Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Iulian Enache în Dosarul nr. 3.632/30/2017/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.814D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014, Curtea Constituţională a statut că operaţiunea de reţinere şi stocare a datelor cu caracter personal nu contravine prin ea însăşi dreptului la viaţă intimă, familială şi privată sau dreptului la secretul corespondenţei, ci doar accesul şi utilizarea acestor date pot ridica probleme de constituţionalitate, care însă nu se regăsesc în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.632/30/2017/a1, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Iulian Enache într-o cauză având ca obiect soluţionarea sesizării din oficiu cu privire la verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală într-un dosar penal în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de pornografie infantilă în forma continuată şi şantaj. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma „în scopul facturării contravalorii acestei operaţiuni“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 este lipsită de claritate şi precizie, având în vedere că nu se menţionează care sunt datele de trafic necesare facturării contravalorii operaţiunii de transmitere a unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice. Necircumstanţierea expresă a datelor de trafic necesare respectivei facturări lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea abuzivă a textului de lege criticat, în funcţie de aprecierea subiectivă a organelor competente. 6. Tribunalul Timiş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă că datele de trafic sunt orice date tehnice necesare comunicaţiilor electronice. Acestea sunt colectate şi procesate de către operatorii de telefonie şi internet ca urmare a necesităţii realizării comunicaţiei. Fără colectarea lor, comunicaţia electronică nu ar fi posibilă. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la exigenţele de calitate a legii (Hotărârea din 24 august 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru - Pidhorni împotriva României, paragraful 36). 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, care au următorul conţinut normativ: „(1) În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează: (...) b) date de trafic - orice date prelucrate în scopul [...] facturării contravalorii acestei operaţiuni;“. 12. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 pe motiv că ar fi lipsite de precizie şi claritate întrucât nu menţionează expres care sunt datele de trafic pe care operatorii de comunicaţii electronice le stochează în vederea facturării operaţiunii de transmitere a unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice. 14. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit art. 1 lit. d) din Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001, ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 20 aprilie 2004, datele de trafic desemnează orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau tipul de serviciu subiacent. 15. Raportul explicativ la convenţia menţionată oferă detalii şi clarificări cu privire la semnificaţia fiecăruia dintre termenii pe care Convenţia îi utilizează în definirea datelor de trafic. Astfel, în paragraful 30 al acestui raport explicativ, se arată că „originea“ se referă la un număr de telefon, o adresă IP sau o identificare similară a unei modalităţi de comunicare pentru care un furnizor prestează servicii; „destinaţia“ are în vedere o indicaţie comparabilă a unei facilităţi de comunicaţii către care se transmit comunicări; sintagma „tipul de serviciu subiacent“ vizează tipul de serviciu care este utilizat în reţea, ca, de exemplu, transfer de fişiere, poştă electronică sau mesaje instantanee. În acelaşi timp, astfel cum se precizează în paragraful 29 al raportului explicativ, colectarea datelor de trafic este privită, în principiu, ca mai puţin intruzivă, întrucât aceasta nu este de natură să dezvăluie conţinutul comunicaţiei, acesta fiind considerat mai sensibil. 16. Curtea constată, de asemenea, că art. 5 alin. (4) din Legea nr. 506/2004 impune în sarcina furnizorului serviciului de comunicaţii electronice destinat publicului obligaţia de a informa abonatul sau utilizatorul cu privire la categoriile de date de trafic care sunt prelucrate, precum şi cu privire la durata prelucrării acestora, atunci când prelucrarea este efectuată în scopul facturării abonaţilor sau al stabilirii obligaţiilor de plată pentru interconectare. Acestea dau expresie art. 15 din Convenţia mai sus citată, care obligă statele semnatare să asigure garanţii adecvate pentru respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor. Prin urmare, cadrul legal este apt să creeze condiţii suficiente pentru ca utilizatorul să fie conştient încă de la început de faptul că o serie de date de trafic vor fi stocate în vederea facturării serviciilor de care beneficiază şi ca acesta să cunoască şi care anume sunt aceste date de trafic. 17. Din coroborarea prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 506/2004, anterior amintite, cu cele cuprinse în art. 1 lit. d) din Convenţia privind criminalitatea informatică, astfel cum au fost detaliate în Raportul explicativ aferent acesteia, rezultă că textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate oferă suficiente repere pentru ca abonatul sau utilizatorul să aibă reprezentarea datelor care vor fi prelucrate de furnizorul de servicii de comunicaţii în vederea facturării. 18. Ca atare, prevederile de lege criticate satisfac exigenţele de calitate deduse din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel cum acestea au fost conturate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. În consecinţă, nu se poate susţine cu temei faptul că redactarea art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 permite aplicarea abuzivă a prevederilor sale, neputând fi invocată pretinsa apreciere subiectivă a furnizorului, atât timp cât din interpretarea sistematică a textelor de lege incidente rezultă că abonatul sau utilizatorul are posibilitatea să cunoască faptul că anumite categorii de date de trafic vor fi colectate şi prelucrate de către furnizor. 19. Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, distingând între cele două etape ale mecanismului reţinerii datelor, respectiv o primă etapă a reţinerii şi stocării datelor şi o a doua, a accesului la aceste date şi a folosirii lor, a apreciat, prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 4 septembrie 2014, paragraful 60, că, datorită naturii şi specificului primei etape, operaţiunea de reţinere şi stocare a datelor nu contravine prin ea însăşi dreptului la viaţă intimă, familială şi privată ori secretului corespondenţei. Aceasta deoarece nici Constituţia şi nici jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume, a datelor de trafic şi de localizare, cu condiţia însă ca accesul la aceste date şi utilizarea lor să fie însoţite de garanţii şi să respecte principiul proporţionalităţii. Doar cea de-a doua etapă, a accesului şi a utilizării acestor date, poate ridica problema conformităţii reglementărilor legale cu dispoziţiile constituţionale. 20. Sub acest ultim aspect, prin decizia menţionată, paragraful 63, Curtea a observat că solicitările de acces la datele reţinute, formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, nu sunt supuse autorizării sau aprobării instanţei judecătoreşti, lipsind astfel garanţia unei protecţii eficiente împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărui acces şi a oricărei utilizări ilicite a acestor date. În consecinţă, Curtea a apreciat că această împrejurare este de natură a constitui o ingerinţă în drepturile fundamentale la viaţă intimă, familială şi privată şi la secretul corespondenţei. Pentru a constata neconstituţionalitatea prevederilor Legii nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, Curtea a observat (paragraful 55) că împrejurarea că păstrarea datelor şi utilizarea lor ulterioară sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat cu privire la aceasta este susceptibilă să imprime în conştiinţa persoanelor vizate sentimentul că viaţa lor privată face obiectul unei supravegheri constante. 21. Or, aşa cum s-a arătat, în situaţia în discuţie în cauza de faţă, abonatul sau utilizatorul este încunoştinţat atât cu privire la stocare, la intervalul în care aceasta se va realiza şi la natura datelor care vor fi reţinute. Prin urmare, dincolo de circumstanţele concrete ale speţei, care nu au implicat solicitări de acces la datele reţinute formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, nu sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014, invocată de autorul excepţiei în motivarea acesteia, întrucât în Legea nr. 506/2004 se regăseşte explicit formulată şi impusă obligaţia furnizorului serviciului de comunicaţii electronice de a informa abonatul sau utilizatorul cu privire la categoriile de date de trafic care sunt prelucrate, precum şi cu privire la durata prelucrării acestora, atunci când prelucrarea este efectuată în scopul facturării abonaţilor [art. 5 alin. (4) din Legea nr. 506/2004]. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Enache în Dosarul nr. 3.632/30/2017/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
