Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 214D/2021. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 aprilie 2023, în prezenţa autorului excepţiei şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de autorul excepţiei şi, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 27 aprilie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a3, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicată de Vasile Botomei într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 - care incriminează folosirea fără drept a denumirilor „Barou“, „Uniunea Naţională a Barourilor din România“, „U.N.B.R.“ ori „Uniunea Avocaţilor din România“ sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea menţionată - încalcă normele constituţionale privind statul de drept, principiul legalităţii, egalitatea în faţa legii, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură, accesul la cultură, dreptul de proprietate privată, libertatea economică, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi reglementarea infracţiunilor prin lege organică. Consideră că textul de lege criticat este lacunar, întrucât nu specifică în mod clar şi neechivoc prin ce act se obţine autorizaţia de folosire a denumirilor de „Barou“ şi „Uniunea Naţională a Barourilor din România“, în condiţiile în care înregistrarea de pe certificatele fiscale nu este suficientă. Autorul excepţiei invocă o instabilitate legislativă accentuată. În acest sens arată că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 (privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995), prin care a fost introdus textul de lege criticat, a fost declarată neconstituţională, iar fapta prevăzută a fost dezincriminată, norma penală de incriminare fiind însă reintrodusă prin Legea nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995. La 1 februarie 2014, conţinutul constitutiv al infracţiunii a fost modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Consideră că există un paralelism legislativ între dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 şi prevederile art. 26 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, care incriminează exercitarea, fără drept, a oricărei activităţi specifice profesiei de avocat şi, respectiv, fapta persoanei care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de lege, motiv pentru care se impune constatarea intervenirii abrogării implicite a textelor menţionate. De asemenea, susţine că tehnica de redactare a dispoziţiilor de lege criticate este deficitară, întrucât acestea nu precizează prin ce act de autorizare se pot folosi denumirile respective şi cine îl emite. Arată că atât timp cât statul a autorizat entităţi cu denumiri identice nu se poate susţine că se află în culpă utilizatorul acestor denumiri, având în vedere că există acte de înregistrare ale entităţilor juridice cu denumirile care au fost folosite, hotărâri judecătoreşti de înfiinţare a acestor persoane juridice, actul constitutiv şi statutul, autentificate de un notar public, precum şi sute de rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală şi de clasare, confirmate prin hotărâri judecătoreşti definitive. De asemenea, arată că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 15 din 21 septembrie 2015, pronunţată în recurs în interesul legii, dovedeşte lipsa de previzibilitate a Legii nr. 51/1995. 5. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt previzibile, în condiţiile în care conceptele juridice la care se raportează, respectiv dobândirea calităţii de avocat şi organizarea profesiei de avocat, sunt clar reglementate de acelaşi act normativ. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, dispoziţii modificate prin prevederile art. 51 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. În temeiul art. II din Legea nr. 25/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017), Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, a devenit art. 59 alin. (6) din aceeaşi lege, republicată în 2018. Curtea se va pronunţa însă asupra textului de lege având numerotarea şi cuprinsul care au produs efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu următorul cuprins: „(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“ 10. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în faţa legii, ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, ale art. 32 alin. (1) referitor la dreptul la învăţătură, ale art. 33 privind accesul la cultură, ale art. 44 alin. (1)-(4), (6), (8) şi (9) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 73 privind reglementarea infracţiunilor prin lege organică. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei a mai formulat o excepţie identică în acelaşi dosar penal. Astfel, prin Încheierea din 15 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de acelaşi autor - Vasile Botomei - şi care a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 9D/2018, soluţionat prin Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2020, prin care excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. 12. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi atât în cadrul excepţiei soluţionate prin respectiva decizie, cât şi în cadrul excepţiei ridicate ulterior. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, referitoare la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima decizie intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă (Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, şi Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012). 13. De asemenea, Curtea a reţinut că hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca - din oficiu - şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această atribuţie, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge ca inadmisibilă - în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ale art. 11 alin. (3) şi ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 430 din Codul de procedură civilă - excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procesual civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale (Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, paragraful 14, Decizia nr. 376 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017, paragraful 15, Decizia nr. 794 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 27 ianuarie 2021, paragraful 16, şi Decizia nr. 206 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 6 septembrie 2022, paragraful 14). 14. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea observă că instanţa judecătoreasă a quo, şi anume Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sesizând Curtea Constituţională prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a3, nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii Constituţionale, Încheierea din 15 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău - Secţia penală în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a1. Aşadar, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, mai sus citată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, iar decizia pronunţată are - pentru părţile aflate în litigiu - autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Vasile Botomei, în cadrul aceluiaşi proces -, excepţia fiind reiterată în calea de atac a apelului, iar obiectul excepţiei îl constituie aceleaşi dispoziţii din Legea nr. 51/1995, cu privire la care au fost formulate aceleaşi critici. În aceste condiţii, Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020 se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu părţile din proces - efecte inter partes litigantes. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 7.068/180/2017/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
