Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marius Iulian Avram în Dosarul nr. 708/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.261D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin Decizia penală nr. 82/2018 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus achitarea definitivă a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, textul legal criticat nu mai are legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 107 din 7 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 708/91/2016, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marius Iulian Avram în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, nu a instituit sancţiuni şi pentru consumul de droguri, acesta rămânând în afara oricăror sancţiuni penale. Practic, sunt sancţionate acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu este sancţionată finalitatea acestor acte materiale, şi anume consumul de droguri. 6. Consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi conduita sa în acord cu dispoziţia legală, în aşa fel încât să îşi poată corija conduita şi să poată să realizeze activitatea propusă, rămânând însă în limitele legii şi fără să realizeze unul din actele materiale incriminate prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. 7. Tribunalul Vrancea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin dispoziţiile legale criticate, operaţiunile exercitate fără drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii, sunt clar circumstanţiate, existând elementele necesare pentru a permite destinatarilor să prevadă care este conduita interzisă şi care sunt consecinţele care ar putea rezulta din încălcarea acestora. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, norma incriminatoare la care se referă excepţia de neconstituţionalitate sancţionează faptele de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. 10. Textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale care consacră statul de drept cu elementele definitorii ale acestuia, între care se regăseşte şi principiul legalităţii incriminării. 11. De asemenea, formularea textului de lege nu este de natură a genera dificultăţi de interpretare, termenii folosiţi având înţelesul curent în limba română, aceştia indicând activităţi concrete, a căror detaliere nu este necesară pentru a fi înţelese. Pentru ca destinatarul normei penale să îşi poată adapta conduita cerinţelor legii nu este necesară descrierea în detaliu a activităţii interzise, nominalizarea acesteia cu claritate şi precizie fiind suficientă. Aşadar, este evident că acolo unde textul nu distinge, nici legiuitorul nu a înţeles să facă vreo distincţie, astfel încât, conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, orice modalitate de săvârşire a faptelor indicate este sancţionată de legea penală. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, faţă de susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu ar sancţiona consumul de droguri de mare risc, se arată că aceasta reprezintă propria interpretare a acestuia, fără ca o asemenea semnificaţie să rezulte din conţinutul normativ. Dimpotrivă, în cuprinsul textului de lege invocat se face precizarea că toate aceste activităţi şi anume „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc“, sunt desfăşurate în vederea consumului propriu. 13. Revine instanţei de judecată să stabilească dacă, în cauza dedusă judecăţii, fapta cu care a fost sesizată constituie infracţiune, aşadar, implicit, dacă o anumită acţiune reprezintă o operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfăşurată fără drept. Aşa fiind aprecierea probelor, de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi calificarea faptei deduse judecăţii, sunt activităţi specifice instanţei de judecată. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul cuprins: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.“ 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la România ca stat de drept şi la calitatea legii. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut elementul material al laturii obiective a infracţiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit. Această enumerare este una exhaustivă şi nu imprimă normei contestate vreo lipsă de claritate şi previzibilitate, deoarece conduita prohibită se desprinde cu uşurinţă din ansamblul dispoziţiei legale căreia îi aparţine. Astfel, interpretând sistematic norma, Curtea constată că aceasta are în vedere acele operaţiuni, efectuate fără drept, ce privesc circulaţia drogurilor de risc şi care constau în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea acestora. Totodată, în contextul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea reţine că toate aceste operaţiuni se circumscriu unui singur scop, şi anume „pentru consum propriu“. Astfel, în cazul infracţiunii reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, subiectul activ este circumstanţiat şi este întotdeauna un consumator de droguri, simplu sau dependent, astfel cum acesta este definit în art. 1 lit. h) şi i) din aceeaşi lege, iar împrejurarea că legiuitorul nu a incriminat ca infracţiune distinctă consumul ilicit de droguri nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de politică penală. Prin urmare, nu poate fi primită critica autorului excepţiei, întrucât întreaga filosofie ce a generat şi a guvernat adoptarea Legii nr. 143/2000 este legată - aşa cum însăşi denumirea legii o consacră - nu numai de prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, dar şi de prevenirea şi combaterea consumului de droguri, în considerarea faptului că acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea oamenilor. 19. Aşadar, formularea textului de lege nu este de natură a genera dificultăţi de interpretare, termenii folosiţi având înţelesul curent în limba română, aceştia indicând activităţi concrete, a căror detaliere nu este necesară pentru a fi înţelese. Pentru ca destinatarul normei penale să îşi poată adapta conduita cerinţelor legii nu este necesară descrierea în detaliu a activităţii interzise, nominalizarea acesteia cu claritate şi precizie fiind suficientă. 20. Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiei legale criticate nu-şi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul acesteia, deoarece aceasta este suficient de clară, precisă şi de previzibilă, sens în care norma contestată poate fi înţeleasă de persoana interesată, apelând chiar la sfatul unui specialist, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 7 şi 10 din Legea nr. 143/2000, sunt prohibite atât administrarea de droguri de mare risc unei persoane, cât şi îndemnul la consum. Totodată, semnificaţia proprie pe care autorul excepţiei o dă normei criticate ţine de resortul instanţei de judecată de a stabili dacă într-o anumită cauză penală fapta cu care a fost sesizată constituie infracţiune, aşadar, implicit, dacă o anumită acţiune reprezintă o operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfăşurată fără drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi de încadrare juridică a faptei deduse judecăţii. 21. De altfel, raţiunea normei legale criticate constă în sancţionarea mai blândă a deţinătorului dependent care le foloseşte pentru sine faţă de deţinătorul de droguri care le trafichează. O atare orientare este justificată şi prin faptul că un consumator, fie că este dependent sau nu, este o persoană vulnerabilă pentru a cărei reinserţie socială pot fi necesare servicii de sănătate, asistenţă psihologică şi socială ce implică un anumit program terapeutic în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei psihice şi/sau fizice şi/sau a reducerii riscurilor asociate consumului. Legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri ca infracţiune distinctă, în schimb sancţionează deţinerea de droguri indiferent de cantitate şi de scopul său, inclusiv pentru consumul propriu. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Iulian Avram în Dosarul nr. 708/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
