Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Glăveanu Ioana Corina, prin mandatar Glăveanu Petre, în Dosarul nr. 2.074/284/2016/a3 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.074/284/2016/a3, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 441 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Glăveanu Ioana Corina, prin mandatar Glăveanu Petre, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 723 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că termenul reglementat de textul de lege criticat, de 15 zile de la pronunţare, este unul scurt, iar partea este ţinută să formuleze o cerere de completare în necunoştinţă de cauză. 6. Se mai susţine că, în reglementarea normelor de procedură referitoare la exercitarea căilor extraordinare de atac, legiuitorul este ţinut de respectarea tuturor dispoziţiilor şi principiilor constituţionale de referinţă, iar eventualele limitări aduse condiţiilor de exercitare a căilor de atac nu trebuie să aducă atingere dreptului în substanţa sa. Astfel, se susţine că o asemenea cale de atac devine una iluzorie şi lipsită de efectivitate, din moment ce nu se poate constitui într-un remediu în vederea apărării intereselor legitime ale persoanei. Or, drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie trebuie să fie efective, iar nu abstracte sau iluzorii, tocmai pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a subiectelor de drept. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că reglementarea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare, în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond, după casarea cu reţinere, nu contravine dreptului de acces liber la justiţie, întrucât niciuna dintre părţi nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situaţia în care părţile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoştinţă de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii. Ca atare, se apreciază că depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze corespunzător, dacă observă că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la caracterul prioritar al reglementărilor europene cu caracter obligatoriu. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 47 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 51 - Domeniul de aplicare, art. 52 - Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor şi art. 53 - Nivelul de protecţie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a mai constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, şi faţă de o motivare similară. 14. Astfel, prin Decizia nr. 266 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, precum şi prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 15. Curtea a constatat că stabilirea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, termen care începe să curgă de la data pronunţării hotărârii, nu contravine dreptului de acces liber la justiţie. În esenţă, Curtea a reţinut că niciuna dintre părţi nu este împiedicată să efectueze acest demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situaţia în care părţile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoştinţă de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii. Ca atare, depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze corespunzător dacă observă că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale. 16. Totodată, prin Decizia nr. 345 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 16 octombrie 2023, paragrafele 14 şi 15, Curtea a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată nu începe o nouă judecată pe fond a cauzei în întregul său şi nici nu pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii, ci, în scopul finalizării judecăţii anterioare, vine în completarea acesteia prin soluţionarea cererilor cu care a fost iniţial învestită, dar pe care a omis să le soluţioneze. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă asigură echilibrul procesual al tuturor părţilor din litigiu care, prin intermediul acestei proceduri, pot corecta o omisiune a instanţei de judecată, cu consecinţa că aceasta va analiza toate cererile cu care a fost învestită iniţial. Echilibrul procesual al părţilor este asigurat prin respectarea legii de către instanţa de judecată şi se reflectă în hotărârea judecătorească pronunţată ca urmare a desfăşurării activităţii judiciare. Pronunţarea unei hotărâri în numele legii nu poate pune în discuţie imparţialitatea justiţiei, iar faptul că judecătorul are posibilitatea legală de a completa hotărârea în cazul în care nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate de către părţi nu este de natură să încalce normele constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2) în componenta referitoare la imparţialitatea justiţiei. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 1, 11, 20 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la art. 47 alin. (1) şi (2) teza întâi, art. 51, 52 şi 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Glăveanu Ioana Corina, prin mandatar Glăveanu Petre, în Dosarul nr. 2.074/284/2016/a3 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
