Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 305/36/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.853D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că normele criticate sunt clare şi previzibile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 184/CA din 8 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 305/36/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 [art. 40 alin. (1) lit. f) în forma actului de la data emiterii ordinului contestat de către reclamantă]. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Angela Manea în cadrul soluţionării acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului din 14 decembrie 2017 emis de către ministrul justiţiei privind încetarea calităţii de notar public ca urmare a condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că sintagma „pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“, cuprinsă de dispoziţiile de lege criticate, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece are un caracter neclar în ceea ce priveşte enumerarea faptelor prevăzute de legea penală săvârşite cu intenţie pentru care s-a dispus condamnarea notarului public prin condamnare definitivă. Astfel, textul este confuz şi poate fi interpretat în mod arbitrar, deoarece nu precizează în concret care sunt faptele prevăzute de legea penală care conduc la pierderea integrităţii/probităţii persoanei care deţine calitatea de notar public şi nu face distincţie cu privire la modalitatea de săvârşire a acestora (intenţie directă/indirectă) şi nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei (condamnare cu executare/condiţionată/sub supraveghere). 6. Totodată, se susţine că sintagma „pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“ cuprinsă de dispoziţiile de lege criticate contravine principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, din perspectiva faptului că textul criticat conduce în mod automat la aplicarea sancţiunii excluderii din profesie a notarilor publici condamnaţi în mod definitiv, deopotrivă pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prin însuşi conţinutul său normativ, acest text de lege nu este formulat cu suficientă claritate şi precizie, astfel încât destinatarii săi să îşi poată conforma conduita socială, mai precis să cunoască exact care sunt acele infracţiuni intenţionate de natură să conducă la sancţiunea maximă aplicabilă -excluderea din profesie. Nu toate condamnările pentru infracţiuni intenţionate sunt de natură să atragă măsura încetării calităţii de notar (de exemplu, infracţiunile comise cu intenţie, dar fără vreo legătură cu exerciţiul profesiei de notar sau alte infracţiuni decât cele grave), întrucât este excesivă stabilirea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situaţii juridice distincte/diferite. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii şi se arată că nu se poate susţine că notarii publici care au antecedente penale sunt în aceeaşi situaţie juridică, indiferent de natura, conţinutul sau rezonanţa socială a infracţiunii care a atras pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare. 7. Mai mult, se susţine că textul de lege criticat nu face deosebire între modalităţile de executare a pedepsei, fiind redactat în mod imprecis. Astfel, nu se poate aplica un tratament sancţionator egal notarului public care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul atribuţiilor specifice profesiei de notar (aceasta fiind de natură a aduce atingere prezumţiei de legalitate şi forţei probante de care trebuie să se bucure actele întocmite de orice notar public, cu referire spre exemplu, la infracţiunile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale etc.) şi notarului care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate fără legătură cu exerciţiul profesiei de notar şi lipsite de gravitate (cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal - Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice), întrucât ne aflăm în situaţii juridice diferite. 8. În concluzie, faptul că legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei săvârşite cu intenţie şi nici nu distinge între situaţiile juridice în care se pot afla notarii publici condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate lasă o marjă largă de aprecieri şi posibilităţi, fapt ce conduce la afectarea calităţii sintagmei „pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“, cuprinsă de dispoziţiile de lege criticate, sub aspectul preciziei, previzibilităţii şi accesibilităţii normei, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la calitatea legii (şi anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016). 9. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind clare şi previzibile, iar raţiunea unei asemenea reglementări este aceea că notarul îndeplineşte un serviciu de interes public. În consecinţă, exercitarea acestei profesii implică o anumită probitate morală, aceasta nefiind îndeplinită în cazul în care notarul a săvârşit cu intenţie o infracţiune, chiar dacă aceasta nu este una de serviciu sau în legătură cu serviciul. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 680 din 17 noiembrie 2016. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, cu următorul conţinut: „(1) Calitatea de notar public încetează: [...] f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;“. Curtea observă că aceste dispoziţii au acelaşi conţinut cu cele ale art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, în vigoare la data emiterii ordinului ministrului justiţiei contestat de către reclamanta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi în art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat instituie o cauză de încetare a calităţii de notar public, şi anume atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni. 16. Curtea s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile de lege criticate prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, reţinând, la paragraful 22, că încetarea calităţii de notar public poate fi constatată sau dispusă, după caz, de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor publici din România, la cererea notarului public sau din oficiu. Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 40 alin. (1) lit. f) din lege (când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni) se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, de îndată ce a primit de la instanţa de judecată copia certificată a hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau certificatul de grefă din care rezultă acest fapt. Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. f) din lege reglementează consecinţa juridică în planul carierei profesionale, respectiv sancţiunea civilă aplicată ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de ipoteza normei. Dispoziţia legală constituie şi expresia principiului simetriei juridice, principiu fundamental într-un regim întemeiat pe preeminenţa dreptului, în condiţiile în care legea condiţionează accesul în profesie de lipsa antecedentelor penale. 17. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a constatat că legiuitorul are competenţa de a reglementa atât condiţiile pentru exercitarea unor profesii, cât şi de a stabili cazurile de încetare a acestora. În exercitarea actului de legiferare însă legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, sau Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, paragraful 23). Prin această ultimă decizie precitată, paragraful 24, în ceea ce priveşte art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, potrivit căruia este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea „unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“, Curtea a constatat că legiuitorul nu prevede în mod expres şi limitativ care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, condamnare avocatul este nedemn de a mai exercita profesia în cauză. Această împrejurare este de natură a da naştere abuzurilor şi arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracţiunilor intenţionate prevăzute de Codul penal şi legile speciale. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că pot exista situaţii în care, pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni intenţionate, să poată fi adoptate soluţii diferite pronunţate de către structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia menţinerii sau excluderii din profesia de avocat. 18. Or, spre deosebire de situaţia analizată prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în cazul dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, Curtea constată că legiuitorul a reglementat în mod clar cauza de încetare a calităţii de notar public, şi anume hotărârea judecătorească definitivă de condamnare „pentru infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“. Având în vedere acestea, Curtea constată că textul de lege criticat este clar şi precis, referindu-se, pe de-o parte, la infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, indiferent de forma de vinovăţie, şi, pe de altă parte, la săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni. De altfel, conţinutul normativ al dispoziţiilor legale a variat de la „săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei“ la „săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“, diferenţa de nuanţă şi intensitate dintre cele două forme ale condiţiei fiind evidentă. 19. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că autoarea excepţiei susţine că nu se poate aplica un tratament sancţionator egal notarului public care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul atribuţiilor specifice profesiei de notar şi notarului care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate fără legătură cu exerciţiul profesiei de notar şi lipsite de gravitate (cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal - Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice), întrucât ne aflăm în situaţii juridice diferite. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că, referitor la marja de apreciere a legiuitorului în privinţa stabilirii consecinţelor extrapenale care derivă dintr-o condamnare, în cazul persoanelor care ocupă funcţii sau demnităţi publice, prin Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragraful 32, a statuat că „ori de câte ori apreciază oportun, în funcţie de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancţiunea penală, reglementând decăderi, interdicţii sau incapacităţi care rezultă din condamnare. Aceste consecinţe extrapenale care derivă din condamnare operează în condiţiile şi termenele stabilite de lege“. Curtea a mai reţinut că „este dreptul exclusiv al legiuitorului de a interveni şi a circumstanţia sfera de incidenţă a decăderilor, interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare“. Astfel, în ceea ce priveşte interdicţia aplicată persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, legiuitorul este liber să opteze între instituirea unei interdicţii cu caracter general - lipsa oricărei condamnări penale şi instituirea unei interdicţii speciale, circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care să se întemeieze pe criterii precum natura infracţiunilor săvârşite, latura subiectivă, pedeapsa aplicată. Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că libertatea legiuitorului de a reglementa acest domeniu trebuie să respecte scopul legiferării, acela de a asigura integritatea persoanei respective, precum şi cadrul legislativ în această materie. 20. Prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, precitată, paragraful 23, Curtea a constatat că, în concepţia legiuitorului, activitatea notarială este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi civile speciale, iar profesia de notar public poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de notar public are ca scop, pe de o parte, asigurarea autonomiei şi stabilităţii profesionale, garanţii ale independenţei notarului public, iar, pe de altă parte, integritatea şi probitatea persoanei care deţine această calitate şi prestează un serviciu public, garanţie a respectării drepturilor şi intereselor cetăţenilor care beneficiază de acest serviciu. 21. Prin aceeaşi decizie, paragraful 33, referitor la instituţia încetării calităţii de notar public în cazul unei condamnări penale, Curtea a observat că valoarea socială protejată este integritatea/probitatea persoanei care deţine această calitate şi prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi o plasează prin ea însăşi în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii/probităţii, element fundamental al exercitării autorităţii publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcţie publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită autoritatea publică. 22. Având în vedere acestea, Curtea constată că reglementarea criticată - prin care se instituie o cauză de încetare a calităţii de notar atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni - nu conţine elemente de neclaritate şi intră în marja de apreciere a legiuitorului, fără a se putea reţine că instituie discriminări între notarii care săvârşesc tipuri diferite de infracţiuni. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Angela Manea în Dosarul nr. 305/36/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
