinţare dacă dreptul de a obţine executarea silită s-a prescris, aceasta fiind o procedură necontencioasă şi necontradictorie, astfel că nu pot fi analizate şi rezolvate chestiuni care presupun dezbateri contradictorii. Invocarea prescripţiei nu poate fi făcută din oficiu nici de către organul de jurisdicţie, nici de către cel de executare şi nu poate fi soluţionată într-o procedură necontencioasă, chiar dacă aceasta are loc în faţa instanţei de executare. Modul procedural al invocării prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită este contestaţia la executare. Faptul că prevederile legale stabilesc în mod expres că prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, consacră în fapt voinţa legiuitorului de a reglementa în noul Cod civil şi în noul Cod de procedură civilă că regimul juridic al prescripţiei este unul cu caracter relativ, adică prescripţia nu mai produce efecte de drept, ci doar dacă este invocată de persoana interesată. Aşadar, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită este o chestiune de ordine privată şi nu de ordine publică. 15. Se susţine că textul criticat îndeplineşte atât cerinţele de calitate a legii, rezultând cu exactitate că prescripţia operează doar la cererea persoanei interesate, cât şi exigenţele dreptului la un proces echitabil şi al dreptului la apărare, întrucât judecarea contestaţiei la executare se face în condiţii de contradictorialitate, iar justiţiabilul se poate prevala de toate garanţiile asociate dreptului la apărare. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 707 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate" 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta de calitate a legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din punctul de vedere al efectelor sale, prescripţia extinctivă are natura juridică a unei sancţiuni civile, creditorul neglijent pierzându-şi o parte dintre mijloacele juridice de ocrotire a dreptului său subiectiv nevalorificat în termenul prevăzut de lege. Prescripţia extinctivă stinge dreptul material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege, dar prescripţia nu operează de drept (ipso iure), ci numai dacă este invocată. Această soluţie legislativă a fost introdusă în noul Cod de procedură civilă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, fiind concordantă cu cea prevăzută de art. 2.506 din noul Cod civil, potrivit căruia „prescripţia nu operează de plin drept“. 21. Conform textului criticat, normele care reglementează prescripţia dreptului de a obţine executarea silită sunt de ordine privată, şi nu de ordine publică. În consecinţă, potrivit noii concepţii, instanţa de executare nu va putea invoca din oficiu, în cadrul contestaţiilor la executare cu care a fost învestită, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. 22. Prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că sub reglementarea Decretului nr. 167/1958, republicat - în vigoare până la 1 octombrie 2011, prescripţia extinctivă a fost concepută ca o instituţie de ordine publică, guvernată de norme imperative, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din decret, potrivit cărora orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă, şi cele ale art. 18, care instituiau obligaţia instanţelor de judecată şi a organelor arbitrale ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris, constituind cele mai pregnante caracteristici în acest sens. Reglementarea prin norme imperative a prescripţiei extinctive, dar şi conţinutul normativ al art. 18 din decret au determinat recunoaşterea şi consacrarea caracterului absolut al excepţiei procesuale de fond, peremptorii, a prescripţiei extinctive, ce putea fi ridicată din oficiu de instanţă/organul arbitral, în orice fază procesuală, dar, în aceleaşi condiţii, şi de partea interesată. Într-o viziune diametral opusă, legiuitorul actual a reglementat prescripţia extinctivă ca instituţie de ordine privată care nu mai operează de plin drept, ceea ce produce consecinţele asupra duratei termenelor de prescripţie, care nu mai sunt imperative, ci, în anumite marje, pot rămâne la disponibilitatea părţilor, recunoaşterii posibilităţii renunţării la prescripţie, ori a încheierii de convenţii prin care să se modifice cursul prescripţiei, prin fixarea începutului acesteia, ori a cauzelor legale de suspendare sau întrerupere, a sferei persoanelor care se pot prevala de faptul împlinirii acesteia, a condiţiilor şi limitelor procedurale în care excepţia prescripţiei ar putea fi invocată etc. Indiscutabil, caracterul relativ al excepţiei prescripţiei extinctive, ca excepţie de fond, peremptorie, rezultă din conţinutul art. 2.512 şi al art. 2.513 din Codul civil, care prevăd că prescripţia nu poate fi aplicată din oficiu de organul de jurisdicţie competent, ea putând fi opusă, numai în primă instanţă sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, sau de persoanele menţionate la art. 2.514 din Codul civil. 23. Curtea reţine că cele de mai sus demonstrează faptul că textul criticat este clar, precis şi previzibil, stabilind expressis verbis şi fără dubiu că prescripţia operează numai la cererea persoanei interesate. Justiţiabilul nu este pus într-o situaţie confuză prin faptul că se încuviinţează executarea silită a unui titlu executoriu ce vizează o creanţă faţă de care se ridică problema prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. Stabilirea intervenirii prescripţiei dreptului antereferit se realizează pe cale contencioasă, iar debitorul este cel care va alege dacă invocă sau nu intervenirea acesteia. Prin urmare, dacă creditorul va începe procedura executării silite în condiţiile date, va fi pus în situaţia în care, prin intervenirea prescripţiei, să se admită contestaţia la executare, să fie desfiinţate actele de executare şi să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. În consecinţă, cel care se expune sancţiunii stingerii dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege este creditorul, şi nu debitorul, acesta fiind în poziţia de a invoca o excepţie care paralizează acţiunea creditorului. 24. Totodată, nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare pentru persoana interesată, care are posibilitatea de a invoca ea însăşi prescripţia atât pe cale de excepţie în cadrul contestaţiei la executare formulate, cât şi separat prin formularea unei acţiuni în constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, în condiţiile art. 35 din Codul de procedură civilă. 25. Faptul că legiuitorul a regândit instituţia prescripţiei, ea nemaifiind de ordine publică, ci una de ordine privată, nu produce nicio încălcare a garanţiilor asociate dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la apărare, întrucât ţine de propria opţiune a debitorului să invoce excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, respectiv să aleagă să execute sau nu creanţa chiar în condiţiile date. Este adevărat că în vederea invocării prescripţiei persoana trebuie să fie una diligentă, însă, tot atât de adevărat este şi faptul că ea este şi rămâne debitor al unei creanţe, iar prescripţia este un beneficiu pe care legiuitorul l-a reglementat în favoarea sa pentru a paraliza dreptul creditorului de a obţine executarea silită şi puterea executorie a titlului executoriu, astfel că puterea de constrângere a statului nu mai poate fi folosită pentru a pune în executare titlul executoriu. Prin urmare, dreptul la apărare al debitorului este unul deplin, nefiind în niciun fel afectat de faptul că el însuşi trebuie să invoce prescripţia, şi nu instanţa judecătorească din oficiu. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Viorel Davidescu în Dosarul nr. 9.181/300/2017 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 707 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
