Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lazăr Dănilă Gîrbuleţ în Dosarul nr. 13.866/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.336D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 351 din 26 mai 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 aprilie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.866/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Lazăr Dănilă Gîrbuleţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, prin care autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional, în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, întrucât a circulat fără rovinietă valabilă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează premisa unei discriminări, a unei încălcări a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, scutind cetăţenii care au domiciliul pe raza municipiilor de la plata tarifului de utilizare a sectoarelor de drumuri naţionale aflate în intravilanul municipiilor lor de domiciliu, atunci când circulă pe aceste sectoare de drum, dar excluzând implicit de la aplicarea aceleiaşi scutiri restul cetăţenilor acestei ţări care domiciliază şi circulă în intravilanul oraşelor, comunelor, satelor etc. traversate de drumuri naţionale. 6. Se apreciază că, prin modul lor de redactare şi aplicare, raportat concret la situaţia premisă din cauza prezentă, prevederile criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, înlăturând egalitatea în drepturi, în privinţa dreptului de a circula pe sectoarele de drum naţional, care traversează intravilanele localităţilor, între cetăţenii acestei ţări care domiciliază în municipii şi restul cetăţenilor. 7. Se afirmă că nu există o justificare legitimă pentru crearea unei situaţii discriminatorii precum cea prezentată, în condiţiile în care autorul excepţiei, care locuieşte într-o comună practic „tăiată în două“ de DN 15, cu separatoare de sens din beton pe kilometri întregi, care îl obligă să parcurgă de multe ori kilometri în plus, nu poate beneficia de scutirea de a circula pe sectorul de drum naţional situat în intravilanul localităţii sale de domiciliu, iar cetăţenii care domiciliază în intravilanul municipiului Târgu Mureş, spre exemplu, despărţit de intravilanul comunei de domiciliu a autorului doar de un indicator de delimitare a localităţilor, pot circula pe acelaşi drum naţional, în intravilanul municipiului lor de domiciliu, fără să fie nevoiţi să achite tarif de utilizare a aceluiaşi drum naţional DN 15. 8. Se consideră că aplicarea dispoziţiilor criticate determină o situaţie favorabilă cetăţenilor cu domiciliul în interiorul municipiilor şi defavorabilă restului cetăţenilor acestei ţări care ar trebui să aibă, de principiu, acelaşi drept, de a utiliza drumurile naţionale din interiorul localităţilor lor de domiciliu, fără să fie obligaţi să achite tarife de utilizare a acelor sectoare de drumuri naţionale, pe sectoarele de drum naţional din interiorul localităţilor lor. 9. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, pentru ca dispoziţia criticată să respecte principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, redactarea şi aplicarea acesteia ar trebui să creeze posibilitatea de a beneficia de scutirea de la plata tarifului de utilizare a sectoarelor de drum naţional în intravilanul tuturor localităţilor, între indicatoarele de ieşire şi cele de intrare în acestea. 10. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul celor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 345 din 11 mai 2017, potrivit căreia nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor - ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi întrucât sectoarele de drumuri naţionale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale şi, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.“ 15. Autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate şi prin Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017, Decizia nr. 104 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 3 iunie 2019, Decizia nr. 694 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021, şi Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1180 din 9 decembrie 2022, a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. 17. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, în esenţă, că tariful de utilizare reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, reţea concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodată, Curtea a reţinut că în reţeaua de drumuri naţionale intră drumurile de interes naţional care aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998]. 18. De asemenea, Curtea a reţinut că Ministerul Transporturilor este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional şi că tot acesta administrează drumurile de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. care îşi realizează atribuţiile în condiţiile unui contract de concesiune încheiat între acestea [a se vedea art. 20 şi art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997]. Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor nu sunt însă în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., ci a consiliilor locale, potrivit art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997. 19. Ţinând cont de cele anterior menţionate, respectiv de regimul de administrare diferit al reţelei de drumuri naţionale din România, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 20. Totodată, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi, deoarece toate aceste persoane plătesc tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România atunci când vehiculul deţinut circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei mai sus invocate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lazăr Dănilă Gîrbuleţ în Dosarul nr. 13.866/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
