Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, excepţie ridicată de Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ din Bucureşti în Dosarul nr. 6.826/3/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.218D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, care reprezintă interesele statului în consiliul de administraţie al regiei. Beneficiarul cotelor de contribuţie preluate de la regia antereferită este Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Transporturilor. Ambele entităţi prestează servicii de interes public în numele Ministerului Transporturilor. Din această perspectivă este justificată şi chiar este necesară configurarea prin lege a unor mecanisme financiare apte să preîntâmpine apariţia unor blocaje. Se mai arată că nu este încălcat dreptul de proprietate privată, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.826/3/2015*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, excepţie ridicată de Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii prin care se solicită achitarea, în temeiul art. 3 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011, a contribuţiei datorate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.) pentru perioada 2012-2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că persoanele juridice, inclusiv regiile autonome, sunt titulare ale dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din patrimoniul lor. Or, în condiţiile în care legiuitorul se subrogă în drepturile consiliului de administraţie şi hotărăşte direct care să fie utilizarea veniturilor obţinute de o regie autonomă, fără să ţină cont de voinţa persoanei juridice şi de cheltuielile efectuate de aceasta pentru obţinerea respectivelor venituri, se anulează caracterul exclusiv al dreptului de proprietate al regiei asupra veniturilor obţinute. Statul se comportă ca un adevărat proprietar asupra veniturilor regiei autonome şi dispune direct de acestea în loc să îşi exprime voinţa în cadrul consiliului de administraţie prin intermediul reprezentanţilor săi. Se subliniază că, prin caracterul exclusiv al dreptului de proprietate, se înţeleg nu numai puterile depline ale titularului dreptului, ci şi monopolul acestuia asupra bunului său şi excluderea terţilor, inclusiv a autorităţilor publice. Se concluzionează că, prin textele criticate, a fost anulat efectul urmărit de legiuitor prin înfiinţarea regiilor autonome deoarece tot statul este cel care dispune prin acte normative asupra patrimoniului acestora, şi nu înseşi regiile. 6. Se arată că dispoziţiile legale criticate lipsesc dreptul de proprietate de atributele folosinţei şi dispoziţiei, întrucât legiuitorul împiedică proprietarul să folosească bunul constând în venitul încasat după cum doreşte în scopul de a-şi satisface propriile nevoi. Luarea şi redirecţionarea de către legiuitor a 20% din venitul proprietarului către o altă entitate lipseşte proprietarul de posibilitatea de a folosi în interes propriu 20% din venitul intrat în patrimoniul său. Astfel, proprietarul nu se mai poate servi de bunul său şi nici dispune de acesta, neputându-se opune prevederilor exprese ale actului normativ contestat. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Se arată că Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, care reprezintă interesele statului în consiliul de administraţie al regiei. Beneficiarul cotelor de contribuţii prelevate de la regia autonomă antereferită este Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Transporturilor. Prin urmare, ambele entităţi sunt autorizate să presteze servicii de interes public în numele Ministerului Transporturilor. Din această perspectivă este justificată, şi chiar necesară, configurarea prin lege a unor mecanisme financiare apte să preîntâmpine apariţia unor blocaje în activitatea lor, care ar leza interesul public. 11. Cu privire la pretinsa restrângere a dreptului de proprietate al regiei autonome, este invocată jurisprudenţa instanţei constituţionale cu privire la dreptul de proprietate privată [Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016] şi se subliniază că ingerinţa adusă acesteia, prin prelevarea obligatorie a unor cote de contribuţii, este proporţională cu scopul urmărit. 12. Se mai indică faptul că de la 1 ianuarie 2018, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 352/2015, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ar urma să se finanţeze integral de la bugetul de stat, fiind eliminate contribuţiile datorate acestuia de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, care, în prezent, are următorul cuprins: "I.S.C.T.R. este finanţat din venituri proprii, care se constituie astfel: a) prin virarea de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. (A.R.R.) şi Regia Autonomă «Registrul Auto Român» (R.A.R.) în contul I.S.C.T.R. a unei sume echivalente cu media procentelor alocate de către fiecare dintre cele două structuri pentru activitatea de control în ultimii 2 ani, raportată la cuantumul total al tarifelor încasate, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare înfiinţării şi organizării I.S.C.T.R. Modalitatea de transfer al acestor sume se stabileşte pe bază de protocol încheiat între A.R.R. şi R.A.R., pe de o parte, şi I.S.C.T.R., pe de altă parte. Sursele proprii de finanţare nu au impact asupra bugetului de stat şi nu implică mărirea tarifelor deja existente; b) prin virarea, lunar, de către A.R.R. în contul I.S.C.T.R., în vederea funcţionării acestuia, a unei contribuţii în procent de 20% din cuantumul tarifelor încasate pentru serviciile specifice prestate de către A.R.R. către terţi, cu excepţia tarifelor încasate de către A.R.R. pentru serviciile specifice prestate prin aplicarea prevederilor Legii nr. 265/2008 privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră, republicată, şi a normelor de aplicare a acesteia, respectiv prin virarea, lunar, de către R.A.R. în contul I.S.C.T.R., în vederea funcţionării acestuia, a unei contribuţii în procent de 5% din cuantumul tarifelor încasate pentru serviciile specifice prestate de către R.A.R. către terţi; c) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, un procent de 30% din sumele încasate în urma aplicării sancţiunilor contravenţionale, altele decât sumele încasate în urma aplicării art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.777/2004 privind introducerea restricţiei de circulaţie pe unele sectoare de autostrăzi şi de drumuri naţionale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decât cele destinate exclusiv transportului de persoane, în zilele de vineri, sâmbătă, duminică şi de sărbătoare legală, cu modificările şi completările ulterioare." 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii prin care se solicită achitarea de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român“, în temeiul art. 3 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011, a contribuţiei datorate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.) pentru perioada 2012-2014. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate care vizează art. 3 lit. a) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 este inadmisibilă, întrucât acţiunea introductivă de instanţă nu vizează obligarea Regiei Autonome „Registrul Auto Român“ şi la plata sumelor de bani prevăzute de acest text, care, în aceste condiţii, nu are legătură cu cauza [a se vedea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992]. Mai mult, întrucât prima teză a art. 3 lit. b) din ordonanţă vizează obligaţia Autorităţii Rutiere Române de a contribui la bugetul I.S.C.T.R., şi nu al Regiei Autonome „Registrul Auto Român“, urmează să fie respinsă şi această excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că textul antereferit nu are legătură cu soluţionarea cauzei. 18. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. b) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011, Curtea reţine că principala critică de neconstituţionalitate constă în faptul că obligarea unei regii autonome [„Registrul Auto Român“] de către legiuitorul delegat, printr-o ordonanţă, şi nu de consiliul de administrare al regiei autonome, de a vira lunar în contul I.S.C.T.R. un procent de 20% sau 5% din cuantumul tarifelor încasate pentru serviciile prestate, după caz, în funcţie de contextul normativ existent, ar încălca art. 44 din Constituţie. 19. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 768/1991 privind înfiinţarea şi funcţionarea Regiei Autonome „Registrul Auto Român“, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 1 noiembrie 1994, ca persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, prin reorganizarea Registrului Auto Român din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări Tehnologice în Transporturi. Aceasta se organizează şi funcţionează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Astfel, regia autonomă este un subiect de drept distinct de stat, mai exact de autorităţile şi instituţiile publice, încasează tarifele menţionate şi beneficiază de un drept de proprietate asupra acestora. Norma criticată, stabilind obligaţia regiei autonome de a vira, lunar, în contul unei instituţii publice a unui procent din cuantumul tarifelor încasate, reglementează o atingere adusă atributului de dispoziţie a dreptului său de proprietate privată. 20. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, în considerarea art. 44 alin. (1) din Constituţie, iar limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate [Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013]. Legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate [a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993]. De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. 21. Justificarea ingerinţei trebuie analizată prin prisma principiului proporţionalităţii. Conform acestui principiu orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - corespunzătoare scopului urmărit [a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013]. 22. Curtea reţine că scopul pentru care măsura criticată a fost reglementată, astfel cum reiese chiar din textul legal analizat, îl constituie asigurarea funcţionării I.S.C.T.R., organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii desemnat să asigure inspecţia şi controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale în domeniul transporturilor rutiere înfiinţat prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011, şi, prin urmare, nu poate fi decât unul legitim. 23. În ceea ce priveşte testul de proporţionalitate, Curtea constată că măsura este adecvată, putând susţine în mod abstract finalitatea urmărită, şi necesară, întrucât, practic, prin crearea I.S.C.T.R., acesta a preluat atribuţiile de inspecţie şi control privind respectarea reglementărilor în vigoare din domeniul transporturilor rutiere care erau exercitate printre alte autorităţi şi de Regia Autonomă „Registrul Auto Român“, astfel că identificarea surselor de finanţare şi susţinerea financiară a activităţii noului organism public este necesară tocmai pentru asigurarea funcţionării optime a acestuia. 24. În ceea ce priveşte justul echilibru între interesele aflate în concurs, Curtea reţine că în concurs sunt, pe de o parte, opţiunea statului de a înfiinţa o nouă instituţie cu atribuţii de inspecţie şi control privind respectarea reglementărilor în vigoare din domeniul transporturilor rutiere şi de a asigura funcţionarea acesteia din fondurile care rezultă din prestarea unor servicii publice de către un operator de stat şi, pe de altă parte, interesul operatorului de stat [Regia Autonomă „Registrul Auto Român“] de a avea o autonomie financiară cât mai mare. 25. Pentru evaluarea justului echilibru, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 768/1991, „Registrul Auto Român“, în baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, ca autoritate în transporturi, certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranţă a circulaţiei, protecţie a mediului înconjurător şi în categoria de folosinţă căreia îi sunt destinate, efectuează verificarea staţiilor de inspecţie tehnică, la cererea Ministerului Transporturilor, precum şi operaţiunile de registru pentru vehiculele rutiere înmatriculate în România. Pe lângă aceste atribuţiuni, art. 3 din actul normativ antereferit stabileşte şi alte atribuţiuni ale regiei, subsumate obiectului său de activitate. Se mai reţine că actul normativ prin care a fost înfiinţată această regie autonomă este hotărârea de guvern, ceea ce înseamnă că regia autonomă astfel înfiinţată este una de interes naţional [a se vedea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit căruia regii autonome „se pot înfiinţa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes naţional“]. În consecinţă, ţinând seama de faptul că Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ este una de interes naţional şi că obiectul său de activitate se circumscrie asigurării siguranţei rutiere, prin omologarea vehiculelor rutiere, a evidenţei tuturor tipurilor de vehicule rutiere în circulaţie, a încadrării vehiculelor rutiere în categoriile de folosinţă sau a protecţiei mediului înconjurător, rezultă că aceasta prestează un serviciu public şi, în consecinţă, este o persoană juridică de drept public. 26. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că, potrivit art. 191 din Codul civil, persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege [alin. (1)], iar prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa prin acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege [alin. (2)]. Chiar dacă un operator economic nu dispune de prerogative de putere publică, dar prestează un serviciu public, îi sunt aplicabile prevederile art. 191 alin. (2) din Codul civil, ceea ce o califică drept o persoană juridică de drept public. În acest sens, Curtea a constatat că art. 191 alin. (1) din Codul civil se referă la autorităţile şi instituţiile statului [înfiinţarea Guvernului, ministerelor, autorităţilor administrative autonome (spre exemplu, Consiliul Concurenţei), Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională etc.], la unităţile administrativ-teritoriale, toate acestea exercitând prerogativele puterii publice, în timp ce alin. (2) al aceluiaşi text legal se referă la operatorii economici, partidele politice etc., respectiv la persoane juridice care sunt calificate de drept public prin prisma scopului şi obiectului lor de activitate, prestând, spre exemplu, un serviciu de interes public/general, administrând bunuri proprietate publică etc. [a se vedea Decizia nr. 249 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 31 mai 2018, paragraful 55]. 27. Regia autonomă nu se angajează în relaţii economice în virtutea unei libertăţi economice care caracterizează orice operator economic aflat pe piaţă, ci în considerarea faptului că efectuează un serviciu public indispensabil realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Contravaloarea serviciilor prestate nu se datorează pentru o activitate pur economică, bazată pe propria sa iniţiativă, ci pentru serviciul public pe care statul a ales să îl exercite prin intermediul regiei autonome. Mai mult, ţine de opţiunea statului să stabilească cele mai adecvate soluţii care permit prestarea serviciului public, iar faptul că a încredinţat prestarea acesteia unei regii autonome nu înseamnă că aceasta nu mai are nicio conexiune cu puterea publică exercitată de stat. De aceea, legiuitorul este în drept atât să redimensioneze sau să revoce unele elemente ale serviciului public încredinţat regiei autonome, cât şi să stabilească limitele autonomiei financiare a acesteia. Faptul că regia autonomă încasează tarife pentru diverse servicii prestate nu reflectă o independenţă economică a acesteia, ci tocmai caracterul dependent al acestora în raport cu serviciul public care i-a fost încredinţat. Astfel, resursele proprii ale regiei autonome sunt, în principal, derivate din tarifele încasate în urma prestării serviciului public şi al voinţei statului de a încredinţa acestei forme de organizare prestarea serviciului public. 28. Cele de mai sus se constituie în suficiente motive pentru a justifica faptul că justul echilibru între interesele concurente nu a fost rupt, ci respectat, fără încălcarea dreptului de proprietate al operatorului economic, prevăzut de art. 44 din Constituţie. De altfel, în evaluarea justului echilibru între interesele concurente, în ipoteza dată, de principiu, precădere va avea interesul general, astfel că asemenea măsuri etatice nu sunt de natură să încalce interesul individual al regiei autonome pentru că, întotdeauna, statul va avea posibilitatea să redimensioneze veniturile acesteia cu condiţia de a nu afecta chiar buna desfăşurare a serviciului public prestat. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a), lit. b) teza întâi şi lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, excepţie ridicată de Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ din Bucureşti în Dosarul nr. 6.826/3/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 3 lit. b) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
