Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Vasile Tivadar în Dosarul nr. 1.243/336/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.925D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, menţionând Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/336/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Vasile Tivadar cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că limitele pedepsei principale prevăzute de textul de lege criticat în cazul formei calificate a infracţiunii de contrabandă încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 53. 6. Sancţiunile de drept penal trebuie să fie astfel stabilite de lege încât să reflecte periculozitatea faptei şi a făptuitorului şi să asigure realizarea scopurilor acestor sancţiuni. Consecinţele angajării răspunderii penale trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au antrenat această răspundere. Principiile constituţionale ale legalităţii pedepsei şi proporţionalităţii acesteia se impun în primul rând legiuitorului, în procesul legislativ al stabilirii sancţiunii legale incidente, fiind imperios a se stabili o balanţă între periculozitatea abstractă a faptei şi restrângerea exerciţiului drepturilor făptuitorului. 7. Apreciază că unul dintre obiectivele principale ale noii legislaţii penale a fost reprezentat de „noua logică a pedepselor“ regăsită în Codul penal. Optica legiuitorului a fost continuată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin reaşezarea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiune din legislaţia specială. Aşa fiind, susţine că limitele actuale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de contrabandă calificată, dacă infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, sunt vădit neconstituţionale. Menţionează că persoane care au comis infracţiuni de mai mică gravitate şi care denotă o periculozitate mai redusă ajung să fie sancţionate mai aspru decât acele persoane care săvârşesc infracţiuni de mare gravitate. În final, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016. 8. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cuantumul pedepsei a fost stabilit de către legiuitorul primar prin lege, în consecinţă nu se poate susţine că o pedeapsă astfel stabilită ar încălca principiul constituţional al legalităţii pedepsei, prevăzut de art. 23 alin. (12) din Constituţie. De asemenea, deşi cuantumul pedepsei legale, respectiv închisoarea de la 5 la 15 ani, este unul ridicat raportat la media generală a infracţiunilor prevăzută în noul Cod penal, în egală măsură nu se poate ignora natura diferită a infracţiunii de contrabandă, menită, prin specificul ei, să ocrotească în acelaşi timp mai multe valori sociale, de la valori economice până la cele inerente respectării regimului legal al frontierei de stat. Aşa fiind, nu se poate afirma întemeiat că o pedeapsă legală mai mare prevăzută de lege pentru o anumită infracţiune ar reprezenta o deosebire de tratament juridic faţă de pedepsele legale prevăzute pentru alt gen de infracţiuni. Limitele legale ale pedepsei pentru infracţiunea de contrabandă în forma calificată sunt situate între limitele generale ale pedepsei închisorii, deci, in abstracto, nu se poate considera că încalcă limita proporţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului la libertate, consacrat de Constituţie. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică fără privilegii şi fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Referitor la nemulţumirea autorului excepţiei faţă de cuantumul excesiv al pedepselor pentru infracţiunea de contrabandă, în contextul general al reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile din noul Cod penal, precizează că o eventuală modificare a soluţiei legislative în sensul dorit de autor nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu următorul cuprins: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.“ 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 privind principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 691 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1233 din 28 decembrie 2021, Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, şi Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020. 16. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuţiile organului legiuitor, reprezentând opţiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional. În acest sens, prin Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea a constatat că, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi diminuarea evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea şi menţinerea în fondul activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific. 17. În continuare, Curtea a constatat că nu poate sancţiona o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancţionator al anumitor infracţiuni şi optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancţionator reglementat de Codul penal şi de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menţinerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracţiuni şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea şi menţinerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020). 18. În ceea ce priveşte susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, în sensul că există numeroase infracţiuni de gravitate indiscutabil mai mare pentru care legea prevede pedepse mai blânde, Curtea a apreciat că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, Constituţia nu stabileşte mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative şi priorităţi în diferite perioade de timp, determinate de frecvenţa, gravitatea şi consecinţele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmăreşte protecţia diferitelor categorii de relaţii sociale, ceea ce înseamnă că, în funcţie de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate şi combătute prin aplicarea de sancţiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017). 19. Curtea, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, a statuat, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârşit infracţiuni diferite se află în situaţii juridice diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Tivadar în Dosarul nr. 1.243/336/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi constată că dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
