Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Răzvan Mitrache în Dosarul nr. 10.671/55/2021/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.964D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar prin care autorul excepţiei solicită admiterea acesteia şi judecarea în lipsă. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 330 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 august 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.671/55/2021/a1, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Răzvan Mitrache cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece sunt ignorate schimbările legislative favorabile inculpaţilor. Susţine că de aplicarea legii penale mai favorabile beneficiază doar persoanele condamnate cărora le-au fost aplicate pedepse cu închisoarea ce excedează maximul special prevăzut de legea penală nouă, nu şi persoanele condamnate care se află în executarea unor pedepse ce nu depăşesc maximul special prevăzut de legea nouă. În continuare, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi, apreciind că este încălcat şi principiul proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor. Susţine că nereducerea pedepsei care nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă echivalează cu neaplicarea legii penale mai favorabile şi impunerea unei pedepse considerate excesive şi disproporţionate faţă de infracţiune. 6. Judecătoria Arad - Secţia penală arată că prin dispoziţiile criticate se reglementează unica situaţie de incidenţă a principiului mitior lex în raport cu cazurile în care judecata s-a realizat definitiv. Scopul acestor norme juridice rezidă în necesitatea asigurării efectivităţii principiului legalităţii pedepsei. În acest context, trebuie amintit că legalitatea pedepsei implică nu doar existenţa unui suport legal la data aplicării, ci şi menţinerea acestui suport pe durata executării. Or, în cazul unei succesiuni în timp a legilor penale, dacă pedeapsa aflată în executare depăşeşte maximul special al sancţiunii prevăzute de legea nouă pentru aceeaşi infracţiune, există o diferenţă de pedeapsă care nu se mai regăseşte într-un text în vigoare, fiind astfel necesară reducerea pedepsei aplicate astfel încât aceasta să se încadreze în noile limite de pedeapsă. Faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze reducerea pedepsei aplicate potrivit legii vechi, mai aspre, la maximul prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, reprezintă o opţiune de politică penală explicabilă prin faptul că aplicarea dispoziţiilor legii noi în cazul infracţiunilor definitiv judecate se realizează invariabil în etapa post sententiam, aşadar după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat, inclusiv sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepsei. Instanţa opinează că reducerea pedepsei în maniera propusă de către autorul excepţiei ar conduce la reaprecierea fondului cauzei definitiv judecate şi, implicit, la încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii de condamnare, echivalând totodată cu o nouă cale de atac, neprevăzută de lege. Prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, consacrate în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât pentru a putea discuta despre o discriminare este necesară aplicarea unui tratament diferit unor situaţii identice, respectiv aplicarea unui tratament identic unor situaţii diferite. Or, persoanele care se pot prevala în folosul lor de prevederile art. 6 alin. (1) din Codul penal au fost condamnate şi se află în executarea unor pedepse a căror durată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouintervenită. Aşa fiind, este justificată reducerea cuantumului sau duratei pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, având în vedere, pe de o parte, necesitatea asigurării principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal, iar, pe de altă parte, particularităţile procedurii în cadrul căreia se face aplicarea legii mai favorabile, particularităţi ce trebuie să ţină seama de principiile autorităţii de lucru judecat şi securităţii raporturilor juridice. Totodată, apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici principiului proporţionalităţii sancţiunilor de drept penal, întrucât scopul acestora este tocmai acela de a aşeza o pedeapsă aflată în curs de executare şi care depăşeşte limitele de sancţiune prevăzute de o lege penală nouă, mai favorabilă, în noile limite legale, situând-o în conformitate cu noua viziune a legiuitorului asupra gravităţii faptei ce a atras condamnarea. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul, invocând Decizia nr. 727 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu următorul cuprins: - Art. 6 alin. (1) din Codul penal: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.“; – Art. 4 din Legea nr. 187/2012: „Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.“ 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 privind principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 11 august 2017, Decizia nr. 458 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 20 octombrie 2016, Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014. 14. Prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, precitată, Curtea a constatat că, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, al securităţii juridice şi al separaţiei puterilor în stat, legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancţiunea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituţie (paragraful 41). Curtea a observat că autorii excepţiei deduceau neconstituţionalitatea textului de lege criticat dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat persoanelor condamnate definitiv, determinat de renunţarea la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive. Analiza a pornit de la ipoteza că ambele categorii de persoane între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei sunt persoane condamnate definitiv, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Curtea a constatat însă că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, sancţiunile aplicate depăşesc maximul special al noii reglementări, nemaigăsindu-şi corespondent în noua legislaţie, situându-ne, astfel, în ipoteza aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile reglementate atât de art. 14 din Codul penal din 1969, cât şi de art. 6 din Codul penal actual, pe când în cazul celei de-a doua categorii, în care se găsesc şi autorii excepţiei, sancţiunile aplicate acestora nu depăşesc maximul special cuprins în noua reglementare, ceea ce ar fi putut atrage aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive doar sub imperiul art. 15 din Codul penal din 1969, reglementare nepreluată însă în Codul penal actual. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât aplicarea noii reglementări doar persoanelor a căror pedeapsă definitivă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă nu poate duce la o înfrângere a principiului egalităţii (paragrafele 45, 51 şi 52). 15. Referitor la pretinsa discriminare între persoanele care au săvârşit faptele sub imperiul legii vechi şi au fost condamnate sub imperiul acestei legi şi cele care, săvârşind faptele în aceleaşi condiţii, nu au fost condamnate, urmând a li se aplica noile dispoziţii, prin Decizia nr. 385 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 31 iulie 2014, Curtea a constatat că aceste persoane nu se regăsesc în situaţii identice (unele persoane au fost condamnate definitiv, altele nu au fost condamnate definitiv), astfel că tratamentul juridic diferenţiat este justificat şi nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări (paragraful 36). 16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, prin Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege, reţinând că cele statuate prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, precitată, se aplică mutatis mutandis (paragraful 20). În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 735 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, şi nr. 381 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 28 iulie 2015. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Răzvan Mitrache în Dosarul nr. 10.671/55/2021/a1 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
