Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George-Costel Lucan în Dosarul nr. 3.159/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 622D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile criticate sunt clare, previzibile. Legiuitorul a stabilit în virtutea competenţelor sale categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, în principal, hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat asupra caracterului fondat sau nefondat al cererii, şi nu în baza unei excepţii care, odată admisă, nu mai justifică analiza fondului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 4.659 din 9 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.159/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George-Costel Lucan într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate cu privire la o contestaţie introdusă împotriva unui act administrativ fiscal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în textul de lege criticat este lipsită de accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate şi nu exclude echivocul, nefiind expres definită, iar din modul de redactare nu poate fi determinată cu exactitate noţiunea de „hotărâre pronunţată asupra fondului“ sau „hotărâre care evocă fondul“. De aceea, o persoană fără studii juridice - sau chiar cu studii juridice - nu poate să îşi dea seama dacă hotărârea dată de o instanţă intră sub incidenţa normei. Această lipsă de claritate şi previzibilitate este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, prin raportare la alţi cetăţeni care pot înţelege cu claritate conduita pe care trebuie să o adopte prin raportare la claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea normei juridice, nesocotindu-se totodată şi dreptul la un proces echitabil al acelei persoane. Aceste noţiuni nu sunt definite în mod expres, fiind evazive şi echivoce, astfel că este dificil să se stabilească ce hotărâri, în concret, se circumscriu sferei de aplicare a acestor categorii. Se creează cetăţeanului o sarcină exorbitantă, întrucât, chiar jurist fiind, este nevoit să parcurgă numeroase legi sau jurisprudenţă pentru a putea să deducă dacă hotărârea dată de o instanţă este „pronunţată asupra fondului“ sau „evocă fondul“. Menţionează şi Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, prin care Curtea Constituţională a statuat că „prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei“. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepţiei, rezultă că este vizată, în realitate, doar sintagma „hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în partea introductivă a acestuia, potrivit căreia: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...).“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind caracteristicile statului român, principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apărare. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile art. 6 privind procesul echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, precum şi art. 7 şi art. 8 din Declaraţia universală a drepturilor omului, referitoare la egalitatea în faţa legii, respectiv la apărarea drepturilor fundamentale în faţa unei instanţe judecătoreşti. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa lipsă de previzibilitate a sintagmei „hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“. Absenţa unei definiţii legale explicite nu conduce la imposibilitatea persoanelor interesate de a se prevala de dispoziţiile legale care permit introducerea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât semnificaţia acestei sintagme face parte din noţiunile de bază ale dreptului, fiind de notorietate faptul că fondul cauzei are în vedere substanţa propriu-zisă a pretenţiilor ce formează obiectul litigiului. 13. Astfel, ca paradigmă procesuală, judecătorul soluţionează cauza analizând mai întâi respectarea tuturor cerinţelor procedurale impuse de formalismul procesului civil, trecând apoi la examinarea - în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei şi pe baza probatoriului administrat de părţi – a elementelor care vizează însuşi fondul dreptului pus în discuţie, adică a existenţei, a întinderii, a conţinutului dreptului respectiv, a aspectelor referitoare la titularul său real, la modul de exercitare şi a măsurii în care aceasta se realizează în conformitate cu regulile impuse în acest sens. Prin analiza fondului, sunt evaluate toate detaliile relevante în ceea ce priveşte clarificarea raporturilor juridice dintre părţile implicate în litigiu, în scopul restabilirii unor relaţii sociale echilibrate şi armonioase, specifice bunei convieţuiri, în spiritul justiţiei, al echităţii şi al păcii sociale. 14. Calea extraordinară de atac a revizuirii - cale de retractare, nedevolutivă, menită, în esenţă, să corecteze erorile de fapt - a fost concepută pentru a fi utilizată în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, în care judecătorul se pronunţă asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar nu cu referire la cele prin care acţiunea introductivă de instanţă este respinsă exclusiv pe considerente de procedură, prin soluţionarea excepţiilor dirimante, al căror scop este de a împiedica instanţa să intre în cercetarea fondului, tocmai prin faptul că fac inutilă antamarea unor aspecte substanţiale privitoare la dreptul pretins de reclamant. 15. Codul de procedură civilă stabileşte în art. 389 că dezbaterea în fond a procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt şi a temeiurilor de drept invocate de părţi în cererile lor sau, după caz, ridicate de instanţă din oficiu. În această fază, judecătorul apreciază probele administrate şi îşi formează convingerea asupra raportului juridic dedus judecăţii, pronunţându-se asupra fondului cauzei, adică tranşând în mod concret litigiul dintre părţi. 16. Dacă pronunţarea propriu-zisă asupra fondului are loc în primă instanţă, ipoteza evocării fondului este specifică etapelor procesuale desfăşurate în faţa instanţelor de control judiciar sesizate ca urmare a exercitării diverselor căi de atac ce pot fi introduse împotriva unei hotărâri judecătoreşti, indiferent dacă este vorba despre calea ordinară de atac a apelului sau calea extraordinară a recursului, a contestaţiei în anulare sau a revizuirii. În soluţionarea acestor căi de atac, judecătorul evocă fondul atunci când reanalizează probele administrate de instanţele ale căror hotărâri sunt supuse controlului şi le dă o altă semnificaţie juridică, reţine o altă situaţie de fapt sau constată că în cauză sunt incidente alte temeiuri de drept decât cele care au stat la baza judecăţii iniţiale şi pronunţă, în consecinţă, o soluţie diferită de cea pronunţată de instanţa a cărei hotărâre se atacă. 17. Astfel, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în apel, este de principiu că evocă fondul, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, astfel că revizuirea va fi admisibilă în cazul admiterii apelului. În ipoteza respingerii apelului, revizuirea va fi îndreptată însă împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă. 18. Cu privire la revizuirea hotărârilor date de instanţele de recurs, Curtea Constituţională a reţinut că se poate cere atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17). 19. Tot astfel, rejudecarea cauzei şi analiza fondului acesteia vor avea loc şi în cazul soluţionării contestaţiei în anulare, atunci când hotărârile definitive pot fi anulate întrucât au fost pronunţate fără ca partea să fi fost legal citată şi fără ca aceasta să se fi prezentat la termenul când a avut loc judecata, caz în care instanţa va soluţiona pe fond cauza şi va pronunţa o hotărâre care, în continuare, va putea fi supusă, la rândul său, aceloraşi căi de atac precum hotărârea atacată (art. 503 şi art. 508 din Codul de procedură civilă). 20. Inclusiv în cazul revizuirii judecătorul va analiza fondul, astfel cum se deduce din prevederile art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, atunci când instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, hotărâre care, de regulă, trebuie să fie ea însăşi pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul pentru a putea fi supusă revizuirii, conform art. 509 alin. (1) din acelaşi Cod. 21. În concluzie, sintagma „hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“ criticată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate întruneşte exigenţele de precizie, claritate şi previzibilitate deduse din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că, din ansamblul prevederilor Codului de procedură civilă rezultă, de la caz la caz, care sunt acele hotărâri cu privire la care este îndeplinită condiţia impusă prin textul de lege criticat. 22. De altfel, sub aspectul calităţii legii, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că o normă este „previzibilă“ atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, instanţa europeană menţionată a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (a se vedea şi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent. 23. În fine, Curtea Constituţională constată că nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocarea celor reţinute prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, prin care a statuat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei. Deci, implicit, Curtea a lărgit şi la hotărârile care nu evocă fondul posibilitatea de a introduce calea de atac a revizuirii, atunci când acestea încalcă principiul menţionat. 24. Sub acest aspect, Curtea observă că art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră, ca motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar printr-o hotărâre rămasă definitivă (irevocabilă). Prin decizia citată, Curtea a constatat, în esenţă, că, sub aspectul reglementării motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene printr-o astfel de hotărâre judecătorească, prevederile criticate reflectă materializarea obligaţiei asumate de autorităţile statului român de a garanta aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din aplicarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene. Curtea a reţinut că, în redactarea criticată, art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, interpretat prin coroborare cu partea introductivă a art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 - care impunea, ca şi actualul Cod de procedură civilă, condiţia evocării fondului pentru revizuirea hotărârilor judecătoreşti -, contravine principiilor de drept enunţate în art. 148 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie. Aceasta, deoarece reglementarea condiţiei evocării fondului, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătoreşti pronunţate cu încălcarea acestui principiu, privează justiţiabilul de beneficiul aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional, ceea ce reprezintă, în esenţă, o încălcare a obligaţiilor internaţionale asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană. În acelaşi sens, Curtea a mai arătat că, în virtutea calităţii de stat membru al Uniunii Europene, statul român are obligaţia de a pune la dispoziţia instanţelor judecătoreşti şi, implicit, a justiţiabililor un instrument juridic eficient care să asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea având caracter prioritar faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. 25. Aşadar, se poate observa că cele reţinute de Curtea Constituţională prin decizia invocată de autorul excepţiei nu au legătură cu problematica din cauza de faţă, în care s-a criticat lipsa de precizie şi claritate a sintagmei „hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George-Costel Lucan în Dosarul nr. 3.159/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în partea introductivă a art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
