Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Matei în Dosarul nr. 4.606/102/2017/a1.1 al Tribunalului Mureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.608D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat. În acest sens, arată că, în speţă, judecătorul de cameră preliminară a respins o excepţie privind competenţa procurorului de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, astfel că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică, de fapt, soluţia adoptată de judecătorul de cameră preliminară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.606/102/2017/a1.1, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Matei într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă prevederile constituţionale privind statul de drept şi principiul legalităţii, deoarece sintagma „persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul [...], al companiilor şi societăţilor naţionale“ este lipsită de claritate şi de previzibilitate. Arată că, în procedura de cameră preliminară, a solicitat judecătorului să constate nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, întrucât Direcţia Naţională Anticorupţie nu avea competenţa să efectueze urmărirea penală în cauză, nefiind întrunită niciuna din ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. În acest sens, consideră că stabilirea competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie - adică determinarea sferei persoanelor care au calitatea de conducător al unei companii naţionale - trebuie raportată la lege. Astfel, dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2001 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Gaze Naturale „Romgaz“ - S.A. prin fuziunea Societăţii Comerciale de Explorare şi Producţie a Gazelor Naturale „Exprogaz“ - S.A. cu Societatea Naţională de Depozitare Subterană a Gazelor Naturale „Depogaz“ - S.A. prevăd că Romgaz - S.A. are organizate în componenţa sa sedii secundare cu statut de sucursală, fără personalitate juridică, printre care se regăseşte şi Sucursala Târgu Mureş. Or, calitatea unuia dintre inculpaţi de director al Sucursalei Târgu Mureş din cadrul Romgaz - S.A. nu atrage competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fapt confirmat şi de prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 575/2001, care stabilesc că Romgaz - S.A. este condusă de adunarea generală a acţionarilor şi de consiliul de administraţie. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate subliniază că textul de lege criticat nu prevede criteriile cu ajutorul cărora se stabileşte persoana care are calitatea de „conducător al unei companii naţionale“, ceea poate da naştere arbitrarului. Astfel, textul normei analizate menţionează numai titulatura de „director“, fără a preciza dacă sunt avute în vedere doar companiile şi societăţile centrale sau şi sucursalele din subordinea acestora. Consideră că, în acest mod, se încalcă principiul legalităţii procesului penal, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 647 din 5 octombrie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi nr. 302 din 4 mai 2017. De asemenea, menţionează şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66. 6. Tribunalul Mureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită Curţii Constituţionale interpretarea unui text de lege. Consideră că orice excepţie de neconstituţionalitate care vizează interpretarea şi aplicarea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit prevederilor art. 126 din Constituţie, această atribuţie intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti. Arată, astfel, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (deciziile nr. 876 din 30 noiembrie 2006, nr. 618 din 26 iunie 2007, nr. 636 din 11 mai 2010 şi nr. 1.087 din 18 decembrie 2012), cenzurarea unei eventuale interpretări a dispoziţiilor ce reglementează activitatea şi competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, interpretare ce ar determina deturnarea scopului înfiinţării şi atribuţiilor specifice acestei direcţii, extinderea nelegală a obiectului de activitate şi a atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetăţenilor chemaţi în justiţie, excedează competenţei sale. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a statuat că nu intră în competenţa sa să interpreteze legea, iar, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, instanţa apreciază că, în reglementarea cu privire la competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie supusă controlului de constituţionalitate, funcţia de director este una previzibilă, fiind redată la modul general în care aceasta apare în organigrama oricărei instituţii, fără numeroasele fluctuaţii specifice fiecărei societăţi - spre exemplu, la unele societăţi pot exista funcţii de director executiv, diferiţi directori adjuncţi etc., iar la altele nu -, fiind un sistem deschis. Această deschidere nu afectează însă previzibilitatea textului de lege, întrucât orice persoană care îndeplineşte o funcţie de director, indiferent de titulaturile secundare, se poate aştepta, în mod rezonabil, să intre sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, la o simplă lecturare a normei criticate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au fost modificate prin prevederile art. 58 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: [...] b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare, întrucât calitatea de director al unei sucursale din cadrul unei societăţi naţionale a atras competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea fiind de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a instanţelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, şi Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16). 13. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 14. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Matei în Dosarul nr. 4.606/102/2017/a1.1 al Tribunalului Mureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
