Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 254 din 27 aprilie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 254 din 27 aprilie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 718 din 4 august 2023

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în Dosarul nr. 595/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.125D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note de şedinţă în sprijinul admiterii criticilor formulate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 671 din 29 septembrie 2020. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, precizează că instituirea unei proceduri administrative prealabile prin formularea cererii de restituire a creanţelor fiscale de la organul fiscal central competent, precum şi posibilitatea atacării în contencios administrativ a deciziei emise de acest organ reprezintă un remediu efectiv pentru asigurarea dreptului la apărare şi nu are accepţiunea unei restrângeri a vreunui drept fundamental.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 595/100/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în etapa procesuală a recursului formulat de acesta împotriva Sentinţei civile nr. 1.011 din 18 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Maramureş, într-o cauză civilă având ca obiect „anularea unui act de control taxe şi impozite“.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că stabilirea prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 a unui termen de decădere în interiorul căruia pot fi depuse cererile de restituire aduce atingere art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementarea criticată fiind contrară şi art. 20 din Constituţie, care statuează prioritatea reglementărilor internaţionale la care România este parte faţă de legile interne. Susţine, astfel, că prin hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a stabilit obligaţia statului membru al Uniunii Europene de a rambursa taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, iar efectul direct al acestor hotărâri îl constituie obligaţia statului român şi a autorităţilor fiscale la restituirea integrală şi imediată a taxelor auto nelegal colectate. Autorul excepţiei susţine că în nicio hotărâre Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a înţeles să prevadă posibilitatea unui stat membru de a stabili prin lege/ordonanţă un termen-limită de decădere până la care se poate solicita restituirea taxelor. Aşa fiind, apreciază că instituirea unui termen de decădere până la care pot fi solicitate taxele auto nelegal colectate este contrară atât dreptului Uniunii, cât şi Constituţiei României.
    7. De asemenea, referitor la reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, autorul excepţiei susţine că parcurgerea unei proceduri administrative, respectiv depunerea unei cereri de restituire, soluţionarea acesteia printr-o decizie de către organul fiscal competent, urmată de obligativitatea contestării acestei decizii, cu consecinţa respingerii ei ca neîntemeiată de către organul competent, nu poate constitui un remediu naţional efectiv în sensul Convenţiei, ci, dimpotrivă, un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naţionale incompatibile cu dreptul european. Apreciază, deci, că instituirea unei astfel de proceduri administrative, prealabile, obligatorii, contravine şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care recunoaşte dreptul contribuabilului de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, solicitare adresată direct instanţelor de judecată competente.
    8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, instanţa reţine că legiuitorul a introdus o derogare de la regula instituită de art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în materia prescriptibilităţii cererii de restituie a creanţelor fiscale. Derogarea instituită la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 priveşte anumite creanţe strict prevăzute la alin. (1) din acelaşi articol, iar termenul de restituire nu mai este de 5 ani, ci are o durată fixă, până la 31 august 2018, reducerea faţă de termenul de prescripţie fiind de aproximativ o cincime din durată. Mai mult, natura juridică a termenului este de decădere, şi nu de prescripţie. Cu toate că regimul derogatoriu este mai sever sub aspectul duratei, al naturii termenului, al sancţiunii încălcării termenului şi al efectelor juridice, instanţa reţine că legiuitorul este în drept să legifereze derogatoriu de la Codul de procedură fiscală, întrucât nicio normă constituţională nu îl împiedică. Prin urmare, prin conduita impusă particularului acesta nu este lipsit de dreptul de a cere şi de a obţine în mod efectiv restituirea creanţei, timpul şi durata prevăzute de lege nefiind un obstacol major sau un impediment serios pentru exercitarea acestui drept. De aceea, în opinia instanţei, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nici cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, neputându-se argumenta în mod convingător că prin norma criticată statul a urmărit, de fapt, confiscarea unui drept de creanţă de la particular.
    9. Referitor la critica privind pretinsa neconstituţionalitate a art. 1 alin. (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, instanţa apreciază că este neîntemeiată, deoarece ea vizează de fapt procedura prealabilă administrativă de soluţionare a cererii de restituire a creanţelor. Or, instituirea unei proceduri prealabile de restituire a creanţelor fiscale este stabilită cu titlu de regulă generală în Codul de procedură fiscală, dreptul comun în materie. Se arată că nicio lege nu impune ca titlul executoriu constrângător pentru autoritatea fiscală de recunoaştere a dreptului la restituirea unei creanţe să fie emis exclusiv de jurisdicţia judiciară în urma unei cereri direct adresate acesteia. În susţinerea argumentelor sale, instanţa invocă jurisprudenţa relevantă în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, ordonanţă de urgenţă aprobată prin Legea nr. 258/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 1 alin. (2):
    "(2) Dreptul contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) de a cere restituirea se naşte la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. [...]
(4) În cererea de restituire se înscriu, în mod obligatoriu, elementele referitoare la datele de identificare ale plătitorului şi datele de identificare ale autovehiculului pentru care se solicită restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule/ taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbrului de mediu pentru autovehicule.
(4^1) Organul fiscal central verifică, în baza de date deţinută sau la care are acces, plata efectuată de către contribuabil reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule/ taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi informaţiile privind deţinerea în proprietate a autovehiculului şi informaţiile referitoare la înmatricularea acestuia, indicate în cererea de restituire.
(5) Cererea de restituire se soluţionează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Restituirea sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează, în baza deciziilor emise de organul fiscal central competent, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:
    a) pentru taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019;
    b) pentru timbrul de mediu pentru autovehicule, în perioada 1 septembrie 2018-30 iunie 2019.
(7) Împotriva deciziei prevăzute la alin. (5) contribuabilii pot face contestaţie în condiţiile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei.
(8) Organul competent, prevăzut la art. 272 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionează contestaţia în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prin decizie care se comunică de îndată contestatorului.
(9) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi contestate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

    14. Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 a fost abrogată expres prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2022 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 29 iunie 2022, însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze prevederile legale cu care a fost sesizată, întrucât acestea continuă să îşi producă efecte juridice în cauză.
    15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 reglementează restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, instituită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr. 9/2012, a timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, precum şi a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii şi data restituirii. Dreptul contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) de a cere restituirea se naşte la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Toate aceste taxe impuse şi plătite de contribuabili - proprietari auto au fost fiecare în parte constatate ca fiind nelegal percepute de stat prin Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, taxe apreciate ca fiind neconforme cu normele Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.
    17. Curtea constată că din perspectiva unor critici similare, invocate de aceeaşi autoare a excepţiei ca şi în prezenta cauză, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 671 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1278 din 22 decembrie 2020, şi a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    18. Astfel, referitor la critica potrivit căreia instituirea unui termen de decădere până la care pot fi solicitate taxele auto nelegal colectate este contrară atât dreptului Uniunii, cât şi Constituţiei României, prin decizia precitată, paragrafele 13-18, Curtea a reţinut că, aşa cum reiese atât din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, cât şi din expunerea de motive a Legii nr. 258/2018 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă, legiuitorul a motivat adoptarea acestui act normativ prin prisma necesităţii reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. A fost avută în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, efectul direct al hotărârilor instanţei europene constituindu-l obligaţia statului român şi a autorităţilor fiscale la restituirea integrală şi imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanşare a unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene. În acest context, s-a impus reglementarea restituirii pe cale administrativă, la cerere, a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul adoptând, astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017.
    19. Curtea a subliniat că fac obiectul procedurii de restituire, pe cale administrativă, sumele prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, reprezentând: taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008; taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 şi timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013; precum şi dobânzile aferente sumelor mai sus menţionate, calculate de la data perceperii acestora şi până la data restituirii, nivelul dobânzii fiind cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
    20. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, dreptul contribuabililor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a acestui act normativ, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la dispoziţiile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. În acest context, Curtea a învederat că art. 219 din Legea nr. 207/2015 consacră termenul de prescripţie în care contribuabilul poate solicita restituirea creanţelor fiscale, în sensul că „Dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire.“
    21. Aşa fiind, Curtea a subliniat că reglementarea criticată în speţă derogă de la termenele instituite în legislaţia fiscală, prevăzând faptul că dreptul contribuabililor de a cere restituirea se naşte la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, şi anume de la data de 7 august 2017, iar cererile de restituire se depun, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Curtea a apreciat că legiuitorul delegat a instituit această sancţiune a decăderii pentru contribuabilii care nu şi-au exercitat dreptul de a depune cererile de restituire a sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, ca o măsură disuasivă şi justă, în scopul asigurării securităţii raporturilor juridice.
    22. Aşa cum s-a reţinut atât în jurisprudenţa naţională, cât şi în literatura de specialitate, dreptul de a obţine restituirea impozitelor/taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii este urmarea şi completarea drepturilor conferite justiţiabililor de dispoziţiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. Raţiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziţii fiscale naţionale incompatibile cu dreptul european. Modalităţile procedurale aplicabile acţiunilor destinate să asigure protecţia drepturilor conferite contribuabililor de dreptul Uniunii nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele care privesc acţiuni similare din dreptul intern (principiul echivalenţei) şi nici nu trebuie să fie concepute într-un asemenea mod încât să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivităţii). În privinţa acestui din urmă principiu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut că stabilirea unor termene rezonabile de introducere a acţiunilor, sub sancţiunea decăderii, în vederea asigurării securităţii juridice, care protejează în acelaşi timp şi contribuabilul respectiv, şi administraţia vizată, este compatibilă cu dreptul Uniunii. Cu toate acestea, pentru a îndeplini funcţia de garantare a securităţii juridice, un termen de prescripţie trebuie stabilit în avans.
    23. Curtea a reţinut că prin criticile formulate, ca şi în cauza de faţă, se susţine, în esenţă, că instituirea, prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, a sancţiunii decăderii în cazul în care contribuabilii nu îşi exercită, în termenul prevăzut de norma legală, dreptul de a depune cererile de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxă pe poluare pentru autovehicule, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii şi data restituirii apare ca o restrângere nejustificată şi discreţionară a dreptului de proprietate. Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate aceste susţineri, întrucât necesitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege în limitele şi în termenele prescrise de normele legale corespunzătoare nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate, finalitatea fiind aceea de a asigura un climat de ordine, indispensabil exercitării acestora în condiţii optime, prevenindu-se astfel eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.
    24. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). Faptul că persoana interesată, deşi cunoştea sau, în considerarea principiului nemo censetur ignorare legem, trebuia să cunoască termenul de valorificare a dreptului de a depune cererea de restituire, nu s-a conformat dispoziţiilor normei legale, cu consecinţele juridice ce decurg din nerespectarea acesteia, nu este de natură să determine încălcarea art. 44 din Constituţie şi nici restrângerea exercitării vreunui drept constituţional.
    25. Aşa fiind, legiuitorul a condiţionat exercitarea dreptului la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxă pe poluare pentru autovehicule, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a dobânzilor datorate de respectarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, în interiorul căruia trebuia depusă cererea de restituire la organul fiscal competent, în exercitarea competenţei sale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin urmare, reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drept, ale căror drepturi sunt în egală măsură ocrotite.
    26. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 29 septembrie 2015, s-a subliniat că prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Cauza C-565/11, Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat că „dreptul de a obţine rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecinţa şi completarea drepturilor conferite justiţiabililor de dispoziţiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, aşadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (...). În plus, trebuie amintit că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justiţiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci şi a sumelor plătite acestui stat sau reţinute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde şi pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilităţii premature a taxei (...)“. Aşa fiind, „plătitorul taxei are dreptul nu numai la restituirea taxei percepute de către statul membru cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, ci şi la acoperirea prejudiciului cauzat de indisponibilizarea respectivei sume, ca o completare a drepturilor conferite contribuabilului de prevederile dreptului european care interzic o astfel de taxă.“
    27. Referitor la susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora parcurgerea unei proceduri administrative, respectiv depunerea unei cereri de restituire, soluţionarea acesteia printr-o decizie de către organul fiscal competent, urmată de obligativitatea contestării acestei decizii, nu poate constitui un remediu naţional efectiv în sensul Convenţiei, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate. Aceasta întrucât, potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017, cererea de restituire se soluţionează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din acelaşi act normativ. Potrivit alin. (7)-(9) ale aceluiaşi articol, împotriva deciziei prevăzute la alin. (5) contribuabilii pot face contestaţie în condiţiile Legii nr. 207/2015, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei. Organul competent, prevăzut la art. 272 din Legea nr. 207/2015, soluţionează contestaţia în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, prin decizie care se comunică de îndată contestatorului. Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi contestate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    28. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 401 din 15 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 15 noiembrie 2022, paragraful 15) s-a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional. În plus, dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionări. Prin urmare, Curtea a statuat că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional, nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât considerentele, cât şi soluţia acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                    În numele legii
                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile-Zoltan Varvedo în Dosarul nr. 595/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (4)-(9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid-Alina Tudora

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 254 din 27 aprilie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"