Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (3) şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mihai Radan, Liubomir Mile Radan şi Elena Radan în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.380D/2018. 2. La apelul nominal răspunde avocatul Marius-Viorel Nedela, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorii excepţiei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, susţinând că sintagmele „dacă este cazul“ şi „poate fi introdusă“ sunt neclare şi contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunţată în Cauza Mureşanu împotriva României). Totodată, susţine că Agenţia Naţională de Integritate nu poate să intervină într-un contract încheiat între alte părţi. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei, şi respingerea ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) şi (3) şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenţii-pârâţi Mihai Radan, Liubomir Mile Radan şi Elena Radan în cadrul soluţionării recursului declarat de autorii excepţiei împotriva Sentinţei civile nr. 66/2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care a fost admisă în parte acţiunea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a fost constatată nulitatea absolută a contractului civil - contract individual de muncă între Mihai Radan şi soţia sa, Elena Radan, prin care aceasta a fost angajată în funcţia de referent la Biroul parlamentar al deputatului Mihai Radan, şi a fost respinsă acţiunea privind nulitatea absolută a contractelor individuale de muncă din 2004 şi din 2008, prin care a fost angajat fiul său, Liubomir Mile Radan, în funcţia de referent, respectiv şef cabinet la Biroul parlamentar al deputatului Mihai Radan. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că textele de lege criticate folosesc sintagme imprevizibile şi interpretabile, care induc starea de arbitrariu în situaţia introducerii unei acţiuni în anulare formulată de Agenţia Naţională de Integritate. Prin imprevizibilitatea şi neclaritatea acestora, dispoziţiile criticate contravin prevederilor invocate din Constituţie şi din Convenţie, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, sintagmele prevăzute de dispoziţiile de lege criticate, precum „dacă este cazul“ şi „poate fi introdusă“, permit unei instituţii - Agenţia Naţională de Integritate - să intervină ca parte în anularea unui contract de muncă încheiat între alte părţi. Or, potrivit art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calitate în cauză nu poate avea decât Camera Deputaţilor, ca angajator al recurenţilor. Se mai invocă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în sensul că, prin jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a permis intervenţia statului într-un drept al unei persoane private (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunţată în Cauza Mureşanu împotriva României). 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece textele de lege criticate respectă exigenţele de calitate a legislaţiei, respectiv de claritate, precizie şi previzibilitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi (3) şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 22 alin. (2) şi (3): "(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile." – Art. 23 alin. (2): „Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.“ 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind claritatea legii, în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că acestea vizează ipoteza în care Agenţia Naţională de Integritate emite un raport de evaluare a incompatibilităţii. Or, în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Agenţia Naţională de Integritate nu a emis un raport de evaluare a incompatibilităţii, ci a emis un raport de evaluare a conflictului de interese şi a solicitat instanţei anularea tuturor actelor pe care persoana vizată le-a încheiat în stare de conflict de interese. Aşadar, dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 14. Referitor la dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că acestea fac parte din secţiunea a 3-a - Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor a capitolului I - Proceduri în faţa Agenţiei Naţionale de Integritate din titlul II - Proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice al Legii nr. 176/2010. Potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termen, Agenţia Naţională de Integritate sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, iar, dacă este cazul, sesizează instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. 15. Curtea reţine că autorii excepţiei susţin, în esenţă, că sintagma „dacă este cazul“, cuprinsă de art. 22 alin. (2), este neclară, deoarece creează starea de arbitrariu în situaţia introducerii unei acţiuni în anulare formulată de Agenţia Naţională de Integritate, iar sintagma „poate fi introdusă“, cuprinsă de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, permite unei instituţii - Agenţia Naţională de Integritate - să intervină ca parte în anularea unui contract de muncă încheiat între alte părţi. 16. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 17. Aplicând aceste considerente în cauză, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat - art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 -, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termen, Agenţia Naţională de Integritate sesizează, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. Or, este evident că Agenţia Naţională de Integritate sesizează instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anulare a actelor emise cu încălcarea legii, doar când se pune problema existenţei unor acte juridice emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. Singura care se pronunţă asupra legalităţii acestor acte este instanţa judecătorească, Agenţia Naţională de Integritate având doar un drept de sesizare a instanţei judecătoreşti. Prin urmare, nu se poate reţine că sintagma „dacă este cazul“, cuprinsă de art. 22 din Legea nr. 176/2010, este neclară sau că nu permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 18. Totodată, Curtea reţine că sintagma „poate fi introdusă“, cuprinsă în dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind suficient de clară şi precisă, din moment ce prevede că Agenţia Naţională de Integritate poate introduce acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese, chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie, fiind evident că doar instanţa judecătorească este cea care constată sau nu nulitatea absolută a actelor respective. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută. 19. Aşadar, conferirea legitimării procesuale active a Agenţiei Naţionale de Integritate prin posibilitatea de a solicita instanţei judecătoreşti nulitatea absolută a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese este prevăzută de lege în considerarea rolului acestei instituţii - de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale. 20. Referitor la critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă asupra dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 care reglementează organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi activitatea inspectorilor de integritate, de exemplu, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, a constatat că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate administrativă şi că în competenţa acesteia nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competenţa inspectorului de integritate, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 428 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 19 octombrie 2016, paragraful 17, că toate măsurile, inclusiv cele sancţionatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanţele judecătoreşti competente şi că acestea reprezintă acte prin care se urmăreşte protejarea valorilor sociale şi a principiilor legalităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în exercitarea funcţiilor publice. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mihai Radan, Liubomir Mile Radan şi Elena Radan în Dosarul nr. 1.492/59/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
