Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Rahela Neacşu în Dosarul nr. 353/96/2017 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.249D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.699D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Mihai Neacşu în Dosarul nr. 1.509/96/2017 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse la dosar de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, prin care solicită admiterea acestor excepţii şi judecarea în lipsă a cauzelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.249D/2017 şi nr. 2.699D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.699D/2017 la Dosarul nr. 2.249D/2017, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 614 din 6 octombrie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea nr. 3 din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 353/96/2017 şi prin Încheierea nr. 2 din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.509/96/2017, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Rahela Neacşu şi Mihai Neacşu cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ şi fiscal în care au solicitat anularea deciziilor emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita privind obligaţia de plată a unor sume reprezentând contribuţia de asigurări sociale. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Or, arată că din venitul brut nu sunt scăzute cheltuielile deductibile şi este posibil ca, prin scăderea acestor cheltuieli, venitul net rezultat să fie mai mic decât suma reprezentând contribuţia de asigurări sociale. O asemenea soluţie vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 11 alin. (3), art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (3) şi art. 36 din Legea nr. 263/2010, precum şi cu dispoziţiile art. 23 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1), art. 26, 47 şi 52. Totodată susţine că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 20 prin raportare la art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie. 10. Tribunalul Harghita - Secţia civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 47 din Constituţie în măsura în care se interpretează că nivelul contribuţiei de asigurări sociale se stabileşte raportat la venitul brut realizat de membrii întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale, şi nu raportat la venitul net. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 709 din 29 noiembrie 2016. De asemenea, raportat la criticile vizând încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aminteşte cele reţinute de instanţa de contencios constituţional potrivit cărora „principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor […] presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situaţii similare. Pe de altă parte, însă, acest principiu nu exclude instituirea unui tratament juridic diferenţiat persoanelor aflate în situaţii diferite“. Având în vedere această jurisprudenţă, arată că diferenţa de tratament se justifică, întrucât persoanele încadrate în ipoteza textului de lege supus analizei de constituţionalitate constituie o categorie distinctă. Cu privire la criticile referitoare la încălcarea art. 47 alin. (1) din Constituţie, arată că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: "(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...] IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare: [...] b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale." 16. Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV au fost modificate, începând cu data de 1 ianuarie 2018, prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 20 decembrie 2017, şi, ulterior, prin art. IV pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 23 martie 2018. Având în vedere însă că dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 au produs efecte juridice în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate în redactarea criticată de autorii excepţiei, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să se pronunţe asupra conţinutului dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, aşa cum acesta a fost invocat de autorii excepţiei. 17. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul la justiţie, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului prin raportare la dispoziţiile art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind procesul echitabil şi interzicerea discriminării şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţia mai sus amintită, referitor la interzicerea generală a discriminării. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, întrucât raportează obligaţia de asigurare în sistemul public de pensii la venitul brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nu la venitul net. Astfel, se poate ajunge la situaţia în care cuantumul contribuţiei de asigurări sociale să depăşească venitul net rezultat. 19. Referitor la opţiunea legiuitorului de a stabili venitul brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat drept criteriu pentru obligaţia de asigurare în sistemul public de asigurări sociale a membrilor întreprinderilor individuale şi ai întreprinderilor familiale, Curtea, prin Decizia nr. 709 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 1 martie 2017, paragraful 14, a reţinut că „perspectiva legiuitorului vizează […] realizarea unui venit anual care justifică reţinerea contribuţiei de asigurări sociale, expresie a principiilor obligativităţii, contributivităţii şi al solidarităţii sociale pe care se întemeiază sistemul unitar de pensii public. Astfel, potrivit principiilor mai sus arătate, persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor. De asemenea, funcţionarea sistemului de asigurări publice de pensii se întemeiază pe contribuţiile datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite“. 20. Cât priveşte consecinţele pretins neconstituţionale ale dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că acestea privesc, în realitate, aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Astfel, aşa cum Curtea a precizat prin Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 noiembrie 2015, paragraful 14, „textul de lege criticat stabileşte categoriile de persoane care sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului public de pensii, iar nu baza şi modalitatea de calcul ale contribuţiei de asigurări sociale, prevederi care sunt cuprinse în Codul fiscal“. De altfel, Curtea constată că înşişi autorii excepţiei se referă la dispoziţiile art. 296^22 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii incidente la acea dată. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Rahela Neacşu şi Mihai Neacşu în dosarele nr. 353/96/2017 şi nr. 1.509/96/2017 ale Tribunalului Harghita - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
