Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în ansamblul său, excepţie ridicată de Andreea Maria Ciuşleanu în Dosarul nr. 1.411/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.574D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 aprilie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru 27 aprilie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.411/120/2019, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Andreea Maria Ciuşleanu într-o cauză având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ reprezentat de o decizie de imputare a prejudiciului cauzat de autoarea excepţiei, în calitate de poliţist, Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de unitate angajatoare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, în ansamblul său, autoarea precizează, mai întâi, că acest act normativ nu este aplicabil poliţiştilor, care, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, sunt funcţionari publici civili cu statut special, fiind incident în cazul pagubelor create în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor lor de serviciu. Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este o reglementare cu caracter special, derogatorie de la dispoziţiile legislaţiei muncii şi ale legislaţiei civile, astfel că răspunderea poliţistului poate fi angajată în termenii dreptului comun, şi nu în baza acestui act normativ. Se indică Decizia nr. 363 din 31 mai 2018 prin care Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă o excepţie cu acelaşi obiect pe motivul lipsei legăturii acestui act normativ cu cauza în care reclamant era, la fel ca în prezenta speţă, un poliţist. Se face referire, totodată, la practica cvasiunitară a instanţelor judecătoreşti care constată că, în lipsa abrogării sale exprese, Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 se aplică în continuare inclusiv poliţiştilor, chiar după modificarea, prin Legea nr. 360/2002, a statutului acestora din militari în funcţionari publici cu statut special. 5. În speţă, autoarea excepţiei a contestat în justiţie, după epuizarea etapei administrative, decizia de imputare emisă în 20 aprilie 2018 de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Hotărârea din 4 septembrie 2018 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prin care era stabilită contravaloarea pretinsului prejudiciu cauzat ca urmare a încetării raporturilor de serviciu mai devreme de 10 ani de la absolvirea Academiei de Poliţie. Decizia de imputare a fost emisă pentru nerespectarea art. 70 din Legea nr. 360/2002, în temeiul dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cuprinsul cererii de chemare în judecată a unităţii angajatoare, astfel că, în ipoteza în care instanţa judecătorească ar aprecia că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este aplicabilă în cauză, autoarea excepţiei susţine, în subsidiar, neconstituţionalitatea acesteia în ansamblul său, în măsura în care se aplică şi situaţiilor care privesc încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor cu Ministerul Afacerilor Interne şi care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, se reglementează prin lege organică, şi nu prin ordonanţă a Guvernului. 6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, autoarea excepţiei susţine că acestea stabilesc o obligaţie de restituire a unor cheltuieli fără a fi reglementate însă o definiţie a acestora, o modalitate de calcul sau o procedură de recuperare, ceea ce le conferă un caracter lacunar şi imprevizibil, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. În plus, elemente importante legate de stabilirea şi recuperarea unor prejudicii şi care vizează, în esenţă, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor nu sunt reglementate prin lege organică, aşa cum impune art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, ci sunt lăsate în seama unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, respectiv în seama ministrului administraţiei şi internelor, ceea ce încalcă şi art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, cu referire la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În consecinţă, elementele ce ar trebui să fie de nivel legal şi prin care se reglementează procedura de stabilire şi recuperare a prejudiciilor cauzate prin încetarea mai devreme de 10 ani a raporturilor de serviciu de către poliţişti sunt stabilite prin acte administrative normative de rang infralegal şi care nu se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind în mod obiectiv inaccesibile şi, în consecinţă, inopozabile (cum este Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.122/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate). 7. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iulie 2002, anterior modificării prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018, având următorul cuprins: „Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului de Interne şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.“ 12. Ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, art. 70 din Legea nr. 360/2002 a fost modificat şi completat prin art. unic pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1049 din 28 octombrie 2022, astfel că în prezent acesta are o structură şi un conţinut juridic diferite. Însă, în aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea examinează inclusiv dispoziţiile legale criticate abrogate dacă acestea continuă să producă efecte juridice în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va examina ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterior redată. 13. Obiect al excepţiei indicat în încheierea de sesizare îl reprezintă şi Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999. Autoarea excepţiei critică ordonanţa menţionată în integralitatea sa din perspectiva aplicării acestui act normativ inclusiv poliţiştilor, însă Curtea constată că obiectul acestor critici îl constituie, în realitate, nu întreaga ordonanţă, în ansamblul său, ci exclusiv dispoziţiile art. 9 teza finală din aceasta, asupra cărora instanţa de contencios constituţional se va pronunţa, care dispun următoarele: „Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2.“ 14. Dispoziţiile art. 2, la care textul mai sus redat face trimitere, stabilesc următoarele: „Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.“ 15. Referitor la denumirea actuală a autorităţii administraţiei publice centrale, la care textul de lege citat face referire, Curtea precizează că, în prezent, funcţionează Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013. 16. Prevederile constituţionale considerate încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul legalităţii, în componenta privind exigenţele de calitate a legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) în temeiul căruia statutul funcţionarului public se reglementează prin lege organică. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, potrivit cărora prevederile acestei ordonanţe se aplică „şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2“, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate formulate de autoarea excepţiei din perspectiva aplicării acestora poliţiştilor sunt întemeiate. 18. În acest sens, Curtea reţine că printre instituţiile enumerate la art. 2 din ordonanţa criticată se află şi Ministerul de Interne, actualmente Ministerul Afacerilor Interne. Potrivit art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020, Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne, iar conform art. 6 din aceeaşi lege, în cadrul Poliţiei Române funcţionează Corpul Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de drept public, ale cărei atribuţii sunt stabilite prin Legea nr. 360/2002. Potrivit art. 49 din Legea nr. 360/2002, Corpul Naţional al Poliţiştilor reprezintă forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor. Poliţistul, conform art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. 19. Din interpretarea sistematică a textelor normative anterior menţionate rezultă că prevederile art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 se aplică în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii materiale a poliţiştilor, aceştia regăsindu-se în sintagma „precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice enumerate la art. 2“, în speţă din structura Ministerului Afacerilor Interne. 20. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a făcut, în calitate de poliţist, obiectul cercetării administrative pentru stabilirea răspunderii materiale pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne prin încetarea, la cerere (pe motivul admiterii sale la Institutul Naţional al Magistraturii), a raporturilor de serviciu mai devreme de 10 ani de la absolvirea Academiei de Poliţie „A.I. Cuza Bucureşti“, demers întemeiat pe prevederile art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi, subsecvent, ale art. 75 şi art. 77 alin. (1) din Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iulie 2013. Etapa administrativ-jurisdicţională a procedurii cercetării administrative s-a finalizat prin stabilirea răspunderii materiale în sarcina autoarei excepţiei şi emiterea de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov a unei decizii de imputare pentru restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea acesteia, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat cu unitatea angajatoare. În urma respingerii de către structurile competente din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a contestaţiilor formulate împotriva titlului executoriu reprezentat de decizia de imputare, autoarea excepţiei s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea actelor administrative emise în cauză, context în care a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 21. O excepţie de neconstituţionalitate asemănătoare sub aspectul obiectului şi al criticilor, formulată tot de un poliţist, a fost examinată prin Decizia nr. 363 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1012 din 29 noiembrie 2018. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, care privea atât întreaga Ordonanţă a Guvernului nr. 121/1998, cât şi, în special, unele texte ale acesteia, reţinând că dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia. Curtea a arătat că actul normativ criticat se aplică militarilor, excepţia de neconstituţionalitate fiind însă formulată de o persoană ce a avut calitatea de poliţist, astfel că, potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne şi în condiţiile art. 1 alin. (1) din această lege, care prevede că acesta este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Această decizie a Curţii Constituţionale este de altfel menţionată în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei subliniind că există o practică unitară contrară deciziei Curţii Constituţionale, atât la nivel administrativ, cât şi jurisdicţional, în sensul că, deşi sunt poliţişti cu un statut juridic diferit, acestora li se aplică aceleaşi reglementări specifice militarilor pentru stabilirea răspunderii materiale. 22. Prin Decizia nr. 638 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, faţă de critici ce reclamau încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5) şi a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne include şi poliţiştii cu statut de funcţionari publici, astfel că răspunderea materială a poliţistului trebuie să fie reglementată prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002, fără a fi permise trimiteri la acte normative cu forţă juridică inferioară legii, emise de puterea executivă. Pentru soluţia de respingere ca inadmisibilă pronunţată, Curtea a reţinut că întreaga motivare a autorului excepţiei se circumscrie în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate a dispoziţiei legale invocate, întrucât vizează, în realitate, aspecte referitoare la lămurirea înţelesului unei norme de trimitere şi selectarea dispoziţiei legale aplicabile în cauză, în vederea angajării răspunderii poliţistului pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii. 23. Curtea a mai pronunţat o soluţie identică, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, prin Decizia nr. 1.418 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 17 decembrie 2009, întrucât criticile formulate vizau aspecte de interpretare, în scopul aplicării normelor legale criticate, acesta fiind însă un atribut ce aparţine exclusiv instanţelor judecătoreşti. 24. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 7 februarie 2023, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, statuând, în esenţă, că reglementarea caracterului de titlu executoriu deciziei de imputare prin aceste texte este distonantă şi chiar anacronică în contextul ansamblului normativ aplicabil în materie, fiind astfel contrar principiilor statului de drept şi securităţii juridice, consacrate de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, faţă de nemulţumirea autoarei excepţiei, că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează, în mod distinct, răspunderea materială după calitatea persoanei (militar), că ţine de opţiunea legiuitorului să adopte reglementări speciale cu referire la o anumită categorie de personal, ţinând seama de situaţia juridică specială în care aceasta se află, context în care Curtea a constatat că personalul militar se află într-o situaţie juridică obiectiv diferită faţă de cea a personalului civil (paragraful 44). 25. În lumina practicii recente a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, precitată, dar şi în raport cu jurisprudenţa de principiu a Curţii referitoare la necesitatea stabilirii prin lege organică, în cazurile prevăzute expres de Constituţie, a elementelor esenţiale ce definesc statutul unei categorii socioprofesionale (de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, sau Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021), Curtea constată că se impune analiza pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi admiterea acesteia, sub aspectul aplicării acestui act normativ, referitor la stabilirea răspunderii materiale, în privinţa poliţiştilor. O atare soluţie nu reprezintă un reviriment jurisprudenţial, atât timp cât Curtea nu a analizat pe fond critici de neconstituţionalitate asemănătoare şi nu a respins, ca neîntemeiată, o excepţie cu un obiect identic. Dimpotrivă, o soluţie de admitere susţine efectul juridic al considerentelor pe care s-a bazat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 363 din 31 mai 2018 şi al considerentelor din paragraful 44 al Deciziei nr. 649 din 15 decembrie 2022, deşi, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatorii, fără distincţie, iar potrivit jurisprudenţei Curţii, forţei juridice a dispozitivului unei decizii i se ataşează şi considerentele pe care acesta se sprijină. 26. Mai mult, intervenţia mai energică a Curţii, impusă de rolul său de garant al supremaţiei Constituţiei prevăzut de art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, este cu atât mai necesară cu cât cadrul normativ în prezent în vigoare prin care este stabilită răspunderea materială a poliţiştilor pentru pagubele produse este reprezentat de Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, act administrativ cu caracter normativ de rang inferior legii organice, emis în considerarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, şi nu în temeiul Legii nr. 360/2002. Această realitate juridică reflectă o abordare eronată a problematicii vizând reglementarea unor elemente esenţiale ale statutului poliţistului, ceea ce conduce inevitabil la o interpretare sistematică şi la o aplicare practică a textului de lege analizat care se plasează în afara cadrului şi a limitelor Constituţiei. Curtea a arătat constant în jurisprudenţa sa că este competentă să realizeze controlul de constituţionalitate asupra unui text de lege şi să constate neconstituţionalitatea acelei interpretări sistematice, cvasiunitare în practica judiciară sau administrativă care conduce la o aplicare eronată şi la deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim. În acest caz, Curtea are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30, şi Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragraful 30, sau, pentru situaţia lipsei condiţiei practicii cvasiunitare, a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, şi Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragrafele 19 şi 20). 27. Aşa cum a precizat Curtea în Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, precitată, poliţiştii - încadraţi în categoria personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de personalul militar. Demilitarizarea Poliţiei Române s-a realizat tocmai prin Legea nr. 360/2002, lege organică prin care, potrivit expunerii sale de motive, s-a urmărit reformarea Poliţiei Române în sensul transformării acesteia într-o instituţie independentă şi separată de sistemul militar, ca o condiţie obligatorie impusă Ministerului Afacerilor Interne în contextul aderării României la Uniunea Europeană, în considerarea legislaţiei şi principiilor europene în materia justiţiei şi afacerilor interne (capitolul Justiţie şi Afaceri Interne). Prin această lege, poliţistul a fost definit pentru prima dată drept funcţionar public civil, cu statut special (propriu), înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Statutul special pe care Legea nr. 360/2002 îl rezervă în mod expres poliţiştilor se referă la îndatoririle şi riscurile deosebite, portul de armă şi celelalte diferenţieri impuse de specificitatea exercitării autorităţii publice, stabilite în propriul statut (art. 1 şi 2). 28. Chiar dacă în modul de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române s-a menţinut principiul subordonării ierarhice, specific sistemului militar, nu înseamnă că acestei categorii socioprofesionale distincte i se poate aplica, printr-o simplă normă de trimitere, întreaga legislaţie specifică militarilor, cu atât mai puţin cea dintr-un domeniu propriu dreptului privat, respectiv stabilirea răspunderii materiale a poliţistului pentru pagubele aduse patrimoniului unităţii angajatoare din structura Ministerului Afacerilor Interne. Având în vedere interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor Legii nr. 360/2002, sensul juridic al art. 63 alin. (1) din această lege, potrivit căruia „Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul de Interne“, nu poate fi altul decât acela că, ulterior adoptării acestei legi organice şi în urma reformei în privinţa propriului statut juridic, poliţistului, în calitate de personal civil din Ministerul Afacerilor Interne, nu i se mai poate aplica legislaţia anterioară, cea specifică militarilor. Or, actul normativ în prezent în vigoare, emis în acest sens de ministrul afacerilor interne, îl reprezintă Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114 din 22 iulie 2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, act administrativ cu caracter normativ ce are însă în vedere, conform preambulului, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, şi nu pe cele ale art. 63 alin. (1), cuprinse în secţiunea a 2-a - Răspunderea juridică şi sancţiuni, capitolul IV - Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni din Legea nr. 360/2002, care ar trebui să guverneze stabilirea în detaliu, prin act infralegal, a răspunderii materiale a poliţiştilor. 29. Prin urmare, Curtea constată că menţinerea egalităţii de tratament juridic, la nivelul legislaţiei aplicabile cu privire la stabilirea răspunderii materiale pentru pagube aduse patrimoniului unităţii angajatoare, între categoria socioprofesională a militarilor, pe de o parte, şi cea a poliţiştilor, pe de altă parte, contravine principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie, care impune pentru situaţii diferite în mod obiectiv reglementarea unui tratament juridic diferit, adaptat specificităţii activităţii fiecărei categorii de personal. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 se adresează personalului militar, în timp ce poliţiştii se încadrează în categoria personalului civil, fiind funcţionari publici cu statut special, astfel că sintagma „precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2“ din cuprinsul art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este neconstituţională prin raportare la categoria socioprofesională a poliţiştilor. 30. Totodată, Curtea constată o incompatibilitate de rang legislativ între prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 - act normativ asimilat legii ordinare, conform Legii nr. 25/1999 de aprobare - şi cele ale Legii nr. 360/2002, lege organică, sub aspectul încălcării art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care stabileşte rangul de lege organică pentru reglementarea statutului funcţionarilor publici. Astfel, este neconstituţional ca, ulterior adoptării Legii nr. 360/2002, prin care poliţiştii au fost încadraţi în categoria funcţionarilor publici, un element determinant al statutului acestora, reprezentat de răspunderea materială, ca parte a răspunderii juridice ce trebuie să definească în mod specific statutul juridic al unei anumite categorii socioprofesionale şi care, în cazul de faţă, trebuie integrat într-o lege organică, să fie în continuare reglementat printr-o lege ordinară, chiar şi prin utilizarea unei simple norme/sintagme de trimitere. Sintagma „precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2“ din cuprinsul art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 - act normativ anterior Legii nr. 360/2002 - nu mai corespunde noii opţiuni a legiuitorului exprimate prin stabilirea unui nou statut juridic al poliţistului prin această din urmă lege, devenind astfel anacronică şi generând incoerenţă legislativă, incompatibilă cu exigenţele principiului supremaţiei Constituţiei, al legalităţii şi al securităţii juridice, consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 31. În concluzie, Curtea Constituţională va admite excepţia de neconstituţionalitate şi va constata că dispoziţiile art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică în privinţa poliţiştilor. 32. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că acestea reglementează obligaţia de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea unui poliţist şi imputate acestuia în cazul încetării raportului său de serviciu mai devreme de 10 ani de la absolvirea unei instituţii de învăţământ superior aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. Autoarea excepţiei consideră că textul legal criticat este lacunar şi imprevizibil în ceea ce priveşte stabilirea modalităţii de calcul al acestor cheltuieli şi a procedurilor aplicabile în această situaţie, întrucât aceste aspecte, ce ţin de configurarea statutului funcţionarilor publici, nu sunt cuprinse în legea organică, aşa cum impun art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, ci sunt stabilite prin acte normative cu caracter administrativ, de nivel infralegal, emise de ministrul de resort - deci un reprezentant al puterii executive. 33. În jurisprudenţa sa referitoare la statutul unei categorii profesionale care, în virtutea prevederilor constituţionale, beneficiază de reglementare prin lege organică - aşa cum este categoria socioprofesională a poliţiştilor care, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, sunt funcţionari publici civili, cu statut special -, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, că elementele esenţiale şi cele care influenţează în mod hotărâtor încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale respectivelor subiecte de drept trebuie reglementate prin lege organică, şi nu prin acte normative cu caracter infralegal, de nivelul regulamentelor stabilite prin acte administrative ale instituţiilor sau autorităţii executive, deoarece, prin gradul scăzut de previzibilitate şi chiar accesibilitate, în unele cazuri sunt afectate stabilitatea şi securitatea juridică pe care o lege organică le conferă, de principiu, unui statut profesional. Curtea a constatat încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit căruia statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, în situaţii în care textul criticat din legea organică - Legea nr. 360/2002 - îndrituia Guvernul ca, prin acte administrative cu caracter normativ (ordine, instrucţiuni etc.), să reglementeze aspecte esenţiale legate de naşterea, executarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, în acest sens exemplificative fiind Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, precitată, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, sau Decizia nr. 833 din 17 noiembrie 2020, precitată. 34. Din jurisprudenţa mai sus indicată se desprinde regula potrivit căreia, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici, fiind configurat în aspectele sale esenţiale prin condiţiile şi modalităţile generale în care se nasc, se desfăşoară şi se încheie raporturile acestora de serviciu, se reglementează prin lege organică. Numai în baza şi ulterior stabilirii acestor elemente/coordonate esenţiale prin legea organică este permisă reglementarea lor detaliată prin acte administrative infralegale, emise, de pildă, de ministrul de resort, care să conţină regulile procedurale specifice aplicabile fiecărui element esenţial component al statutului funcţionarilor publici stabilit prin legea organică. 35. Analizând conţinutul normativ al art. 70 din Legea nr. 360/2002, Curtea observă că, spre deosebire de textele constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile mai sus indicate, cel criticat în prezenta cauză nu cuprinde trimiteri exprese prin care legiuitorul primar - Parlamentul - deleagă Guvernul ca prin ministrul de resort sau alt reprezentant al puterii executive să reglementeze elemente esenţiale ce configurează statutul poliţistului, deoarece aceste elemente sunt cuprinse în chiar dispoziţiile legale criticate. Astfel, acestea stabilesc obligaţia de plată şi împrejurările în care aceasta intervine, cu menţionarea principiului proporţionalităţii pe care se bazează calculul sumei de bani datorate, făcând în acest sens referire la angajamentul pe care poliţistul l-a încheiat cu instituţia publică angajatoare la momentul naşterii raporturilor de serviciu. Cu alte cuvinte, legea organică stabileşte ea însăşi, prin textul legal criticat, condiţiile generale care dau naştere acestei obligaţii de plată, cui i se adresează aceasta şi principiul pe baza căruia se calculează suma datorată. Faptul că prin acte normative subsecvente, emise de puterea executivă, se detaliază condiţii şi proceduri aplicabile specifice nu poate reprezenta o nesocotire a obligaţiei legiuitorului de a stabili statutul funcţionarilor publici prin lege organică, aşa cum impune art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi nici o încălcare a principiului echilibrului şi separării puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din aceasta, Guvernul, prin reprezentanţii săi, nefăcând altceva în acest caz decât să emită acte administrative în aplicarea şi executarea legii, în temeiul art. 108 din Constituţie. În acest sens se observă că, potrivit art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, la începerea studiilor universitare de licenţă, studenţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ încheie angajamente cu Ministerul Afacerilor Interne, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca după absolvire să îşi desfăşoare activitatea timp de 10 ani în cadrul acestui minister sau, după caz, al altor structuri similare, în funcţie de nevoile ministerului. În cazul nerespectării acestui angajament din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării, actualizate, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. Actul normativ menţionat stabileşte, de asemenea, înţelesul cheltuielilor de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării. 36. Totodată, Curtea subliniază că persoana care se consideră vătămată prin aceste din urmă acte administrative cu caracter normativ pe motiv că ar depăşi cadrul legal stabilit de legiuitorul primar se poate adresa instanţelor judecătoreşti care, pe calea contenciosului administrativ sau a excepţiei de nelegalitate, analizează conformitatea actului administrativ infralegal cu legea în temeiul căreia acesta a fost emis. Aceasta constituie însă o problemă de legalitate, şi nu de constituţionalitate, plasându-se în afara competenţei Curţii Constituţionale. 37. Faţă de cele mai sus expuse, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 31 din Constituţie, în sensul că normele legale criticate ar fi neclare, imprevizibile şi inaccesibile, întrucât în baza lor au fost emise ordine nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 conţin suficiente elemente, exprimate prin noţiuni clare şi într-un limbaj coerent, simplu şi concis, ce corespunde exigenţelor de calitate legislativă stabilite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, astfel încât destinatarul lor să îşi poată adapta în mod conştient conduita, fără a se putea pretinde imposibilitatea de a cunoaşte şi înţelege textul criticat, prin care se reglementează obligaţia de restituire a cheltuielilor de şcolarizare suportate de Ministerul Afacerilor Interne pe perioada pregătirii poliţistului într-o unitate de învăţământ superior. Mai mult, destinatarul normei avea cunoştinţă despre această obligaţie chiar din momentul admiterii sale în respectiva unitate de învăţământ superior, încheind un angajament în acest sens cu instituţia publică mai sus menţionată. Pe de altă parte, cu referire la pretinsa imprevizibilitate şi inaccesibilitate a actelor administrative cu caracter normativ care conţin proceduri şi modalităţi de calcul al sumelor de bani datorate, Curtea observă că această critică nu vizează, în realitate, dispoziţiile Legii nr. 360/2002, ci pe cele cuprinse în acte normative cu caracter infralegal, care, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate. 38. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 va fi respinsă ca neîntemeiată. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andreea Maria Ciuşleanu în Dosarul nr. 1.411/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică în privinţa poliţiştilor. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
