Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi ale art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Kocsis Alexandra şi Lorincz Attila în Dosarul nr. 716/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.624D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu există motive care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 716/83/2017, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi a prevederilor art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Kocsis Alexandra şi Lorincz Attila într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a primarului municipiului Satu Mare la emiterea unei dispoziţii prin care să compenseze un imobil care nu mai poate fi retrocedat în natură, cu un alt bun liber aflat în patrimoniul statului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. II din Legea nr. 368/2013 au aceeaşi finalitate ca şi cele ale art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea 165/2013, în sensul că ambele prevăd termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ din care fac parte, în care s-ar putea opta pentru restituirea dosarelor la comisiile locale de fond funciar, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, sau la entităţile învestite de lege pentru soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Se susţine că termenul menţionat goleşte de substanţă dreptul de opţiune şi contravine principiilor care guvernează materia retrocedărilor, întrucât limitarea acestuia la 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii contravine esenţei dreptului de a opta pentru compensare cu alte bunuri. Această limitare temporală transformă compensarea cu bunuri oferite în echivalent într-o măsură pur formală, care nu poate fi aplicată în concret, deoarece se cere exercitarea acestui drept de opţiune fără a se şti dacă există sau nu bunuri libere care pot fi acordate în compensare. Acest termen afectează şi dreptul de acces la justiţie, de vreme ce neexercitarea dreptului de opţiune exclude orice demers judiciar ulterior prin care particularul să îşi valorifice dreptul de a opta pentru o măsură compensatorie. 6. Se mai susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, întrucât acest drept la siguranţă nu se traduce doar printr-o siguranţă fizică, ci şi o siguranţă a raporturilor juridice. Or, existenţa unor norme ambigue, care comportă interpretări contradictorii sau care conduc la golirea de substanţă a dreptului recunoscut sunt de natură să încalce principiul securităţii raporturilor juridice. 7. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că termenul criticat reprezintă o nouă posibilitate de opţiune pentru o eventuală nou ivită modalitate de satisfacere a dreptului de proprietate deja recunoscut prin soluţionarea definitivă a unei cereri de restituire. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât susţinerile autorilor acesteia ţin de aplicarea legii şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional. 10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că nu este afectat accesul liber la justiţie, întrucât acţiunile în justiţie pot fi promovate de persoanele interesate în condiţiile impuse de legislaţia în materie, atât în domeniul fondului funciar, cât şi în privinţa retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv. Nu se aduce atingere nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece legiuitorul este competent să contureze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, şi cele ale art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care au următorul conţinut normativ: - Art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013: "(1) Persoanele îndreptăţite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2) În termenul prevăzut la alin. (1), pot opta pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar şi persoanele care nu au valorificat titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor." – Art. II din Legea nr. 368/2013: "(1) Persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2) De prevederile alin. (1) beneficiază şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, inclusiv cele care au optat potrivit art. 42 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, după expirarea termenului legal." 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la protecţia şi garantarea dreptului de proprietate privată. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege deduse controlului de constituţionalitate instituie un termen de 60 de zile în care persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 şi cele prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea cererilor de restituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor. Termenul de 60 de zile curge de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 sau, după caz, a Legii nr. 368/2013. 16. Din examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că autorii prezentei excepţii au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 retrocedarea unui bun imobil format din teren şi construcţie. Pe cale judecătorească, terenul a fost restituit în natură, iar pentru construcţia demolată, instanţa a obligat entitatea învestită (municipiul Satu Mare, prin primar) să emită dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri băneşti, în condiţiile Legii nr. 247/2007. Propunerea de acordare de despăgubiri a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor, care nu a soluţionat dosarul de despăgubire până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă obligarea primarului municipiului Satu Mare la emiterea unei dispoziţii prin care să compenseze imobilul care nu le mai poate fi retrocedat în natură cu un alt bun liber „aflat în patrimoniul statului român“. 17. În condiţiile în care cererea iniţială de restituire a fost formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând un teren intravilan şi construcţia aferentă, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 şi nici cele ale art. II alin. (2) din Legea nr. 368/2013, care se referă la terenuri ce intră în domeniul de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi este inadmisibilă, nefiind întrunită condiţia impusă de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, în sensul ca textele de lege supuse controlului de constituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în care excepţia a fost invocată. 18. În ceea ce priveşte prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică stabilirea termenului de decădere de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, în care persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 puteau solicita returnarea dosarelor la entităţile învestite cu soluţionarea notificării. Sub acest aspect, Curtea constată că legiuitorul a oferit această opţiune persoanelor îndreptăţite, pentru ca cererile să poată fi reanalizate potrivit noii situaţii de fapt a bunurilor în discuţie, în funcţie de noile împrejurări, care pot fi diferite de cele existente la momentul la care entitatea învestită a soluţionat notificarea iniţială. Astfel, bunurile revendicate pot să fie eventual restituite în natură dacă au dispărut cauzele care făceau imposibilă această variantă (de exemplu, atunci când au devenit libere, au fost dezafectate construcţiile care ocupau terenurile sau când activitatea care le indisponibiliza a fost întreruptă definitiv) sau se poate propune compensarea acestora cu alte bunuri libere echivalente existente în patrimoniul entităţii învestite. 19. Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, finalitatea legislaţiei reparatorii a preluărilor abuzive din perioada regimului comunist o reprezintă corijarea, în maniera cea mai adecvată, a situaţiei generate de comportamentul necorespunzător al autorităţilor statale din acea perioadă, contrar principiilor statului de drept consacrate de Constituţia în prezent în vigoare. Legiuitorul român actual a reglementat o serie de mecanisme prin care se realizează recunoaşterea şi satisfacerea în mod efectiv a dreptului de proprietate privată al persoanelor a căror îndreptăţire la recuperarea bunurilor imobile preluate în mod abuziv a fost dovedită. Restituirea în natură constituie modalitatea care, într-o logică firească, răspunde în mod plenar dezideratului menţionat. În măsura în care restituirea în natură nu mai este, din diverse motive, posibilă, s-a prevăzut fie posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire, fie posibilitatea compensării prin puncte a valorii imobilului revendicat (Decizia nr. 228 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 20 august 2018). 20. Prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, criticat în cauza de faţă, concură, aşadar, la realizarea scopului legislaţiei reparatorii, acela al restituirii în natură a bunurilor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Solicitarea de returnare a notificărilor către entităţile învestite, în vederea reanalizării situaţiei bunurilor, nu poate fi însă formulată sine die, fiind raţional ca legiuitorul să stabilească un anumit termen de decădere, după expirarea căruia o astfel de opţiune să nu mai fie posibilă. În caz contrar, ar apărea riscul ca o astfel de posibilitate nelimitată în timp să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare, intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). 21. Ca principiu, necesitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege în limitele şi în termenele prescrise de normele corespunzătoare nu poate constitui o îngrădire a accesului liber la justiţie, finalitatea lor fiind aceea de asigurare a unui climat de ordine, indispensabil exercitării acestora în condiţii optime, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). Faptul că persoana interesată, deşi cunoştea sau, în considerarea principiului nemo censetur ignorare legem, trebuia să cunoască termenul de valorificare a dreptului de a solicita returnarea dosarului la entitatea deţinătoare, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat cerinţei legale exclude invocarea pretinsei încălcări a art. 21 alin. (1) din Constituţie. 22. În ceea ce priveşte invocarea, în motivarea excepţiei, a prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile“, Curtea observă că este lipsită de relevanţă în cauză. Referitor la dispoziţiile art. 23 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a reţinut că libertatea individuală vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta şi mişca liber, de a nu fi ţinută în sclavie, arestată sau deţinută decât în cazurile şi după formele expres prevăzute de Constituţie şi legi. Prin urmare, ipoteza normativă a textelor legale criticate fiind diferită faţă de dreptul reglementat prin dispoziţiile constituţionale invocate, rezultă că prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză (a se vedea în acest sens Decizia nr. 499 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019, paragraful 27, sau Decizia nr. 847 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 19 martie 2020, paragraful 15). Totodată, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, câtă vreme obiectul acesteia nu constă în norme de reglementare primară în materie penală şi/sau contravenţională (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018). Or, în cauza de faţă, critica vizează dispoziţii legale referitoare la termenul de exercitare a unui drept de opţiune în materia legislaţiei civile speciale, edictate în vederea reparării nedreptăţilor comise de statul român în perioada regimului comunist cu privire la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, terenuri şi/sau construcţii, fără să pună în vreun fel în discuţie valorile protejate prin art. 23 din Constituţie. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Kocsis Alexandra şi Lorincz Attila în Dosarul nr. 716/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
