Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cuciureanu Constantin în Dosarul nr. 129/39/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.074D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că stabilirea instanţelor judecătoreşti la care se poate dispune strămutarea este de competenţa legiuitorului, iar eventualitatea practică a unei situaţii în care toţi judecătorii unei instanţe să nu poată judeca ţine de aprecierea subiectivă a autorului excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 129/39/2020, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Cuciureanu Constantin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederea legală criticată este neclară, incompletă şi are un caracter impredictibil, deoarece nu reglementează posibilitatea strămutării şi în ipoteza în care faţă de toate instanţele de acelaşi grad din circumscripţia curţii de apel învestite cu cererea de strămutare există motive şi dovezi că imparţialitatea judecătorilor ar fi afectată. Astfel, se susţine că admiterea unei cereri de strămutare, în conformitate cu prevederile legale criticate, va avea drept efect trimiterea cauzei la o altă instanţă, egală în grad cu instanţa la care a fost introdusă acţiunea, dar tot din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Prin urmare, se susţine că, prin modul de organizare a sistemului judiciar, soluţionarea cererii de strămutare nu va înlătura în niciun fel suspiciunea cu privire la imparţialitatea instanţei care va fi învestită să judece cauza după strămutare. În acest sens, arată că, în speţa dedusă judecăţii instanţei de fond, atât la Tribunalul Botoşani, cât şi la Tribunalul Suceava, singurele instanţe de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Suceava, ar exista suspiciuni de imparţialitate în ceea ce priveşte soluţionarea obiectivă a dosarului aflat pe rol. 6. Se susţine că există un vid legislativ, în sensul în care nu este reglementată situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de strămutare faţă de ambele instanţe de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Suceava. 7. Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece părţile dintr-un proces sunt practic obligate să se judece la o instanţă faţă de care există motive de strămutare a cauzei, în lipsa reglementării situaţiei de a dispune strămutarea cauzei la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, aşa cum dispune, de altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în caz de admitere a unei cereri de strămutare, conform art. 145 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. 8. Astfel, se susţine că prevederea legală criticată este neconstituţională, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care este procedura de urmat în situaţiile în care asupra tuturor instanţelor de acelaşi grad din raza curţii de apel planează suspiciuni de imparţialitate, mai ales că în situaţia tribunalelor, există două sau cel mult trei astfel de instanţe în raza unei singure curţi de apel. 9. Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiţiei, competenţa şi procedura de judecată a cererilor de strămutare şi instanţele la care urmează să fie strămutate pricinile, reglementate de legiuitor în temeiul mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Strămutarea reprezintă un remediu excepţional pentru situaţii în care deplina imparţialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenţa de imparţialitate în ochii unui observator obiectiv şi rezonabil, iar nu insinuant şi tendenţios - a instanţei, în întregul său, nu poate fi asigurată. 16. Prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, şi prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi, respectiv la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului. 17. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu vizează ipotezele avute în vedere în deciziile amintite, ci vizează situaţia în care, în cazul admiterii cererii de strămutare de către prima instanţă, în practică, instanţa de judecată la care s-a strămutat cauza ar invoca excepţia inadmisibilităţii unei astfel de cereri de strămutare a soluţionării cererii de strămutare. Or, aprecierea că motivele de bănuială legitimă pe care s-a fundamentat prima cerere de strămutare ar putea subzista şi în cazul instanţei competente să soluţioneze cererea de strămutare nu poate constitui prin ea însăşi motiv determinant al suspiciunii de imparţialitate a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cererii de strămutare. În acest sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 236 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.068 din 18 decembrie 2018, paragraful 25. 18. De asemenea, în prezenta cauză, susţinerile referitoare la existenţa unui vid legislativ, în sensul în care nu este reglementată situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de strămutare faţă de ambele instanţe de acelaşi grad din circumscripţia curţii de apel, tind la completarea normelor legale criticate, ceea ce intră în sfera competenţei de legiferare a legiuitorului. Aşadar, aspectele invocate de autorul excepţiei vizează chestiuni ce ţin de soluţionarea cererii de strămutare de către instanţa învestită cu soluţionarea prezentei cauze şi a cererii a cărei strămutare se solicită de autorul excepţiei, critici ce vizează interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedează competenţei instanţei constituţionale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cuciureanu Constantin în Dosarul nr. 129/39/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
