Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. d) raportate la cele ale art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Neliana Ursachi în Dosarul nr. 694/57/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 97D/2021. 2. La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 696D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, excepţie ridicată de Teofil Drugărin în Dosarul nr. 13.741/3/2020 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 696D/2021 la Dosarul nr. 97D/2021. Autoarea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 696D/2021 la Dosarul nr. 97D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 97D/2021, care solicită admiterea acesteia, susţinând că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1, art. 20 şi art. 41 alin. (1), în ceea ce priveşte claritatea şi previzibilitatea legii. Având în vedere şi prevederile art. 53 din Constituţie, arată că dreptul la uitare, precum şi sensul şi scopul legii naţionale privind reabilitarea duc la o uitare şi o iertare care tind să fie eterne. Întrucât în cauză a intervenit reabilitarea de drept, este nesocotit şi principiul proporţionalităţii. Arată că, în raport cu jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt încălcate cerinţele de proporţionalitate şi din perspectiva art. 8, 10, 11 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 51/1992, având în vedere că, prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, Curtea Constituţională a reţinut deja că legiuitorul nu a intervenit timp de 5 ani pentru a armoniza aceste dispoziţii legale cu cele statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea articolului menţionat. În ceea ce priveşte art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, arată că îşi menţin valabilitatea considerentele Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 25 noiembrie 2020 şi 16 februarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 694/57/2017/a1 şi nr. 13.741/3/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) şi ale art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicată de Neliana Ursachi şi Teofil Drugărin în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Baroului Bucureşti de excludere din profesia de avocat pentru intervenirea nedemnităţii, respectiv împotriva hotărârii Consiliului Baroului Hunedoara prin care s-a respins cererea de reînscriere în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017 s-a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este neconstituţională. Ca efect al acestei decizii, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) a decis că, până la o viitoare reglementare legală prin care Parlamentul să circumstanţieze expres sfera infracţiunilor a căror săvârşire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, soluţiile ce urmează a fi date în materie de nedemnitate profesională vor ţine cont de faptul că textul nu permite organelor profesiei de avocat un drept de apreciere, de la caz la caz, cu privire la tipurile de infracţiuni pentru care un avocat poate fi considerat nedemn de exercitarea acestei profesii. Or, aceasta reprezintă o interpretare extensivă a legii, ce excedează voinţei legiuitorului, care nu a fost aceea de a stabili drept caz de nedemnitate profesională existenţa unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate, ci a restrâns sfera de aplicare a cazurilor de nedemnitate doar la acele situaţii ce îndeplinesc şi condiţia suplimentară ca infracţiunea intenţionată pentru care s-a dispus condamnarea să fie una de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. 10. Prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea Constituţională a precizat că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conţinut normativ edificator şi de a stabili un cadru legislativ coerent şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile concrete în care intervine încetarea calităţii de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenţei cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995. 11. În motivarea excepţiei se mai arată că pasivitatea forului legislativ, care, în cele 45 de zile de la data publicării deciziei menţionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu a pus prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în acord cu Constituţia, nu trebuie să se răsfrângă în niciun fel asupra situaţiei juridice a celor în cauză, nefiind permisă extinderea prin interpretare a sferei de aplicare a cazurilor de nedemnitate profesională la toate condamnările cu închisoarea pentru infracţiuni intenţionate. 12. Interpretarea dată de organele profesiei dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în sensul că nu permit un drept de apreciere, de la caz la caz, cu privire la tipurile de infracţiuni pentru care un avocat poate fi considerat nedemn să exercite această profesie este o interpretare cu un vădit caracter neconstituţional, întrucât stabileşte un caz de nedemnitate obligatorie şi perpetuă, cu repercusiuni asupra substanţei şi a înseşi existenţei dreptului la viaţă privată, a dreptului la muncă şi la libera alegere a profesiei, ca drepturi fundamentale ocrotite de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 încalcă şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, îngrădind cu titlu permanent libertatea de alegere a profesiei de avocat în cazul persoanelor care au fost condamnate la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, indiferent că această faptă are sau nu legătură cu profesia de avocat ori că aduce sau nu atingere prestigiului acestei profesii. 13. Se arată că legea nu face nicio distincţie cu privire la întinderea în timp a efectelor acestei nedemnităţi, respectiv doar atât timp cât condamnarea constituie antecedent penal sau până la reabilitarea persoanei condamnate, astfel încât aspectul de nedemnitate apare a fi unul permanent, de neşters în timp, după pronunţarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pentru o infracţiune intenţionată. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că nu este încălcat principiul priorităţii tratatelor internaţionale privind drepturile omului şi nici nu este îngrădit accesul liber la justiţie ori dreptul la un proces echitabil. Dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile şi neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, în concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. De altfel, în aprecierea constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, că art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor declarării ca neconstituţională a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiaşi act normativ. Astfel, prin conţinutul său normativ, art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 nu conţine niciun viciu de neconstituţionalitate, ci doar reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitatea de avocat. Mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive. 15. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă potrivit pregătirii profesionale sau alegerea liberă a profesiei, ci doar stabilesc cazurile de încetare a acestei calităţi, şi anume atunci când avocatul a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Reglementarea din materia nedemnităţii avocatului este una normală, oferind garanţia că persoanele care exercită această onorantă profesie au un profil moral impecabil, întrucât este de neconceput ca persoane cu condamnări penale să participe la actul de justiţie. Legiuitorul a înţeles să pună sub incidenţa acestei sancţiuni maxime - excluderea din profesie - doar săvârşirea de infracţiuni intenţionate, excluzându-le pe cele din culpă, în considerarea faptului că, dacă nu există intenţie din partea avocatului, nu se poate spune că acestuia îi sunt afectate probitatea şi corectitudinea. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 14 lit. a) şi ale art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Din motivarea excepţiei rezultă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitatea ce formează obiectul Dosarului nr. 97D/2021 şi-a raportat critica la prevederile Legii nr. 51/1995 astfel cum acestea se regăseau în legea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Dar legea menţionată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, iar în urma renumerotării, art. 27 lit. d) a devenit art. 26 lit. d), astfel că asupra acestuia se va pronunţa Curtea Constituţională. Dispoziţiile legale criticate aveau, la data ridicării excepţiei, următoarea redactare: - Art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995: " Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;" – Art. 26 lit. d): " Calitatea de avocat încetează: [...] d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii." 20. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a intrat în vigoare Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2023, în noua redactare, conţinutul normativ al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 fiind următorul: „Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii de un an sau mai mare pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, infracţiune pedepsită cu pedeapsa închisorii având un minim special de cel puţin un an şi reprezentând infracţiune contra vieţii, infracţiune contra patrimoniului, infracţiune contra înfăptuirii justiţiei, infracţiune de corupţie sau de serviciu, infracţiune de fals, infracţiune care aduce atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, infracţiune contra securităţii naţionale sau o infracţiune de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă până la data verificării stării de nedemnitate nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;“. 21. Având în vedere noua soluţie legislativă, diferită de cea criticată în cauză, precum şi cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl va constitui art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în redactarea anterioară acestei modificări. 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii în componenta privitoare la calitatea legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 alin. (2) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ale art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv şi ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acesteia, a pronunţat Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, prin care a constatat că dispoziţiile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, în redactarea criticată şi în cauza de faţă, sunt neconstituţionale. 24. În decizia menţionată, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, constatând că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 25. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că sintagma menţionată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că nu se specifică în mod clar acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat, iar necircumstanţierea expresă a acestora lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a sancţiunii excluderii din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate a legii creează premisa aplicării în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. 26. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei antereferite, sintagma a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin aceasta şi-a încetat efectele juridice, ca urmare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit pentru a compatibiliza dispoziţiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 51/1995 cu prevederile constituţionale, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată. În consecinţă, Curtea a reţinut că pierderea calităţii de avocat intervenea pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate prin care s-a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, vinovăţia inculpatului şi pentru care s-a dispus pedeapsa cu închisoarea, indiferent dacă instanţa a apreciat că se impune suspendarea executării acesteia. În absenţa intervenţiei active a legiuitorului, care să clarifice norma prin prisma celor statuate de Curtea Constituţională, s-a ajuns la o situaţie excesivă, contrară raţiunii avute în vedere de instanţa de contencios constituţional prin pronunţarea deciziei menţionate, urmând să fie excluşi din profesie, în mod nediferenţiat, toţi avocaţii care au fost condamnaţi definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate, deşi finalitatea acestei decizii a fost aceea de a conduce la sporirea garanţiilor juridice asigurate prin lege avocaţilor în ceea ce priveşte pierderea acestei calităţi, prin eliminarea riscului aplicării acestei măsuri în mod arbitrar. 27. Ca atare, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, precitată, paragraful 27, că legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 şi generând astfel un viciu de constituţionalitate mai grav. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, pentru a îndepărta neconstituţionalitatea constatată prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în spiritul celor precizate în considerentele acestei decizii. Curtea a statuat că legiuitorul va trebui să dea eficienţă considerentelor exprimate de instanţa de contencios constituţional şi să fixeze cu exactitate infracţiunile a căror săvârşire determină pierderea calităţii de avocat. 28. De altfel, ulterior, Parlamentul s-a conformat statuărilor Curţii Constituţionale, adoptând Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin care a circumstanţiat care sunt acele infracţiuni pentru care intervine nedemnitatea de a exercita profesia de avocat. 29. În acest context legislativ şi jurisprudenţial, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 a devenit inadmisibilă, ca urmare a deciziei de admitere menţionate şi a modificării legislative subsecvente. 30. Astfel cum Curtea a statuat prin numeroase decizii anterioare, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 318 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2022, paragraful 20, că, în temeiul deciziei de admitere, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23). 31. În ceea ce priveşte art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia „calitatea de avocat încetează: [...] dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii“, criticat, de asemenea, în cauza de faţă, se menţin aprecierile Curţii Constituţionale reţinute prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, paragraful 27, în sensul că, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 şi că, prin conţinutul său normativ, textul de lege criticat nu conţine niciun viciu de neconstituţionalitate, ci doar reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitatea de avocat (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, paragraful 28, şi Decizia 430 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 13 februarie 2023, paragraful 20). 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Neliana Ursachi în Dosarul nr. 694/57/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Teofil Drugărin în Dosarul nr. 13.741/3/2020 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Neliana Ursachi în Dosarul nr. 694/57/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
