Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a prevederilor art. 2 alin. (2) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a prevederilor art. 84 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 18.073/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 278D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât litigiul de fond se supune regulilor din Codul de procedură civilă din 1865, care reglementa reprezentarea părţilor în judecată. Or, argumentele prezentate în susţinerea excepţiei se raportează la dispoziţiile speciale privind reprezentarea persoanelor juridice, conform art. 84 din Codul de procedură civilă actual, fiind în concordanţă atât cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 246 din 25 aprilie 2017, cât şi cu cea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismul specific de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 18.073/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a prevederilor art. 2 alin. (2) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a prevederilor art. 84 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Piturlea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate ar permite unei entităţi cum este Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. (CNADNR) [actualmente Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) - n.r.] să reprezinte statul român, cu încălcarea interdicţiilor legale şi constituţionale referitoare la nediscriminare, precum şi cu nerespectarea Deciziei nr. 9/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a şti dacă acestea permit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică. Or, statul este o persoană juridică de drept public, având toate elementele unei persoane juridice, respectiv patrimoniu, reprezentare şi ierarhie. Susţine, totodată, că nu reprezentarea statului în sine reprezintă o problemă, ci de către cine este reprezentat acesta. Arată că Direcţia Regională Drumuri şi Poduri este o entitate care nu are în obiectul său de activitate prestarea de servicii juridice şi că a obţinut un mandat de reprezentare de la puterea executivă, în timp ce altor entităţi nu li se permite acest lucru, creându-se astfel o situaţie discriminatorie faţă de celelalte persoane juridice. 6. Se mai apreciază că textele invocate sunt neclare, permiţând o aplicare nelegală şi o interpretare neconformă şi promovând astfel discriminarea între persoane juridice. 7. Se arată că principiul legalităţii consacrat prin art. 1 din Constituţie, precum şi^ regulile impuse prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impun exigenţa ca o lege organică să nu poată fi înfrântă de o normă juridică inferioară, derogările instituite trebuind să fie făcute tot prin lege organică, cu cvorumul prevăzut de Constituţie pentru adoptarea legilor organice. Astfel, o lege ordinară, chiar invocând un caracter special, nu poate nesocoti o lege organică, superioară ca forţă juridică. 8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care, în esenţă, prevăd următoarele: - Art. 67 din Codul de procedură civilă din 1865 permite părţilor dintr-un proces să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar; – Art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865 precizează regulile procedurale ce trebuie respectate în ceea ce priveşte procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată şi felul în care poate fi exercitat mandatul astfel dat; – Art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 255/2010 stabileşte subiectele de drept care pot avea calitatea de expropriator şi enumeră subiectele de drept care îl pot reprezenta; – Art. 19 din Legea nr. 255/2010 conţine reguli procedurale referitoare la plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate şi la dovada dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate; – Art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă - Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracteristicile statului român, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi art. 20 privind relaţia dintre dreptul intern şi cel internaţional. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai examinat constituţionalitatea unora dintre prevederile criticate în cauza de faţă, soluţionând, prin Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 13 iulie 2022, o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect parţial identic, ridicată de acelaşi autor, cu o motivare similară. 15. Cu acel prilej, referitor la pretinsa situaţie discriminatorie care s-ar crea ca urmare a posibilităţii oferite de lege Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. de a reprezenta statul român, în timp ce altor entităţi nu le este permis acest lucru - critică ce se regăseşte şi în prezenta cauză, deşi autorul excepţiei nu face referire expresă la art. 16 din Constituţie -, Curtea a reţinut (paragraful 17 din decizia menţionată) că, în jurisprudenţa sa, potrivit Legii fundamentale, principiul egalităţii se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea între persoane juridice şi autorităţi publice. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009. 16. Totodată, Curtea a remarcat (paragraful 18 din Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, precitată) că prevederile cu privire la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate au în vedere calitatea de reprezentant al statului român în procedura exproprierii, pe când autorul excepţiei îşi axează critica pe reprezentarea statului român în faţa instanţelor judecătoreşti, care, atât sub imperiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, cât şi în conformitate cu art. 223 din Codul civil în vigoare în prezent, se face prin Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte în mod expres alte organe care să reprezinte statul român în procesele în care acesta este parte. Or, tocmai în virtutea posibilităţii legale ca statul să fie reprezentat şi de alte organe, în situaţia dată, a fost desemnată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Este, aşadar, o opţiune a legiuitorului, care, în considerarea specificului entităţii menţionate, a stabilit ca aceasta să fie reprezentant al statului român pe parcursul întregii proceduri a exproprierii, adică inclusiv în situaţia în care se apelează la justiţie pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judecătorească. Din modul de formulare a criticii de neconstituţionalitate se desprinde ideea că autorul acesteia este nemulţumit de alegerea făcută de legiuitor prin desemnarea ca reprezentant al statului a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în detrimentul altor persoane juridice care ar fi putut să obţină aceeaşi calitate şi care sunt discriminate, în opinia autorului excepţiei, prin preferinţa faţă de entitatea menţionată, pe care legiuitorul a exprimat-o în textul de lege supus controlului de constituţionalitate. Or, o asemenea susţinere nu pune în discuţie, în realitate, constituţionalitatea prevederii legale criticate, ci constituie o propunere de modificare a legii, care, în mod evident, nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. 17. Criticile analizate de Curtea Constituţională vizau, în cauza soluţionată anterior, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, prin care se declarau de utilitate publică toate lucrările de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, expropriator fiind statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Având în vedere însă identitatea susţinerilor formulate de autorul excepţiei în ambele cauze, statuările instanţei de contencios constituţional îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, în care se aduc aceleaşi critici şi cu referire la prevederile art. 2 alin. (2) şi (3)din Legea nr. 255/2010, care stabilesc că, în aplicarea prevederilor acestei legi, expropriatorul (adică statul român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean şi municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local) este reprezentat, după caz, prin diverse autorităţi, printre care este menţionat, la lit. a) din art. 2 alin. (3), Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., precum şi prin Compania Naţională de Investiţii Rutiere - S.A. 18. În acest context, Curtea observă dispoziţiile art. 223 din Codul civil, care consacră regula potrivit căreia „în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens“, regulă care justifică opţiunea legiuitorului criticată în cauza de faţă, de reprezentare a statului român, în ceea ce priveşte procedura exproprierii, de anumite autorităţi. Ca atare, faţă de acest cadrul normativ special, Curtea constată că nu se poate reţine incidenţa celor statuate prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, la care face referire autorul excepţiei inclusiv în cauza de faţă, decizie prin care instanţa supremă s-a pronunţat asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, concluzionând că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. 19. De altfel, Curtea observă că nici în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865 referitoare la reprezentarea părţilor în faţa instanţelor judecătoreşti şi ale art. 84 alin. (1) din actualul Cod de procedură civilă referitoare la reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în cadrul proceselor nu se formulează critici concrete, distincte, ci nemulţumirile autorului excepţiei se circumscriu modului de aplicare coroborată cu dispoziţiile speciale cuprinse în art. 223 din Codul civil, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, care consacră regula reprezentării statului prin Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia reprezentării acestuia printr-un alt organ în cazul în care legea prevede expres în acest sens. 20. Cu privire la susţinerea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului legalităţii consacrat în art. 1 din Constituţie, prin prisma exigenţei de tehnică legislativă constând în cerinţa ca derogările de la reglementările legilor organice să fie făcute tot prin legi organice, iar nu prin legi ordinare, ce conţin norme cu forţă juridică inferioară, Curtea observă că autorul excepţiei nu explicitează care este situaţia pe care o are în vedere atunci când formulează această critică (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 163 din 22 martie 2022, precitată, paragraful 20). 21. În ceea ce priveşte prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine că acestea detaliază procedura plăţii despăgubirilor pentru imobilele expropriate şi cuprind o multitudine de reguli ce reglementează etapele ce trebuie parcurse în acest scop, începând cu cererea prin care se solicită plata despăgubirilor şi informaţiile pe care trebuie să le conţină, modul în care se face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, posibilitatea completării documentaţiei depuse privitoare la calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, modul de rezolvare a solicitărilor formulate în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptăţite sau modul de rezolvare a situaţiei în care imobilele expropriate fac obiectul unei succesiuni ori al unei notificări de restituire depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi altele asemenea. Autorul excepţiei nu formulează însă nicio critică de neconstituţionalitate cu privire la acestea, rezumându-se la simpla afirmare a pretinsei neconstituţionalităţi. Or, având în vedere complexitatea şi diversitatea conţinutului normativ al acesteia, nu se poate deduce intenţia autorului excepţiei, Curtea neputându-se substitui acestuia în formularea unor argumente, întrucât controlul de constituţionalitate nu se exercită din oficiu, ci doar la sesizare, în baza unei motivări coerente, astfel cum rezultă din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865, a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi (3) şi ale art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 18.073/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
