Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Alexandru Eugen Kivu în Dosarul nr. 130/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.440D/2022. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 aprilie 2023, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. La aceeaşi dată, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 27 aprilie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 130/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Eugen Kivu cu prilejul soluţionării cererii de apel formulate de autorul excepţiei având ca obiect pretenţii materiale. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că atât timp cât se constată existenţa unei erori judiciare de natură a prejudicia pe justiţiabil şi având în vedere că, ulterior, statul poate formula acţiune în regres împotriva magistratului, în măsura în care respectiva eroare judiciară a fost cauzată de exercitarea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a funcţiei, nu se impune necesitatea existenţei unei hotărâri definitive ca o condiţie prealabilă pentru exercitarea dreptului la despăgubiri. Condiţia prealabilă a hotărârii definitive devine nejustificată şi de natură a înfrânge rolul de garant al statului pentru activitatea autorităţii judecătoreşti în situaţia în care se constată de către Inspecţia Judiciară că există o eroare judiciară. 5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 445 din 29 octombrie 2013, Decizia nr. 889 din 16 iunie 2009, Decizia nr. 182 din 26 februarie 2008 şi Decizia nr. 60 din 11 februarie 2014, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea textului criticat prin raportare la art. 21 alin. (3) şi art. 52 alin. (3) din Constituţie. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, apreciază că legea este cea care stabileşte condiţiile privind răspunderea statului, textul art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 încadrându-se în marja de apreciere a legiuitorului, fiind o chestiune de oportunitate condiţionarea răspunderii statului de angajarea prealabilă a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului. În acest sens, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care aceasta s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiei legale prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, respectiv Decizia nr. 60 din 11 februarie 2014. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. 11. Curtea observă că Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin prevederile art. 294 alin. (5) lit. (a) din titlul VI - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. Însă, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiei legale contestate. Textul criticat are următorul conţinut: „Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 52 alin. (3) privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 889 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Decizia nr. 182 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Decizia nr. 60 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 445 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 21 noiembrie 2013). 14. În speţă, autorul excepţiei este nemulţumit, în esenţă, de lipsa posibilităţii de a formula acţiune împotriva statului pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară, independent de stabilirea prealabilă atât a faptei care a determinat eroarea judiciară, cât şi a vinovăţiei autorului acesteia, arătând că în acest mod este încălcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie. 15. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc accesul la justiţie, ci, dimpotrivă, stabilesc condiţiile în care se poate exercita dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 182 din 26 februarie 2008, precitată, şi Decizia nr. 1.406 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2009). 16. În legătură cu aceste susţineri, Curtea a reţinut în Decizia nr. 60 din 11 februarie 2014, anterior citată, că, în vederea protejării independenţei judecătorului şi a evitării supunerii activităţii acestuia unor presiuni nejustificate, în cazul reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare nu poate fi angajată răspunderea personală şi directă a judecătorului pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei publice, în aceste situaţii intervenind răspunderea statului, în virtutea rolului acestuia de garant al activităţii autorităţii judecătoreşti. Aşadar, răspunderea judecătorului sau procurorului care şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă este subsidiară răspunderii statului şi indirectă, statul având drept de regres împotriva magistraţilor, drept care se exercită ulterior acţiunii în despăgubiri formulate de parte. 17. De altfel, raportarea criticilor de neconstituţionalitate la dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, formulate cu privire la acţiunea în despăgubiri pe care partea îndreptăţită o poate formula împotriva statului, este neîntemeiată. 18. În acest sens, Curtea a statuat că exerciţiul niciunui drept fundamental recunoscut de Constituţie sau de tratatele internaţionale privind drepturile omului nu trebuie absolutizat, astfel încât instituirea prin lege a unor condiţii procesuale de valorificare a respectivului drept, cum este, în speţă, obţinerea unei hotărâri de angajare a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului care a determinat eroarea judiciară, prealabile dreptului la acţiune pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară, nu este incompatibilă cu exigenţele constituţionale care se circumscriu principiului accesului liber la justiţie. 19. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, condiţionarea dreptului la acţiune pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară de pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se atragă răspunderea penală sau disciplinară a magistratului nu constituie o încălcare a principiului constituţional al accesului liber la justiţie, ci reprezintă, dimpotrivă, o normă favorabilă persoanei îndreptăţite la repararea prejudiciului, contribuind la valorificarea dreptului la despăgubire, prin uşurarea sarcinii probei în cadrul acţiunii pentru repararea prejudiciului. În cursul judecării acţiunii în pretenţii formulate împotriva statului, persoana îndreptăţită la repararea prejudiciului este ţinută să probeze numai existenţa unei erori judiciare, fără a mai proba existenţa faptei săvârşite de judecător sau procuror în cursul judecării procesului sau vinovăţia acestuia, aceste aspecte fiind stabilite în mod definitiv prin hotărârea prealabilă de constatare a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului. În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 15 decembrie 2005. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 52 alin. (3) din Legea fundamentală, instanţa de contencios constituţional constată că şi aceasta este neîntemeiată. 21. În Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007 Curtea a statuat că, potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, răspundere stabilită în condiţiile legii şi care nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Tot cu acel prilej, Curtea a observat că, la revizuirea Constituţiei din 2003, această răspundere a statului nu a mai fost limitată doar la erorile judiciare săvârşite în materie penală, ci priveşte, în prezent, toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost săvârşite, lărgindu-se astfel garanţia constituţională a acestei răspunderi. 22. De asemenea, potrivit art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală, statul răspunde în condiţiile legii, legiuitorul reglementând - prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 - cerinţele în care se stabileşte această răspundere, printre care se află şi aceea a existenţei unei hotărâri definitive de stabilire a răspunderii penale sau disciplinare a judecătorului sau procurorului. Astfel, dispoziţiile criticate stabilesc modalităţile şi condiţiile în care angajarea acestei răspunderi urmează a se face prin acordarea şi plata despăgubirilor cuvenite. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat atât prin Decizia nr. 889 din 16 iunie 2009, cât şi prin Decizia nr. 1.406 din 16 decembrie 2008. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Eugen Kivu în Dosarul nr. 130/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Pentru magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
