Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“, excepţie ridicată de Societatea Cronos Distribuţie - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 5.775/740/2014 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 353D/2016. 2. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor interesate plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care, prin necontestare, a devenit titlu executoriu. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 2 decembrie 2003. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.775/740/2014, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelanta-contestatoare Societatea Cronos Distribuţie - S.R.L. din Alexandria într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.937 din 5 mai 2015 pronunţate de Judecătoria Alexandria, având ca obiect contestaţie la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acest sens, arată că, la data emiterii actelor de sancţionare, procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (anul 2011), nu avea cum să anticipeze că legiuitorul va adopta, la presiunea opiniei publice, o succesiune de legi contravenţionale mai favorabile şi nu avea cum să formuleze plângeri cuprinzând apărări bazate pe legi care urmau să fie adoptate. Or, ulterior, în anul 2012, a fost adoptată Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Însă, la momentul adoptării Legii nr. 144/2012, nu mai putea formula plângere împotriva proceselor-verbale de contravenţii, întrucât acestea fuseseră emise în anul 2011 şi expirase termenul de decădere de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa nr. 2/2001, termen în care putea formula plângere contravenţională. De asemenea, ulterior, a fost pronunţată Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care poate fi asimilată unei legi contravenţionale mai favorabile. Cu toate acestea, dispoziţiile de lege criticate nu permit ca, în cadrul contestaţiei la executare, să se invoce legea contravenţională mai favorabilă, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. 6. Tribunalul Teleorman - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, chiar dacă autoarea excepţiei aparent invocă chestiuni de aplicare a legii contravenţionale în timp, scopul demersului său este acela de a se constata neconstituţionalitatea art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, din perspectiva faptului că o împiedică să invoce apărări de fond cu privire la un titlu pentru a cărui desfiinţare există o cale procedurală specifică, şi anume plângerea contravenţională. Instanţa apreciază că opţiunea legiuitorului de a limita sfera apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare este consecinţa firească a faptului că pentru anumite titluri executorii, debitorii cărora li se opun astfel de titluri au deschise căi procesuale specifice pentru a critica sub toate aspectele legalitatea acestora, astfel că art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, autoarea excepţiei a avut la dispoziţie procedura plângerii contravenţionale, astfel cum a fost reglementată de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Neexercitarea unui drept în condiţiile şi termenele stabilite de lege (în speţă, contestarea procesului-verbal ce constituie titlu executoriu, în termenul de 15 zile stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001) nu poate fi un argument folosit în apărarea sa pentru a invoca analizarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul contestaţiei la executare. În acelaşi sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 614 din 27 mai 2008. Totodată, Guvernul consideră că posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiţionată de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Prevederile de lege criticate îşi găsesc corespondent în art. 399 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea constatând în numeroase cazuri constituţionalitatea acestora, de exemplu, prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 şi nr. 308 din 29 martie 2007. În concluzie, consideră că, prin raportare la speţă, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a faptelor contravenţionale, întocmit potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, nu poate forma obiectul unei analize de fond în cadrul contestaţiei la executare, într-o astfel de situaţie existând o procedură specială, cea a plângerii contravenţionale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, cu privire la sintagma „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“, având următorul conţinut: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din cap. VI - „Contestaţia la executare“ al titlului I - „Dispoziţii generale“ din cartea a V-a - „Despre executare silită“ a Codului de procedură civilă şi prevăd că în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. Aceleaşi prevederi au existat şi în cuprinsul art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea constatând în numeroase cazuri constituţionalitatea acestora, de exemplu, Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, prin care a statuat că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, cu valoare de principiu, prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, sau prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009. De asemenea, prin Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005, Curtea a reţinut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. 14. Curtea constată că, în speţă, autoarea excepţiei a avut la dispoziţie procedura plângerii contravenţionale, în termen de 15 zile de la data emiterii procesului-verbal de sancţionare, astfel cum a fost reglementată de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, însă nu a formulat plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. De aceea, nu a putut beneficia nici de Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, care prevedea la art. II că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 „aplicate şi contestate în instanţă“ până la data intrării în vigoare a legii se anulează. De altfel, autoarea excepţiei a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, prin Decizia nr. 511 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, Curtea respingând-o ca neîntemeiată, reţinând că „cele două categorii de persoane, respectiv contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor“. 15. Aşadar, Curtea reţine că neexercitarea unui drept în condiţiile şi termenele stabilite de lege (în speţă, plângerea împotriva procesului-verbal ce constituie titlu executoriu, în termenul de 15 zile stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001) nu poate justifica analiza motivelor de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, pe calea contestaţiei la executare, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească. 16. Aşadar, cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu împiedică aplicarea unei eventuale legi contravenţionale mai favorabile, ci doar prevede că, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. Or, este firesc ca apărările de fond ce privesc titlul executoriu şi care pot duce la desfiinţarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestaţiei la executare, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Cronos Distribuţie - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 5.775/740/2014 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la sintagma „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
