Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Pătraşcu Maria în Dosarul nr. 479/54/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.049D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 479/54/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Pătraşcu Maria într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, împotriva unei decizii emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care se interpretează că neîncadrarea persoanei îndreptăţite în termenul de opţiune prevăzut de către acesta conduce la pierderea dreptului de proprietate dobândit în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de către persoana expropriată. 6. Se susţine că, în cauză, statul român a recunoscut dreptul de proprietate al autoarei excepţiei asupra bunurilor anterior confiscate (casă şi teren intravilan) prin Dispoziţia nr. 388/2003 emisă de Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, act ce a fost validat de Prefectura Judeţului Mehedinţi în condiţiile legii, fiind emise, în baza acestei dispoziţii, titluri de valoare nominală, ce reprezintă, în opinia sa, acte de creanţă asupra statului român, creanţă garantată prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie. 7. Prin Decizia nr. 4.905 din 23 aprilie 2009, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a convertit titlurile de valoare nominală într-o sumă de bani ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ce încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român şi constituie un „bun“ în înţelesul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, se susţine că, prin refuzul de a definitiva procedura, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale de garantare şi ocrotire a proprietăţii private, fiind realizată şi o expropriere de facto. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că pasivitatea persoanei îndreptăţite, manifestată prin lăsarea curgerii acestui termen fără să acţioneze în sensul valorificării acestor titluri de despăgubire, conduce la imposibilitatea obţinerii creanţei pe care aceasta o avea asupra statului român. Legiuitorul a stabilit acest termen, în mod legal, pentru a asigura accelerarea soluţionării acestor cauze de către autorităţile române, iar imposibilitatea valorificării acestora după expirarea termenului stabilit de către legiuitor nu poate fi catalogată drept o „reexpropriere gratuită şi fără titlu valabil“, termenul de trei ani fiind un termen rezonabil, în care autoarea putea să acţioneze în scopul satisfacerii creanţei pe care o deţinea. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima şedinţă de tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul «Proprietatea»“. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din aceeaşi Convenţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de constituţionalitate, prin Decizia nr. 597 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. 16. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cadrul procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, prevăzute în capitolul VI din titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emitea o decizie reprezentând titlul de despăgubire, care se valorifica în termen de 3 ani de la data emiterii, prin preschimbarea acestuia într-un titlu de plată sau/şi într-un titlu de conversie în acţiuni la Fondul „Proprietatea“. Prin Decizia nr. 31 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 23 noiembrie 2016, s-a statuat că termenul de 3 ani este un termen de decădere, ceea ce, în cazul în care persoana îndreptăţită nu şi-a exprimat opţiunea pentru una dintre modalităţi, duce la pierderea dreptului subiectiv de a obţine valorificarea titlurilor de despăgubire. Curtea Constituţională a reţinut că se ajunge astfel la situaţia în care neexercitarea unei opţiuni pentru o anumită modalitate de despăgubire, coroborată cu nereglementarea unei modalităţi de despăgubire aplicabile în lipsa exprimării vreunei opţiuni, să determine chiar pierderea dreptului subiectiv de a obţine valorificarea titlurilor de despăgubire. Aşadar, persoana îndreptăţită nu este decăzută din dreptul de a-şi exprima o anumită opţiune, ci chiar din dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat, aspect ce aduce în discuţie încălcarea art. 44 din Constituţie. 17. Curtea Constituţională a mai reţinut că, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 247/2005, persoana îndreptăţită la restituire avea o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire. Însă, din momentul în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emitea titlul de despăgubire până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie, titlul de despăgubire emis reprezintă un bun care intră în sfera de protecţie a art. 44 alin. (1) din Constituţie, conform căruia dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. 18. Curtea a constatat că prevederile art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 consacră o soluţie legislativă care aduce atingere dreptului de proprietate privată al persoanei îndreptăţite la despăgubiri, reprezentând o ingerinţă a statului în exerciţiul acestui drept fundamental. Pentru verificarea constituţionalităţii acestei ingerinţe, Curtea a efectuat testul de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa, constatând că o asemenea măsură nu era necesară din perspectiva efectelor neexprimării opţiunii asupra însuşi dreptului la despăgubiri, deoarece ar fi putut fi concretizate alte soluţii în plan legislativ, mai puţin restrictive în privinţa dreptului de proprietate al creditorului. Dar statul a apelat la cea mai drastică şi mai intruzivă măsură posibilă - pierderea dreptului de proprietate. 19. Cu privire la proporţionalitatea măsurii, Curtea a constatat că aceasta nu respectă justul echilibru între interesele individuale concurente, şi anume între interesul creditorului (titularul titlului de despăgubire) şi cel al debitorului (statul). Este adevărat că, potrivit dreptului comun, statul poate impune anumite termene în interiorul cărora creditorul să îşi valorifice creanţa, însă, în cazul dat, însuşi statul este debitorul, astfel că, odată obţinut titlul de despăgubire, chiar în lipsa oricărei diligenţe ulterioare a creditorului, acesta trebuie să îşi execute obligaţia. Faptul că nu a fost reglementată o modalitate subsidiară de executare a obligaţiei în caz de neexprimare a dreptului de opţiune, faptul că durata termenului de exprimare a dreptului de opţiune nu susţine îndeplinirea corespunzătoare a scopului urmărit, că sancţiunea decăderii priveşte însuşi dreptul subiectiv la despăgubiri - în loc să privească doar dreptul de opţiune -, precum şi că se instituie o procedură de valorificare a titlului de despăgubire cu efecte negative chiar asupra dreptului persoanei îndreptăţite sunt motivele care demonstrează că textul de lege criticat rupe echilibrul care trebuie să existe între interesele concurente în cauză şi creează un avantaj disproporţionat în favoarea statului. Disproporţia între mijloacele folosite şi scopul urmărit este evidentă şi prin raportare la cadrul legal existent în materia restituirii bunurilor imobile. Astfel, dacă legislaţia în materie urmăreşte, în mod conceptual, repararea măsurilor abuzive şi eficientizarea procesului reparatoriu, textul de lege analizat anulează despăgubirile rezultate din titlurile de despăgubire, ceea ce denotă o viziune legislativă incoerentă, generatoare de dezechilibre şi inechităţi majore. 20. Ca atare, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care condiţionează însuşi dreptul la despăgubiri al deţinătorilor de titluri de despăgubire de exercitarea dreptului de opţiune pentru o anumită modalitate de despăgubire, încalcă art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 21. Faţă de această împrejurare, având în vedere data invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care este anterioară publicării Deciziei nr. 597 din 15 iulie 2020, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 22. Sub acest aspect, Curtea mai reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Pătraşcu Maria în Dosarul nr. 479/54/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
