Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 21.490/325/2016 al Judecătoriei Timişoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.033D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate şi face trimitere la jurisprudenţa recentă în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 181 din 28 martie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 629/A din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.490/325/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Încheierii penale din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „consecinţe grave“ este vag formulată şi nu permite subiecţilor de drept să prevadă fără echivoc care hotărâri judecătoreşti, cu privire la care Curtea de la Strasbourg a constatat o încălcare a unui drept, sunt supuse revizuirii, determinând practic o aplicare abuzivă a acestora. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul contestat îndeplineşte condiţiile de previzibilitate şi claritate pentru a satisface exigenţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, luând în considerare sfera deosebit de largă a încălcării drepturilor sau libertăţilor pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le poate constata, fiind astfel necesară o sintagmă care să poată acoperi toate situaţiile concrete în care se impune aplicarea acestui articol. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, întrucât Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în legătură cu condiţiile de detenţie, iar nu cu privire la procedura desfăşurată în Dosarul penal nr. 21.490/325/2016 al Judecătoriei Timişoara (în care s-a pronunţat sentinţa ce face obiectul cererii de revizuire), prevederile art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii. 9. Or, în conformitate cu art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru a fi admisibilă excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei care presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul stabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014). 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, potrivit Deciziei Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 2 februarie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, analiza dispoziţiilor art. 465 din Codul de procedură penală, referitoare la revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, relevă că această cale extraordinară de atac are o natură juridică tipică, aparte, determinată de fundamentul, obiectul, funcţionalitatea şi funcţia sa procesuală, care o deosebeşte de celelalte căi extraordinare de atac, mai ales prin aceea că determină examinarea din nou a cauzei pe fond, prin retractarea de către instanţă a propriei soluţii, soluţie care este înlocuită cu una corespunzătoare noilor fapte şi împrejurări constatate şi de care instanţa nu a avut anterior cunoştinţă. 11. Prin posibilitatea acordată părţii de a exercita această cale extraordinară de atac, practic, Curtea Europeană a Drepturilor Omului vine să confirme faptul că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, iar acest drept trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Deşi unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, iar jurisprudenţa instanţei europene a statuat că soluţia dată de către instanţele naţionale în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României), deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (Hotărârea din 3 decembrie 2003, pronunţată în Cauza Riabykh împotriva Rusiei, paragraful 52), atunci când însă se constată încălcarea unui drept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului impune instanţelor obligaţia de a relua procesul din stadiul în care s-a aflat partea în momentul încălcării dreptului. 12. Aşadar, Convenţia creează un adevărat cadru juridic privitor la protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care le protejează, cu valoare supranaţională, dar bazat pe principiul subsidiarităţii, ceea ce presupune o repartizare a competenţelor în acest domeniu între autorităţile naţionale, cu vocaţia de a asigura ele, primele, apărarea acestor drepturi şi libertăţi, instanţa europeană fiind chemată să intervină numai atunci când aceasta nu se realizează pe deplin în cadrul sistemului naţional de drept în discuţie. 13. Totodată, interesul judecătorului naţional trebuie să fie acela de a evita repetarea faptului ilicit; în aşteptarea intervenirii unei modificări a dreptului intern şi chiar în ipoteza în care hotărârile Curţii necesită o reformă complexă şi amplă a sistemului legislativ intern, judecătorul naţional poate şi trebuie, pe cât este posibil, să pună în aplicare aceste hotărâri, până să intervină o lege internă în concordanţă cu Convenţia, pentru că „judecătorul naţional rămâne deplin responsabil în aplicarea uniformă a Convenţiei în sistemul intern judiciar, realizând eficient şi constituţionalist o sinteză între exigenţele acesteia şi constrângerile, în unele privinţe şi perioade, inhibitoare, date de calitatea legii, de regulile procedural naţionale şi, chiar, de jurisprudenţa dominantă“. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 465 alin. (1) referitor la Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(1) Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate." 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1, 11, 16, 20, 21 şi 24, precum şi dispoziţiile art. 1, 2, 3, 6, 8, 13, 14, 41 şi 46 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, prin Sentinţa penală nr. 2.658 din 24 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 26.857/325/2009 al Judecătoriei Timişoara, a fost respinsă ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de condamnatul Faur Nistor Isai împotriva Încheierii nr. 867 din 11 noiembrie 2009 dată de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Timişoara. În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că petentul-condamnat a fost nemulţumit de faptul că i-au fost încălcate de către administraţia penitenciarului anumite drepturi prevăzute de Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv dreptul de a purta barbă şi părul lung. Instanţa a apreciat că a rămas fără obiect contestaţia formulată împotriva Încheierii nr. 867 din 11 noiembrie 2009 dată de judecătorul delegat, deoarece petentul-condamnat a fost liberat condiţionat prin executarea pedepsei de 13 ani închisoare. 19. Împotriva Sentinţei penale nr. 2.658 din 24 septembrie 2012 persoana condamnată a formulat o cerere de revizuire, formându-se Dosarul nr. 21.490/325/2016 al Judecătoriei Timişoara, iar, la termenul din 11 noiembrie 2016, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 şi art. 465 din Codul de procedură penală. 20. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.490/325/2016, Judecătoria Timişoara, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. 21. Faur Nistor Isai a contestat această încheiere, iar prin Decizia penală nr. 629/A din 17 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.490/325/2016, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat, a desfiinţat încheierea de mai sus şi, rejudecând, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie care constituie obiectul prezentului dosar. 22. Prin Sentinţa penală nr. 4.147 din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 21.490/325/2016, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de Faur Nistor Isai. 23. Analizând criticile formulate, Curtea constată că, prin Hotărârea din 21 iunie 2016, pronunţată în Cauza Faur împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că Judecătoria Arad l-a condamnat pe Faur Nistor Isai la pedeapsa de 13 ani închisoare printr-o decizie definitivă din 21 martie 2001 pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unui minor. Detenţia reclamantului a început la data de 21 ianuarie 2001 şi a durat până la 24 mai 2011, când a fost eliberat din închisoare. La 11 iulie 2013, reclamantul a fost reţinut din nou, în urma unei noi condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra a două minore. 24. În scrisorile sale adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a susţinut că în închisorile din Arad şi Timişoara a fost ţinut în celule supraaglomerate şi că, deşi era nefumător, a fost expus fumului inhalat de la ţigările altor deţinuţi. Pentru acest motiv a depus mai multe plângeri la autorităţile naţionale şi, printr-o decizie definitivă din 12 aprilie 2005, Judecătoria Arad a admis una dintre plângerile reclamantului şi a dispus plasarea acestuia într-o celulă pentru nefumători. Din informaţiile furnizate de reclamant nu este clar dacă această decizie a fost executată, însă, pe baza observaţiilor sale scrise, se poate deduce că a fost plasat într-o celulă pentru nefumători. În plus, reclamantul a pretins că a fost transferat de la o închisoare la alta sau de la o închisoare în instanţă în camioane cu deţinuţi care fumau. 25. Curtea Europeană a reţinut că reclamantul a fost ţinut în detenţie în penitenciarul din Timişoara în condiţii nefavorabile şi, după examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, a considerat că, în cazul de faţă, condiţiile de detenţie ale reclamantului în închisoarea de la Timişoara au fost inadecvate. Pentru acest motiv a hotărât că a fost încălcat art. 3 din Convenţie şi a obligat statul român să plătească reclamantului suma de 3.900 euro. De asemenea au fost respinse celelalte cereri. 26. Potrivit dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală, revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului poate fi exercitată numai împotriva acelor hotărâri definitive pronunţate de instanţele penale române în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. 27. Cu alte cuvinte, acest caz de revizuire este dublu condiţionat şi presupune atât existenţa unei hotărâri a instanţei europene prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale, cât şi continuitatea şi imposibilitatea remedierii consecinţelor negative grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale, cu condiţia ca încălcarea constatată să vizeze o hotărâre definitivă pronunţată de către instanţa română. 28. Or, aşa cum s-a arătat, în cadrul procedurii declanşate la instanţa europeană, aceasta nu a constatat încălcări ale unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale revizuentului de către instanţa naţională în litigiul de faţă în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 2.658 din 24 septembrie 2012. 29. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“ 30. Examinând incidenţa, din această perspectivă, a existenţei legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Curtea arată că aceasta presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). 31. Totodată, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că o eventuală constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. „Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). 32. Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). 33. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea nicio înrâurire asupra cauzei în care a fost ridicată, neproducând nicio consecinţă, câtă vreme prin Hotărârea din 21 iunie 2016, pronunţată în Cauza Faur împotriva României, nu s-au constatat încălcări ale unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale revizuentului de către instanţa naţională în litigiul de faţă în care Judecătoria Timişoara a pronunţat Sentinţa penală nr. 2.658 din 24 septembrie 2012. 34. Aşa fiind, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 465 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 21.490/325/2016 al Judecătoriei Timişoara. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
