Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 25 din 27 ianuarie 2025  referitoare la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 25 din 27 ianuarie 2025 referitoare la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 70 din 28 ianuarie 2025
    Dosar nr. 620/1/2024
    Completul compus din:

┌───────────────┬──────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei│
│Eleni Cristina │penale a Înaltei Curţi│
│Marcu │de Casaţie şi Justiţie│
│ │- preşedintele │
│ │completului │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Lucia Tatiana │- judecător la Secţia │
│Rog │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Francisca Maria│- judecător la Secţia │
│Vasile │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Lavinia-Valeria│- judecător la Secţia │
│Lefterache │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ana Hermina │- judecător la Secţia │
│Iancu │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Andrei-Claudiu │- judecător la Secţia │
│Rus │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adriana Ispas │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena Barbu │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Mugurel │- judecător la Secţia │
│Şelea │penală │
└───────────────┴──────────────────────┘


    1. Pe rol se află pronunţarea asupra sesizărilor formulate de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 2.769/338/2022 şi Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?
    Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?"

    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 20 ianuarie 2025, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen pentru pronunţare la data de 27 ianuarie 2025.
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA
    UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
    3. Deliberând, asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    4. Prin încheierea din şedinţa publică din data de 16 februarie 2024, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?"

    5. Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 620/1/2024 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

    II. Expunerea succintă a cauzei
    6. Prin Rechizitoriul nr. 445/P/2021 emis la data de 10.08.2022 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, înregistrat pe rolul Judecătoriei Zărneşti cu nr. 2.769/338/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T.B.L., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, reţinându-se, în esenţă, că, în data de 13.04.2021, în jurul orei 17:40, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes Benz pe str. Valea Cetăţii din Staţiunea Râşnov, în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive.
    7. Potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. 442/2021 din data de 18.08.2021 întocmit de INML „Mina Minovici“ Bucureşti, în probele biologice recoltate de la inculpatul T.B.L. au fost evidenţiate în ser: bezoilecgonina 0,013 µg/ml; urină: pozitiv pentru cocaină, negativ cu excepţia cocainei (metoda de lucru GCMS).
    8. Ulterior, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală A1/13.232/2021, la data şi ora depistării în trafic inculpatul T.B.L. nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice în sensul prevederilor art. 336 alin. (2) din Codul penal.
    9. Prin Sentinţa nr. 229/S din 29.06.2023, Judecătoria Zărneşti, în baza art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpatul T.B.L. pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
    10. Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, raportul de expertiză medico-legală a concluzionat argumentat că inculpatul nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive. S-a arătat că această concluzie se sprijină pe valoarea scăzută a metabolitului cocainei depistat în sânge, coroborată cu datele din literatura de specialitate, precum şi rezultatul examinării clinice, care nu a constatat niciun element patologic specific consumului recent de cocaină. Instanţa de fond a reţinut că expertiza întocmită în cauză a avut rolul de a stabili dacă substanţa descoperită în corpul inculpatului a fost de natură să influenţeze comportamentul acestuia de o manieră prin care îi diminua capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, din moment ce consumul de substanţă psihoactivă era confirmat prin buletinul de analiză toxicologică. S-a menţionat că această probă a stabilit, bazându-se pe rezultatul buletinul de analiză toxicologică şi pe cele constatate cu ocazia examenului clinic, că inculpatul nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive.
    11. În atare condiţii, s-a considerat că există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului de către inculpat sub influenţa substanţei psihoactive, şi anume asupra tezei din art. 336 alin. (2) din Codul penal, dubiul fiind generat de opinia medico-legală sprijinită de examenul clinic, potrivit căruia inculpatul a fost expus la această substanţă, însă, la momentul conducerii autovehiculului, nu se afla sub influenţa acesteia.
    12. Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti. În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a susţinut că achitarea inculpatului este netemeinică, întrucât în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, raportat la împrejurarea că legiuitorul a înţeles să incrimineze orice acţiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice ulterior consumului de substanţe psihoactive, indiferent de valoarea rezultată în urma analizei de laborator şi indiferent de datele examenului clinic sau de concluziile expertizei medico-legale.
    13. La termenul de judecată din 18.01.2024, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a pus în discuţie cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, având ca obiect sesizarea Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea laturii obiective (elementul material) a infracţiunii este suficient să se constate prezenţa în sânge ori în urină a substanţei psihoactive, indiferent de valoarea acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce prezumându-se, raportat la efectul acesteia asupra proceselor cognitive, astfel cum rezultă din studiile medicale, ori suplimentar ca element esenţial al laturii obiective trebuie dovedit, prin orice mijloc de probă, influenţarea capacităţii de a conduce"

    14. Prin încheierea din data de 16 februarie 2024, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a dispus, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.

    III. Opinia completului care a dispus sesizarea şi punctele de vedere exprimate de procuror şi de inculpatul T.B.L.
    III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    15. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Secţia penală a Curţii de Apel Braşov este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii este hotărâtoare asupra soluţiei pe fond a cauzei cu privire la latura penală.

    III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
    16. Completul de judecată a constatat că prin chestiunea de drept invocată se solicită, în esenţă, lămurirea înţelesului sintagmei „sub influenţa substanţelor psihoactive“ din cuprinsul art. 336 alin. (2) din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă prezenţa unor substanţe psihoactive în probele biologice, indiferent de concentraţia acestora, instituie o prezumţie absolută în sensul afectării capacităţii de a conduce vehicule pe drumurile publice ori dacă această prezumţie este una relativă, care poate fi răsturnată prin mijloace de probă administrate în cauză.
    17. Chestiunea de drept invocată reprezintă o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în special în cazul în care substanţele psihoactive nu au fost introduse recent în organismul persoanei care conduce un vehicul pe drumurile publice, având în vedere că prezenţa unor substanţe psihoactive în sânge, detectată ca urmare a analizelor de laborator, poate rezulta şi dintr-un consum anterior ale cărui urme au o persistenţă în organism mai multe zile sau săptămâni, chiar dacă la data acţiunii infracţionale efectele psihoactive specifice fazei de intoxicaţie acută au dispărut. Astfel, potrivit studiilor de specialitate, perioada de timp în care metaboliţii substanţelor psihoactive pot persista în organism depinde de frecvenţa de utilizare, cantitatea de substanţă psihoactivă introdusă în organism, dar şi de particularităţile individuale ale conducătorului auto depistat.
    18. Potrivit art. 336 alin. (2) din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă persoana aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
    19. Spre deosebire de infracţiunea de la art. 336 alin. (1) din Codul penal, în cazul căreia îmbibaţia alcoolică trebuie să se situeze superior pragului de 0,80 g/l alcool pur în sânge pentru a constitui infracţiune, în cazul infracţiunii de la art. 336 alin. (2) din Codul penal, nu este necesară atingerea unui astfel de prag al intoxicaţiei, fiind suficientă dovedirea influenţei substanţei psihoactive asupra conducătorului auto depistat la volan.
    20. Prin urmare, infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii - pe de o parte, prezenţa în organismul făptuitorului a substanţelor psihoactive (pentru care, potrivit jurisprudenţei invocate şi de parchet în cererea de sesizare formulată - decizia Curţii Constituţionale nr. 138/2017 şi deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în casaţie -, legiuitorul nu a instituit o limită a cantităţii de substanţe psihoactive ingerate sau vreun efect al acestora, fapta fiind tipică indiferent de modalitatea de consum, de cantitatea ingerată sau de efectele acesteia), iar pe de altă parte, existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto.
    21. În opinia instanţei de trimitere, prezumţia legală instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă întrucât intenţia legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci de conducerea vehiculului într-o stare fiziologică schimbată.
    22. În acest sens a menţionat că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale a căror existenţă normală este condiţionată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenţa substanţelor psihoactive. În consecinţă, starea de pericol nu este dată de consumul anterior de substanţe psihoactive, indiferent cu cât timp înainte au fost consumate, ci de conducerea unui vehicul de către o persoană care prezintă modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi comportamentale.
    23. Totodată, a precizat că aceeaşi concluzie s-a desprins din considerentele Deciziei nr. 365/RC/2020 din data de 16.10.2020, pronunţată în recurs în casaţie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a arătat că fapta de a conduce autovehicule pe drumurile publice este incriminată numai atunci când conducătorul auto s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul conducerii. Instanţa supremă a constatat că în Codul penal nu este definit înţelesul sintagmei „aflată sub influenţa“, regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei i s-a atribuit sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul „influenţă“ desemnează, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, acţiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire.
    24. Aşadar, substanţa psihoactivă consumată trebuie să aibă aptitudinea de a influenţa capacitatea de a conduce a autorului faptei, iar această posibilă influenţă, indiferent de intensitatea ei, trebuie probată dincolo de orice îndoială, fără a lăsa loc dubiului.
    25. În urma analizei jurisprudenţei naţionale, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a constatat că sunt două orientări, respectiv o orientare jurisprudenţială potrivit căreia sintagma „sub influenţa substanţelor psihoactive“ din cuprinsul art. 336 alin. (2) din Codul penal este interpretată restrictiv, instanţele apreciind că simpla prezenţă a substanţelor psihoactive în organismul unui conducător auto este susceptibilă a afecta funcţiile sale cognitive şi îl plasează sub influenţa substanţei respective, imprimând, astfel, caracter penal conducerii unui vehicul pe drumurile publice în această stare (Decizia penală nr. 61/A/18.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 26.959/94/2022, Decizia penală nr. 1.759/A/2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 2.745/219/2022, Decizia penală nr. 1.783/A/2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3.136/336/2022) şi o altă orientare jurisprudenţială potrivit căreia infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii - pe de o parte, prezenţa în organismul făptuitorului a substanţelor psihoactive, iar pe de altă parte, existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto (Decizia penală nr. 859/Ap/14.11.2023 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 3.020/338/2022, Sentinţa penală nr. 116/20.02.2024 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Decizia penală nr. 340/ap/9 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 3.254/305/2021, Decizia penală nr. 872/a/21 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul penal nr. 2.704/252/2019, Decizia penală nr. 178/A/7 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul penal nr. 678/325/2023, Decizia penală nr. 830/A/11.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul penal nr. 26.615/325/2022).


    III.3. Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public şi de inculpat
    26. Reprezentatul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, iar cu privire la fondul chestiunii de drept a considerat că se impune intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a stabili dacă prezumţia legală instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este o prezumţie absolută, care nu poate fi combătută, ori dacă această prezumţie este una relativă, care poate fi răsturnată prin administrarea unor mijloace de probă ştiinţifice.
    27. Inculpatul T.B.L. a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept. Astfel, a învederat că prezumţia instituită de textul de lege este una relativă, fiind necesar să se dovedească că, la momentul conducerii pe drumurile publice, persoana aflată sub influenţa acestor substanţe psihoactive, avea modificate funcţiile şi procesele psihice şi comportamentale.

    IV. Titularul şi obiectul sesizării conexate. Expunerea succintă a cauzei şi a punctelor de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public, inculpat şi completul de judecată
    IV.1. Dosarul nr. 724/1/2024 - Titularul şi obiectul sesizării conexate
    28. Prin încheierea din data de 7 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?"

    29. Sesizarea a fost înregistrată cu nr. 724/1/2023 pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind ataşată la Dosarul nr. 620/1/2024.

    IV.2. Expunerea succintă a cauzei
    30. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de 17.10.2022, întocmit în Dosarul nr. 793/P/2022, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G.V.A. pentru a răspunde penal sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Cod penal, constând în aceea că la data de 24.07.2022, în jurul orei 15:20, a condus pe Strada Luceafărului din municipiul Dej, judeţul Cluj, autoturismul marca AUDI, fiind sub influenţa substanţelor psihoactive (metamfetamină şi mefedronă).
    31. Instanţa de fond a reţinut că, din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 1.787/X/101 din 20.03.2023, întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea inculpatului, în esenţă, rezultă faptul că acesta ar fi consumat substanţele interzise găsite în proba sa de urină - mefedronă şi metamfetamină, cu cel puţin 24 de ore înaintea recoltării probelor biologice, fără să se poată stabili cu exactitate ora şi gradul de influenţă al substanţelor asupra capacităţii de a conduce, cea mai pertinentă şi avizată apreciere sub acest ultim aspect, asupra stării fizice şi psihice a inculpatului, putând fi formulată de medicul/medicii care a/au participat la recoltarea mostrelor biologice, când s-a putut efectua şi examenul clinic.
    32. Prin Sentinţa penală nr. 222/12 iunie 2023, Judecătoria Dej, în baza art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului G.V.A. la pedeapsa de 3.600 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c)alin. (6) din Codul penal.
    33. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) din Codul penal, în sensul că, dacă, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dar şi asupra dispoziţiilor art. 559 din Codul de procedură penală, în sensul că în termen de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri trebuie să depună recipisa de plată integrală a amenzii la Judecătoria Dej.
    34. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul şi Ministerul Public, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori cu nr. 2.889/219/2022.
    35. La termenul de judecată din data de 7 martie 2024, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a admis cererea formulată de inculpat şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept:
    "Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii, prevăzută de art. 336 al. 2 din Codul penal, se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?"


    IV.3. Punctele de vedere exprimate de reprezentantul Ministerului Public şi apelantul intimat inculpat cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    36. Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că textele relevante sunt clare şi nu impun sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că ar fi inadmisibilă, întrucât nu reprezintă o veritabilă problemă de drept.
    37. Apelant intimat inculpatul a considerat că pentru soluţionarea corectă a cauzei se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu întrebarea formulată pentru clarificarea chestiunii de drept.

    IV.4. Punctul de vedere exprimat de completul de judecată
    38. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a constatat că în practică au fost exprimate două opinii diferite în legătură cu problema de drept, amândouă construite pe fundamente solide.
    39. Într-o primă orientare se consideră că, pentru dezlegarea chestiunii juridice propuse, ar trebui pornit pe cale inversă, respectiv din perspectiva standardului de probă, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, în raport cu principiul minimei intervenţii a legii penale. Pentru a ajunge la acest punct este necesar mai întâi să se stabilească înţelesul textului de incriminare, respectiv înţelesul sintagmei „persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive“. Dacă s-ar accepta interpretarea conform căreia persoana aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive este persoana care a consumat astfel de substanţe (prin ingerare, inhalare sau introducere în corp în orice fel), atunci probele suficiente ar fi acelea care relevă consumul, prin testarea urinei sau a sângelui. Reglementarea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal este diferită de reglementarea de la alin. (1) al aceluiaşi articol, iar diferenţa nu este întâmplătoare, având în vedere concluziile doctrinei medicale cu privire la remanenţa drogurilor sau a substanţelor cu efect psihoactiv în corpul persoanei care le-a consumat. Art. 336 alin. (2) din Codul penal, atât la o interpretare gramaticală, cât şi la o interpretare comparativă cu art. 336 alin. (1) din Codul penal, permite concluzia conform căreia dovedirea consumului de substanţe psihoactive nu este suficientă, iar elementul material al infracţiunii conţine condiţia ca persoana să se afle sub influenţa acelor substanţe, adică să existe o alterare, de orice fel, chiar mai puţin vizibilă, a funcţiilor psihice şi/sau fizice. Această interpretare este restrictivă (principiu unanim acceptat în dreptul penal), este în favoarea persoanei suspectate de săvârşirea infracţiunii şi ţine seama de împrejurarea, demonstrată ştiinţific, că identificarea substanţelor în urină probează doar un consum care a avut loc chiar şi cu câteva săptămâni înainte (exemplul canabisului), fără să mai existe nicio influenţă a acelei substanţe asupra persoanei. Altfel, ar trebui acceptat că textul permite, în esenţă, soluţii de sancţionare, cu instrumente juridice penale, a persoanelor care au consumat substanţe psihoactive şi mai puţin dacă acel consum, urmat, cândva, de acţiunea de conducere a unui autovehicul, aduce atingere obiectului juridic specific infracţiunii analizate. Proba de sânge poate demonstra un consum de substanţe psihoactive mai apropiat de acţiunea de conducere a autovehiculului şi este relevantă pentru a concluziona, alături de alte probe (examinarea clinică, martori care să indice momentul consumului, reacţiile vizibile ale persoanei suspectate etc.), că persoana care a condus autovehiculul se afla sub influenţa substanţelor psihoactive.
    40. Cealaltă opinie arătă că în privinţa acestei chestiuni juridice au fost spuse toate argumentele şi ele se reduc fie la interpretarea gramaticală a art. 336 alin. (2) din Codul penal în raport cu art. 336 alin. (1) din Codul penal şi atunci ar trebui avută în vedere o modificare a comportamentului conducătorului auto generată de consumul de substanţe psihoactive, identificate în sânge sau urină, fie la acceptarea tezei conform căreia nu se poate stabili ştiinţific cantitatea de substanţe psihoactive consumată, iar consumul anterior de astfel de substanţe (care alterează capacităţile conducătorului auto), evidenţiate ca prezenţă şi natură în sânge sau urină, este suficient pentru a fi în prezenţa formei tipice a infracţiunii.
    41. Primei interpretări i se reproşează dificultatea probatorie, dar mai cu seamă caracterul ei aleatoriu (o dată pentru că se bazează pe observaţia unui terţ privind o modificare a comportamentului conducătorului auto, iar a doua oară pentru că nu întotdeauna consumul de substanţe psihoactive conduce la o modificare vizibilă a comportamentului); celei de a doua interpretări i se reproşează lipsa unui efort de interpretare şi preluarea mecanismelor juridice de la infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, fără a lua în considerare diferenţele evidente, relevate la nivelul remanenţei în corp a substanţelor ingerate, dincolo de punctul în care nu mai pot modifica comportamentul, sancţionându-se astfel, în mod indirect, consumul de astfel de substanţe.
    42. Dintr-o altă perspectivă, instanţa de sesizare a apreciat că legiuitorul român sancţionează orice fel de consum de alcool, detectabil în aerul expirat sau în sânge, asociat cu conducerea unui autovehicul pe drumurile publice pentru care este necesară eliberarea unui permis de conducere. Că natura sancţiunilor diferă în raport cu concentraţia de alcool consumat nu pare să fie de esenţă, de vreme ce interpretările majoritare asimilează şi materia contravenţională unei acuzaţii în materia penală, care atrage garanţiile procesuale specifice procesului penal. Din această perspectivă ar trebui concluzionat că legiuitorul român a pus egalitate între consumul de alcool şi a fi sub influenţa alcoolului, de vreme ce socoteşte periculoasă activitatea de a conduce pe drumurile publice ulterior consumului de băuturi alcoolice.
    43. Prin urmare, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a concluzionat că a fi sub influenţa unei substanţe nu trebuie interpretată altfel decât a fi consumat acea substanţă, într-o cantitate care să permită detectarea ei în sânge sau urină. Împrejurarea că subiectul activ nu poate şti câtă vreme trebuie să îşi regleze conduita şi să se abţină de la activitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ulterior consumului de substanţe cu efect psihoactiv, nu afectează etica juridică penală în mai mare măsură în care este afectată de consumul de alcool, pentru că, şi în acest caz, subiectul nu ştie câtă concentraţie de alcool are în sânge şi nici momentul în care va fi metabolizat complet (metabolizarea poate fi afectată de multe variabile), chiar dacă va şti aproape cu siguranţă că metabolizarea va fi completă peste 24 de ore. În cazul consumului de substanţe psihoactive, durata de metabolizare completă nu poate constitui diferenţa specifică care să atragă o altă interpretare, iar atâta vreme cât subiectul îşi asumă natura şi cantitatea substanţei consumate, îşi va asuma şi eventuala metabolizare incompletă la momentul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.


    V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate
    44. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-au solicitat punctele de vedere ale instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
    45. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Curtea de Apel Timişoara, care, după caz, au făcut referire şi la opiniile unora dintre instanţele arondate.
    46. Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Suceava, precum şi instanţele arondate acestora nu au transmis puncte de vedere asupra problemelor de drept supuse dezlegării.
    47. În urma consultării materialelor transmise de către curţile de apel şi instanţele arondate acestora, s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări:
    48. Într-o primă opinie, regăsită în informaţiile transmise de Curţile de Apel Alba Iulia, Braşov (o parte a judecătorilor), Bucureşti (o parte a judecătorilor), Constanţa, Cluj (o parte a judecătorilor), Craiova, Oradea şi instanţele arondate, Piteşti şi Timişoara, de Tribunalele Alba, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Brăila, Bucureşti şi instanţele arondate, Cluj, Constanţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Sălaj şi Vâlcea, precum şi de Judecătoriile Agnita (o parte a judecătorilor), Baia de Aramă, Balş, Băileşti, Bolintin-Vale, Caracal, Călăraşi, Constanţa, Corabia, Craiova, Deta, Drobeta- Turnu Severin, Filiaşi, Galaţi, Lehliu-Gară, Lieşti, Năsăud, Novaci, Orşova, Piatra-Neamţ, Roman, Segarcea, Sighişoara, Strehaia, Târgu Jiu, Târnăveni, Tecuci, Timişoara, Tulcea, Vânju Mare şi Videle, s-a arătat că pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice fiind prezumată absolut.
    49. În susţinerea acestei opinii s-a reţinut că tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal nu presupune în mod necesar alterarea capacităţilor psihofizice ale subiectului activ şi, implicit, diminuarea aptitudinii de a conduce vehiculul pe drumurile publice, întrucât, odată consumată, orice substanţă cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a unor activităţi care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele şi cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice.
    50. Consumul de substanţe stupefiante, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice şi comportamentale de diverse grade, dar semnificative. În acest sens, art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 stabileşte că prin efecte psihoactive se înţelege unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţe fizice sau psihice.
    51. În cea de-a doua opinie, regăsită în informaţiile transmise de Curţile de Apel Bacău, Braşov (o parte a judecătorilor), Bucureşti (o parte a judecătorilor), Cluj, Galaţi şi Ploieşti, Tribunalele Arad, Caraş-Severin, Covasna, Ialomiţa, Sibiu, Teleorman şi Vrancea, precum şi de Judecătoriile Agnita, Alba Iulia, Alexandria, Avrig, Bistriţa, Calafat, Făget, Lugoj, Rupea, Sectorul 3 Bucureşti, Sibiu, Slatina, Târgu Cărbuneşti, Târgu-Neamţ, Turnu Măgurele, Urziceni, Zărneşti şi Zimnicea, s-a arătat că prezumţia legală instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă întrucât intenţia legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto, fiindu-i afectată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
    52. În susţinerea acestei opinii s-a arătat că infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii: pe de o parte, prezenţa în organismul făptuitorului a substanţelor psihoactive, iar pe de altă parte, existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto.
    53. Prezenţa substanţei psihoactive în probele prelevate de la făptuitor ar trebui însoţită de constatarea afectării capacităţii acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto, fiindu-i afectată capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Substanţele psihoactive ingerate trebuie să îi afecteze în mod concret subiectului activ al infracţiunii capacitatea de a conduce autovehiculul, de a se concentra asupra traficului, precum şi reacţiile la riscul producerii accidentelor rutiere, deoarece numai într-o atare situaţie se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal fiind reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale a căror existenţă normală este condiţionată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenţa substanţelor psihoactive.
    54. Astfel, în situaţia în care conducătorul unui autovehicul prezintă în organism substanţe psihoactive (consum atestat de analiza probelor biologice), nu se poate concluziona că acesta se află sub influenţa acestor substanţe, atât timp cât nu îi sunt afectate capacităţile psiho-fizice, iar aptitudinea de a conduce nu este diminuată. Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare presupune, în mod necesar, atât prezenţa în organism a substanţelor psihoactive la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, cât şi afectarea funcţiilor fizice şi psihice ale conducătorului auto, având ca rezultat influenţarea comportamentului acestuia şi a abilităţilor de a conduce. Deşi textul în discuţie incriminează orice conduită ilicită de conducere a unui vehicul ulterior consumului de substanţă psihoactivă, indiferent de cantitatea ingerată, având în vedere că subiectul activ desfăşoară o activitate cu risc permis, normată, incriminarea nu poate subzista dacă se constată că subiectul activ nu se afla sub influenţa substanţei ingerate.
    55. Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Timiş şi Judecătoriile Babadag, Braşov, Făgăraş, Hârşova, Întorsura Buzăului, Măcin, Medgidia, Motru, Sfântu Gheorghe, Târgu Bujor şi Târgu Secuiesc au menţionat doar că nu au identificat practică judiciară fără a comunica puncte de vedere cu privire la problemele de drept supuse dezlegării.
    V.1. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    56. V.1.1. Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost identificată o hotărâre care prezintă relevanţă, respectiv Decizia nr. 48/2021 din 9 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 iulie 2021, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că „(...) noţiunea de substanţe psihoactive, definită clar şi previzibil prin art. 241 din Legea nr. 187/2012, nu presupune o restrângere a sferei de aplicare a normei de incriminare la categoria de substanţe la care face referire Legea nr. 194/2011, ci sfera noţiunii de substanţe psihoactive cuprinde şi substanţele prevăzute în conţinutul legilor speciale nr. 143/2000 şi nr. 339/2005, în această categorie fiind incluse atât substanţele stupefiante, cât şi cele psihotrope. (...)“.
    57. V.1.2. În ceea ce priveşte deciziile de speţă, în urma examenului de jurisprudenţă efectuat la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Direcţia Legislaţie, jurisprudenţă şi contencios - Serviciul pentru studiu şi unificarea jurisprudenţei, au fost identificate mai multe hotărâri care prezintă relevanţă cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv:
    - Decizia nr. 365/RC din 16 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin care s-a statuat că „(...) o persoană aflată sub influenţa substanţelor psihoactive, în sensul dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, ori de câte ori în organismul său au fost introduse - prin ingerare, injectare, inhalare, fumat sau prin orice alt mod - substanţele susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanţă consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanţe se află sub influenţa lor chiar şi atunci când modificările aduse funcţiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau uşor identificabile.“
    – Decizia nr. 47/RC din 18 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin care s-a reţinut că „(...) în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, se reţine că elementul material constă în acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice în condiţii ilicite, respectiv de către o persoană sub efectul substanţelor psihoactive. Urmarea imediată a infracţiunii o reprezintă crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice (...).“
    – Decizia nr. 387/RC din 5 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin care s-a menţionat că „(...) legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului de substanţe psihoactive, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane, iar legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive (...).“
    – Decizia nr. 63/RC din 22 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin care s-a reţinut că „(...) persoana se află sub influenţa unor substanţe psihoactive, în accepţiunea dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, ori de câte ori în organismul acesteia au fost introduse substanţe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanţă consumată sau de concentraţie de substanţă identificată în probele sale biologice şi indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile, întrucât legiuitorul prezumă că orice substanţă psihoactivă introdusă în organism generează modificări ale sistemului nervos central şi ale funcţiilor cognitive incompatibile cu conducerea în siguranţă a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.“


    V.2. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale
    58. În urma examenului de jurisprudenţă la nivelul Curţii Constituţionale a României, au fost identificate două decizii care au relevanţă asupra problemei de drept supuse dezlegării, respectiv:
    - Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 10 iulie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că „dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, având în vedere sfera largă a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, aşa cum reiese aceasta din legislaţia specială mai sus menţionată, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, infracţiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Aşa fiind, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive (...)“.
    – Decizia nr. 101 din 28 februarie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 23 mai 2019, prin care instanţa de contencios constituţional a reluat considerentele Deciziei nr. 138 din 14 martie 2017.


    V.3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului
    59. În urma examenului de jurisprudenţă la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanţă pentru problema de drept analizată.


    VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării
    60. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, iar cu privire la fondul sesizării a apreciat că în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut.
    61. Astfel, a menţionat că sintagma „sub influenţa substanţelor psihoactive“ nu este definită de legiuitor, însă, Curtea Constituţională, fiind sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate sub acest aspect, a stabilit, prin Decizia nr. 138 din 14 martie 2017, că o astfel de omisiune nu încalcă principiul legalităţii, reţinând în considerente, la paragraful 18, că „prin «efecte psihoactive» se înţelege unul sau mai multe dintre efectele pe care le poate avea un produs atunci când este consumat de către o persoană, constând în stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al acesteia, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică. (...) Incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este determinată de efectul nociv al substanţelor respective, ţinând cont de faptul că, aşa cum se arată în doctrină, acestea produc tulburări în atitudinea şi comportamentul conducătorului auto, generând, implicit, o diminuare a capacităţii de a manevra vehiculul pe drumurile publice în condiţii de siguranţă pentru toţi participanţii la trafic.“
    62. Totodată, la paragraful 20, Curtea Constituţională a reţinut că „pentru constatarea consumului de substanţe psihoactive - ca şi cerinţă esenţială specifică acestei infracţiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existenţa acestor substanţe în corpul conducătorului vehiculului.“
    63. În paragraful 21, Curtea Constituţională a constatat că, „având în vedere sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, aşa cum reiese aceasta din legislaţia specială, în mod obiectiv legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive, ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, infracţiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Aşa fiind, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, prin consum înţelegându-se, aşa cum rezultă din art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicată, introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane.“
    64. Curtea Constituţională şi-a menţinut acest punct de vedere şi cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 101 din 28 februarie 2019.
    65. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, fiind identificate mai multe decizii pronunţate în calea de atac a recursului în casaţie, din care rezultă, în esenţă, că în opinia instanţei supreme o persoană se află sub influenţa unor substanţe care produc efecte psihoactive ori de câte ori în organismul său au fost introduse substanţe care produc astfel de efecte, indiferent de cantitatea de substanţă consumată sau de concentraţia de substanţă identificată în probele sale biologice şi indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile.
    66. Interpretarea gramaticală şi logico-sistemică a normei care incriminează fapta prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal evidenţiază aceeaşi concluzie, şi anume, opţiunea legiuitorului de a nu restrânge sfera de aplicare a normei penale printr-o eventuală condiţionare a caracterului penal al faptei de existenţa unor cerinţe obiective suplimentare, cum ar fi constatarea deopotrivă a prezenţei substanţei psihoactive în organism şi a alterării capacităţii persoanei de a conduce autovehiculul în condiţii de siguranţă.
    67. Prin dispoziţiile art. 336 alin. (1) şi (2) din Codul penal, cu denumirea marginală „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe“, legiuitorul a incriminat două modalităţi alternative echivalente juridic de comitere a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge [art. 336 alin. (1) din Codul penal] sau aflată sub influenţa substanţelor psihoactive [art. 336 alin. (2) din Codul penal].
    68. Din conţinutul normei de incriminare se observă că spre deosebire de infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului, în cazul infracţiunii de conducere sub influenţa altor substanţe, legiuitorul nu a prevăzut un minim al concentraţiei de substanţe psihoactive, drept cerinţă esenţială a elementului material al laturii obiective.
    69. Faţă de această modalitate diferită de reglementare, deşi alcoolul este considerat de legiuitor tot o influenţă de natură a pune în pericol relaţiile sociale ocrotite prin norma de incriminare, în practica judiciară nu s-a pus problema necesităţii dovedirii în concret a alterării capacităţii de a conduce vehiculul ca urmare a consumului de alcool, fapta fiind tipică ori de câte ori se constată existenţa îmbibaţiei alcoolice prevăzute de lege.
    70. Lipsa prevederii de către legiuitor a unei concentraţii minime de substanţe psihoactive în organism şi repetarea cuvântului „influenţă“ în conţinutul textului de incriminare nu sunt de natură a justifica opinia contrară, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal.
    71. Dimpotrivă, opţiunea legiuitorului de a nu institui un prag valoric prin care să diferenţieze răspunderea penală de cea contravenţională, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, aşa cum a procedat în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, nu reprezintă o omisiune, ci manifestarea voinţei acestuia de a considera mai gravă conduita persoanei care conduce autovehiculul ulterior consumului substanţelor psihoactive, indiferent de cantitatea consumată sau de concentraţia depistată în organism, având în vedere efectele pe care astfel de substanţe le produc asupra organismului.
    72. Constatarea tipicităţii infracţiunii, doar în ipoteza dovedirii afectării capacităţii de a conduce a conducătorului auto, prin raportare inclusiv la concentraţia/cantitatea de substanţă consumată, reprezintă o modalitate de eludare a voinţei legiuitorului, care a ales să dea relevanţă penală consumului indiferent de cantitatea sau concentraţia de substanţă psihoactivă constatată în organism.
    73. Inserarea cuvântului „influenţă“ în conţinutul textului de incriminare nu are aptitudinea de a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare doar la ipotezele în care conducătorului auto îi erau modificate, la data depistării, abilităţile de a conduce autovehiculul, deoarece, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, substantivul „influenţă“ are semnificaţia de „acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor“, şi nu o schimbare in concreto ca urmare a acestei acţiuni.
    74. Aşadar, interpretarea gramaticală a textului determină concluzia că acţiunea substanţelor psihoactive asupra persoanei trebuie să poată duce la modificarea abilităţilor şi comportamentului acesteia pentru a constitui o influenţă. Or, aptitudinea acestor substanţe de a determina stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică, este stabilită de legiuitor prin introducerea lor în categoria substanţelor psihoactive, aşa cum a fost interpretată această noţiune prin Decizia nr. 48 din 9 iunie 2021, respectiv substanţele la care face referire Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, şi substanţele prevăzute în conţinutul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare.
    75. În acest context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că afectarea comportamentului persoanei de consumul de substanţe psihoactive, într-o manieră incompatibilă cu activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, este prezumată absolut de legiuitor, nefiind o chestiune ce trebuie stabilită in concreto în funcţie de particularităţile fiecărui caz.
    76. Mai mult decât atât, din coroborarea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care reglementează răspunderea contravenţională pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune, cu dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal se observă că legiuitorul sancţionează activitatea de conducere a unui vehicul de către o persoană care a consumat alcool, indiferent care este îmbibaţia alcoolică.
    77. Interpretarea conform căreia, în cazul unui consum de substanţe psihoactive într-o concentraţie mică ce nu are efecte perceptibile asupra conducătorului auto fapta nu este tipică, face ca regimul răspunderii pentru persoanele care conduc, deşi au consumat substanţe psihoactive, să fie mai blând decât în ipoteza consumului de alcool. Or, această interpretare nesocoteşte atât forma, cât şi raţiunea incriminării, deoarece, din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii, rezultă că maniera actuală de incriminare a consumului de substanţe psihoactive în contextul conducerii de autovehicule pe drumurile publice relevă toleranţă zero a legiuitorului pentru astfel de fapte.

    VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării
    78. Asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a apreciat că în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, pentru a fi prezumată absolut influenţa asupra capacităţii de a conduce.
    79. În susţinerea acestui punct de vedere, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    80. Astfel, a invocat Decizia nr. 101 din 28 februarie 2019 şi Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 ale Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, statuând că pentru constatarea consumului de substanţe psihoactive, ca şi cerinţă esenţială specifică infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existenţa substanţelor psihoactive în corpul conducătorului vehiculului, întrucât, în raport cu sfera largă a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, legiuitorul nu poate stabili un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive.
    81. De asemenea, a menţionat Decizia nr. 48/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi Decizia nr. 365/RC din 16.10.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, conform cărora conducerea unui vehicul de către persoana care a consumat un drog generează în mod direct o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege, stare a cărei existenţă nu este influenţată nici de intervalul de timp scurs între momentul consumului şi cel al acţiunii specifice verbum regens şi nici de rezultatul examenului clinic efectuat în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 1512/2013, simpla prezenţă a drogului în organismul unui conducător auto fiind suficientă sub aspectul realizării cerinţelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal.

    VIII. Opinia specialiştilor consultaţi
    82. În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raporatat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiştilor în drept penal şi Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.
    83. Universitatea din Bucureşti - Facultatea de Drept a opinat în sensul că, în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia şi indiferent de afectarea sau nu a capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
    84. În susţinerea acestei opinii s-a arătat că o persoană se află „sub influenţa“ unor substanţe psihoactive atunci când acţiunea acestora produce o schimbare (înrâurire) asupra ei (asupra fiinţei sale). Prezenţa substanţei psihoactive în sângele sau urina unei persoane, prezenţă atestată printr-o analiză toxicologică realizată în condiţiile prevăzute de lege, reprezintă în mod evident o schimbare, cel puţin din punct de vedere fiziologic, la nivelul organismului persoanei respective. Nu întâmplător, buletinele de analiză toxicologică folosesc expresia: pozitiv la substanţa x. Aceasta înseamnă că în „chimia“ organismului a intervenit un plus, o schimbare (modificare) a parametrilor obişnuiţi. Or, textul de lege se referă la influenţă (schimbare) şi atât. Aceasta nu trebuie să fie nici mare, nici mică, nici bună, nici rea, etc., trebuie să fie. Din discuţia privind această cerinţă esenţială trebuie excluse problemele ce privesc un anumit nivel de concentraţie al substanţei ori capacitatea făptuitorului de a conduce, atâta vreme cât legiuitorul nu a luat în calcul aceste elemente. A proceda altfel înseamnă, pur şi simplu, a adăuga la lege.
    85. La o simplă interpretare gramaticală rezultă că cerinţa esenţială este îndeplinită prin prezenţa substanţei psihoactive în probele prelevate de la făptuitor. Această interpretare, evidentă, a fost adoptată în doctrină fără rezerve: „în privinţa consumului de substanţe psihoactive nu este prevăzută o limită care să determine incidenţa unei infracţiuni sau a unei contravenţii, ceea ce înseamnă că, ori de câte ori testarea cu un mijloc certificat va indica prezenţa acestor substanţe va determina recoltarea de mostre biologice, iar dacă rezultatul analizelor va fi pozitiv, fapta va reprezenta infracţiune“.
    86. Această soluţie se degajă şi din Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 336 alin. (2) din Codul penal, în conţinutul deciziei, solid motivată, statuându-se, printre altele, că: „având în vedere sfera largă a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, aşa cum reiese aceasta din legislaţia specială mai sus menţionată, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, infracţiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Aşa fiind, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive (...)“. Fiind din nou sesizată cu aceeaşi excepţie, instanţa de contencios constituţional a menţinut soluţia de respingere printr-o nouă decizie, arătând că: „(...) nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe (...)“.
    87. În consens cu deciziile Curţii Constituţionale s-a exprimat şi instanţa supremă, în acest sens fiind pronunţate mai multe decizii. În considerentele uneia dintre decizii s-a menţionat: „Înalta Curte reţine că o persoană se află sub influenţa substanţelor psihoactive, în sensul dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal ori de câte ori în organismul său au fost introduse - prin ingerare, injectare, inhalare, fumat sau prin orice alt mod - substanţe susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanţă consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanţe se află sub influenţa lor chiar şi atunci când modificările aduse funcţiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau uşor identificabile“.
    88. Universitatea Babeş-Bolyai - Facultatea de Drept a opinat în sensul că prezumţia legală instituită de legiuitor prin dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este una relativă, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost să incrimineze pericolul dat de consum, ci existenţa influenţei acestor substanţe psihoactive asupra stării conducătorului auto, prin afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
    89. În susţinerea acestui punct de vedere s-a menţionat că valoarea socială protejată prin infracţiunile prevăzute de art. 336 alin. (1) şi (2) din Codul penal o reprezintă siguranţa participanţilor la traficul rutier. Lezarea acestei valori sociale intervine doar dacă la momentul conducerii pe drumurile publice se poate constata o stare de pericol (abstract) pentru siguranţa traficului rutier, nefiind permisă deducerea ei dintr-un moment ulterior (momentul prelevării probelor biologice). Aceeaşi stare de pericol nu ar trebui să poată fi prezumată absolut dintr-o împrejurare anterioară, respectiv consumul de substanţe psihoactive, cu atât mai mult cu cât acestea sunt detectabile în organism chiar şi după epuizarea efectelor specifice.
    90. Instituirea unei prezumţii absolute cu privire la afectarea capacităţii de a conduce, dedusă din faptul conex al identificării substanţelor psihoactive în probele biologice (indiferent de concentraţie), ar echivala cu o incriminare implicită şi indirectă a consumului de substanţe psihoactive, contrară politicii penale a statului pe acest subiect. Având în vedere că majoritatea substanţelor psihoactive sunt depistabile în sânge sau urină o importantă perioadă de timp după momentul consumului şi după momentul epuizării efectelor psihoactive (mai ales sub forma metaboliţilor), o prezumţie absolută ar reprezenta o afectare disproporţionată a libertăţii individului, în condiţiile în care acesta s-ar afla sub interdicţia de a conduce chiar şi câteva zile de la momentul consumului efectiv. Astfel, de exemplu, în cazul substanţelor psihoactive consumate cel mai frecvent (THC, cocaină sau Ecstasy), metaboliţii acestora (substanţe rezultate din metabolizarea substanţei active) pot fi identificaţi în probele biologice (mai ales în urină) chiar şi după câteva zile de la consumul efectiv.
    91. A afirma că o persoană se află sub influenţa substanţelor psihoactive, chiar şi atunci când discutăm despre concentraţii mici de astfel de substanţe (mai ales metaboliţi) în sânge sau urină, ar echivala cu o interpretare a normei dincolo de principiile lex certa şi lex stricta. Semnificaţia comună a sintagmei „sub influenţa“ reclamă posibilitatea identificării unor efecte ale consumului de substanţe psihoactive asupra abilităţii persoanei de a conduce. O interpretare contrară nu este una previzibilă pentru destinatarul normei penale.
    92. Punerea unui semn de egalitate între a fi sub influenţa substanţelor psihoactive şi simplul consum nu ar reprezenta consecinţa unei interpretări a normei, ci o completare a sa pentru a o face mai facil de aplicat. Or, este în sarcina legiuitorului, nu în sarcina organului judiciar, să facă o astfel de modificare, ultimul fiind obligat să aplice legea în vigoare, chiar şi într-o formă prezumtiv imperfectă.
    93. Universitatea din Oradea - Facultatea de Drept a apreciat că esenţa întrebării cu care a fost sesizată instanţa supremă ţine de o chestiune de probă a faptului ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, astfel că prezenţa substanţelor psihoactive în sângele sau urina făptuitorului nu este de natură de a institui o prezumţie absolută care ar atrage o dispensă de probă pentru procuror, dar nici o prezumţie relativă care ar conduce la inversarea sarcinii probei, în sensul că odată constatată prezenţa acestor substanţe în probele biologice recoltate se instituie în sarcina inculpatului obligaţia de a dovedi că nu se afla sub influenţa acestora, iar nu a procurorului.
    94. În cazul conducerii sub influenţa substanţelor psihoactive, evitarea unei situaţii de incidenţă a principiului in dubio pro reo, astfel cum acesta este reglementat în art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală şi art. 6 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, impune ca, atât prin actele medico-legale, cât şi prin orice alt mijloc de probă relevant administrat în cauză (de pildă, declaraţii de martori oculari cu privire la reacţiile subiectului depistat în trafic şi suspectat de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive), organele de urmărire penală (care au sarcina probei) să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul la care a avut loc acţiunea de conducere, făptuitorul se afla efectiv sub influenţa acestor substanţe, care i-au afectat funcţiile fizice şi psihice. Această probaţiune este necesară, deoarece prezenţa unor substanţe psihoactive în sânge, detectată ca urmare a analizelor de laborator, poate rezulta şi dintr-un consum anterior ale cărui urme au o persistenţă în organism (de pildă, consumul de canabis), chiar dacă la data acţiunii infracţionale efectele psihoactive au dispărut.
    95. Aşadar, prezenţa substanţelor psihoactive în sânge nu poate constitui decât un indiciu cu privire la existenţa unei situaţii infracţionale, fiind necesar ca organele de urmărire penală să administreze în continuare probe relativ la afectarea capacităţilor psihofizice ale făptuitorului, prin diminuarea capacităţii de a conduce sau de a se concentra asupra traficului ori a reacţiilor de prevenire a evenimentelor rutiere. Pentru a determina obiectul concret al probei, organele de urmărire penală trebuie să conştientizeze faptul că efectele substanţelor psihoactive nu se întind pe întreaga durată de timp în care acestea se află în corpul persoanei care le-a ingerat, iar în aceste condiţii prezumţia simplă ce poate fi trasă la momentul apariţiei rezultatelor analizei de laborator nu este nici pe departe suficientă pentru a conduce la atingerea standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă cu privire la faptul că o persoană se afla sub influenţa activă a acestor substanţe la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice, creând astfel o stare de pericol.
    96. O interpretare în sensul reţinerii infracţiunii indiferent de concentraţie, chiar dacă nu există o afectare a conduitei agentului în discuţie, nu poate fi considerată o interpretare gramaticală sau logico-sistematică, ci un exemplu prototip de analogie în defavoarea inculpatului. Indiferent de justificare, pretorian norma fiind aplicată dincolo de aria sa legală, conduce la crearea unei situaţii defavorabile persoanei acuzate.
    97. Mai mult, sintagma „având în sânge“ nu este identică, sub aspectul conţinutului, cu sintagma „aflată sub influenţa“.
    98. Nu în ultimul rând, dacă raţiunea incriminării, în optica legiuitorului, a fost aceea de a exista o identitate de raţionament (sub aspectul conţinutului condiţiei) între condiţia de la alin. (1) al art. 336 din Codul penal „o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge“ şi condiţia de la alin. (2) al aceluiaşi articol „persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive“, atunci şi textul normei de incriminare trebuie adaptat în consecinţă. În această ordine de idei, pentru a doua ipoteză, ar fi trebuit să se prevadă doar condiţia prezenţei acestor substanţe psihoactive în sânge.
    99. Practica medico-legală relevă că diagnosticul stării sub influenţa unor substanţe psihoactive se bazează pe analize de laborator referitoare la prezenţa substanţelor psihoactive în sânge şi urină, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, şi pe elemente faptice, precum modul de comportare, atitudinea, orientarea în timp şi spaţiu, facultatea de a descrie, de a calcula, modalitatea de deplasare, siguranţa gesturilor mâinilor, miros, starea pupilelor etc., fiind evident că starea de intoxicaţie este diferită din punctul de vedere al concentraţiei de la persoană la persoană, în funcţie de metabolismul fiecăreia. Deopotrivă, nu poate fi echivalată, din punct de vedere ştiinţific, perioada în care substanţele psihoactive se află în organismul unei persoane cu intervalul de timp în care acestea produc efecte asupra unei persoane, afectându-i, dincolo de orice îndoială rezonabilă, capacitatea concretă de a conduce.
    100. Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu - Facultatea de Drept a opinat în sensul că, aşa cum este redactată norma de incriminare din art. 336 alin. (2) din Codul penal, simplul consum de substanţe psihoactive nu este apt să determine prezumţia absolută a existenţei influenţei capacităţii de a conduce un vehicul, ci este necesar a se dovedi, în fiecare caz în parte, împrejurarea că acest consum de substanţe a afectat în mod concret capacitatea de a conduce, dovadă ce urmează a fi făcută prin mijloace de probă ştiinţifice. Prezumţia influenţei pe care o are consumul de substanţe psihoactive asupra organismului este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice.
    101. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că, infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal, face parte din categoria infracţiunilor privitoare la siguranţa publică, protejând acele relaţii sociale care vizează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
    102. Prin conţinutul ei, această infracţiune este una de pericol social, acest pericol fiind dat de starea psihică alterată în care se află conducătorul auto care conduce un vehicul după ce a consumat substanţe psihoactive. Cu alte cuvinte, raţiunea incriminării acestei infracţiuni este aceea de a-l sancţiona pe acel conducător auto care conduce vehiculul în condiţiile în care starea sa psihică este afectată de consumul de substanţe psihoactive, fiind alterate atenţia, capacitatea de decizie şi de reacţie. Această concluzie se desprinde din modalitatea de redactare a textului incriminator, care utilizează sintagma „sub influenţa substanţelor psihoactive“, ceea ce denotă faptul că acest consum de substanţe este în măsură să afecteze capacitatea de a conduce, în deplină siguranţă, un vehicul pe drumurile publice.
    103. Ca atare, ceea ce urmăreşte legiuitorul să sancţioneze este acţiunea de conducere a unui vehicul după consumul unor substanţe psihoactive, în condiţiile în care acestea au afectat, din punct de vedere psihic, activitatea de conducere, şi nu consumul propriu-zis de substanţe, caz în care ar fi formulat altfel norma de incriminare. Pentru aceasta, exprimarea ar fi trebuit să fie alta, de genul „persoana care conduce un autovehicul după ce a consumat substanţe psihoactive“ sau „persoana care conduce un autovehicul, având în organism substanţe psihoactive“, caz în care ar fi fost suficientă probarea prezenţei acestor substanţe în organismul făptuitorului.
    104. În acest fel, textul legal nu incriminează, de plano, orice activitate de conducere a unui vehicul de către o persoană care a consumat substanţe psihoactive, ci are în vedere, din perspectiva acţiunii ce formează elementul material al laturii obiective, doar activitatea de conducere a unui vehicul de către o persoană a cărei capacitate psihică de a conduce vehiculul este afectată (influenţată) de consumul substanţelor psihoactive.
    105. Academia de Studii Economice - Facultatea de Drept a apreciat că sintagma „aflată sub influenta unor substanţe psihoactive“ din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive. Identificarea unor substanţe psihoactive în corpul unei persoane face ca, din punct de vedere probatoriu, persoana respectivă să fie prezumată a fi sub influenţa acelor substanţe. O astfel de prezumţie probatorie nu poate fi însă absolută, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice care să ateste că persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
    106. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că natura de infracţiune de pericol abstract nu poate conduce, prin ea însăşi, la concluzia că simpla identificare în organismul unei persoane a unor substanţe psihoactive va determina tragerea la răspundere penală a celui în cauză. În contextul în care se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin intermediul unor probe ştiinţifice, că substanţele psihoactive identificate nu mai produc niciun efect asupra comportamentului conducătorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relaţii sociale protejate de norma de incriminare.
    107. Necesitatea incriminării faptei prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal rezultă din efectele pe care astfel de substanţe le au asupra organismului uman. Ele afectează în special sistemul nervos, ceea ce determină diminuarea capacităţilor psihomotorii. Consumul de substanţe psihoactive afectează abilităţile necesare pentru a conduce, precum viteza de reacţie, auzul, capacităţile psihomotorii, reduce capacitatea de concentrare, poate genera dificultăţi în percepţia timpului şi a distanţei, poate stimula un caracter agresiv, afectează echilibrul, coordonarea şi timpul de reacţie.
    108. Prin urmare, este corect a prezuma că, odată consumată, orice substanţă cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a unor activităţi care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, şi cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Cu toate acestea, o astfel de prezumţie probatorie nu poate fi una absolută, în contextul în care, în materia consumului de substanţe psihoactive s-a demonstrat că nu orice substanţă psihoactivă, licită sau ilicită, în orice concentraţie, în organismul oricărei persoane, conduce la o diminuare a abilităţilor psihomotorii ale acesteia din urmă. Cu alte cuvinte, s-a demonstrat că simpla detectare a unei substanţe psihoactive în sângele sau urina unei persoane nu este suficientă pentru a indica existenţa unei stări de pericol pentru siguranţa participanţilor la trafic întrucât, în funcţie de substanţa detectată şi de caracteristicile respectivei persoane, este nevoie ca aceasta să se găsească într-o concentraţie minimă în organismul respectivei persoane pentru a-i diminua capacitatea de a conduce vehiculul sau autovehiculul respectiv.
    109. Doar în condiţiile în care conducătorul auto se află sub efectul substanţelor psihoactive se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite de norma de incriminare. În acest sens, s-a arătat că, spre exemplu, LSD-ul rămâne doar 3 ore, heroina şi amfetaminele rămân 12 ore, pe când cocaina şi MDMA 48 de ore, marijuana este o excepţie, pentru că rămâne în sânge 336 de ore (aproximativ două săptămâni). În cazul urinei, lucrurile sunt diferite. LSD-ul şi amfetaminele rămân în urină 3 zile, heroina şi cocaina 4 zile, în timp ce morfina şi metamfetaminele 6 zile. Marijuana rămâne în urină în jur de 30 de zile. De asemenea, efectele cocainei durează până la 3 ore, pentru canabis durata efectelor este între 30 de minute de la ingerare până la 24 de ore, pentru metamfetamină până la 16 ore, pentru etnobotanice până la 14 ore. Aşadar, prezenţa urmelor drogurilor în sânge sau urină nu echivalează cu afectarea în concret a funcţiilor fizice şi psihice, deoarece substanţele pot fi prezente în probele biologice, deşi efectele acestora asupra organismului au încetat.
    110. Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ a opinat în sensul că nu este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive ori a metaboliţilor ei activi pentru a prezuma absolut asupra prezenţei stării de a fi sub influenţa şi afectarea capacităţii de a conduce, întrucât această aserţiune poate fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce pe drumurile publice, cât timp prezintă în corp produşi de metabolism în forme inactive ale acelei substanţe, ori chiar în forme active, cât timp se regăsesc şi se probează cantitativ în sânge într-o valoare minimală inferioară limitei de cut-off a acelei substanţe în sânge acceptate la nivel naţional sau european/internaţional.
    111. Astfel, s-a arătat că o substanţă psihoactivă este o substanţă care odată ce pătrunde în corp exercită efecte asupra sistemului nervos central şi periferic, precum influenţarea funcţiilor psihice (gândirea, raţionamentul critic, voinţa etc.), influenţarea funcţiilor senzoriale (văzul, auzul etc.) şi a funcţiilor neuromotorii (echilibrul, timpii de reacţie motorie, reflexele, coordonarea motorie etc.).
    112. După pătrunderea în corpul uman, substanţele psihoactive ajung prin absorbţie în sânge şi, astfel, cu fiecare contracţie cardiacă, adesea accelerată de efectele clinice datorate consumului, ajung atât în ficat, unde se petrece în cea mai mare parte detoxifierea prin metabolizare şi formare de metaboliţi, iniţial activi ulterior inactivi, cât şi în creier, unde substanţa determină efectele psihoactive.
    113. Cel mai important principiu în farmacocinetica substanţelor psihoactive este absorbţia şi transportul substanţei nemetabolizate de la locul de pătrundere în sistemul circulator şi apoi prezenţa în sânge a substanţelor active (substanţa nemetabolizată şi metaboliţii ei activi).
    114. Starea de a fi sub influenţa acţiunii unor substanţe psihoactive este starea în care se află o persoană după ce a consumat substanţe cu acţiuni psihoactive şi care, odată pătrunse în corp, acţionează asupra structurilor sistemului nervos central, determinând afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii ale acelei persoane, fiind de natură să influenţeze abilităţile persoanei de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generând riscuri pentru sine şi pentru alţii şi punând în pericol viaţa ori sănătatea.
    115. Pe timpul cât la nivelul creierului se exercită efectele psihoactive cu afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii, persoana se află în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive, respectiv având afectată (alterată) capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, aspect prevăzut şi sancţionat de art. 336 alin. (2) din Codul penal.
    116. Starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive şi, implicit, de a fi afectată capacitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice depinde de mai mulţi factori, precum tipul substanţei, concentraţia substanţei în amestecul folosit, durata consumului, capacitatea de metabolizare a ficatului acelei persoane, toleranţa pe care sistemul nervos al acelei persoane o are la folosirea acelei substanţe, interferenţe cu alte substanţe (medicamente), etc.
    117. Starea persoanei de a se afla sub influenţa unei substanţe psihoactive depinde direct de prezenţa substanţei şi a metaboliţilor săi activi în sângele care irigă creierul şi structurile nervoase.
    118. Metaboliţii sunt iniţial activi, păstrând încă activitate asemănătoare cu substanţa nemetabolizată, după care, prin pasajele succesive ale sângelui prin ficat, în principal, sunt metabolizaţi succesiv până la metaboliţi inactivi.
    119. În ficat se desfăşoară acţiuni permanente de detoxifiere a tuturor substanţelor toxice, inclusiv a substanţelor psihoactive, cu scopul eliberării organismului uman de prezenţa substanţelor străine. Pentru unele substanţe detoxifierea se poate desfăşura şi în alte ţesuturi, nu doar în ficat. De exemplu, prin depozitare în unele ţesuturi în scopul de a elibera cât mai rapid sângele circulant de prezenţa substanţei străine. Din ţesuturile în care substanţele străine se depozitează în diferite forme chimice, active sau inactive, cu fiecare pasaj al sângelui prin acele ţesuturi se aduc treptat în circulaţie substanţele psihoactive depozitate şi respectiv, în ficat, unde astfel continuă permanent procesul de detoxifiere prin metabolizare şi biotransformare a metaboliţilor activi în metaboliţi inactivi.
    120. În acelaşi timp cu procesele descrise mai sus se produce şi o eliminare continuă a substanţei nemetabolizate şi/sau a metaboliţilor ei activi ori inactivi prin principalele căi de eliminare, respectiv prin urină, salivă, transpiraţie, laptele matern etc.
    121. Tabelul alăturat sintetizează biodisponibilitatea şi farmacodinamica unor substanţe psihoactive introduse în organismul uman, aspecte care pot contribui la înţelegerea ştiinţifică, motivată, a stării de a fi sub influenţa unei substanţe psihoactive:

┌───────────┬─────────┬────┬─────┬──────┐
│ │ │Fir │ │ │
│ │Urină │de │Sânge│Salivă│
│ │ │păr │ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Heroină │Până la 3│la │la 6 │la 1 │
│ │zile │90 │ore │oră │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Cocaină │Până la 3│la │la 24│la 2 │
│ │zile │90 │ore │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Barbiturice│Până la 6│la │la 72│la 3 │
│ │saptămâni│90 │ore │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Ecstasy │Până la 4│la │la 2 │la 2 │
│ │zile │90 │zile │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Marijuana │Până la │la │la 4 │la 72 │
│ │30 zile │90 │ore │ore │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Morfină │Până la 3│la │la 3 │la 3 │
│ │zile │90 │zile │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Codeină │Până la 3│la │la 24│la 4 │
│ │zile │90 │ore │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │ │
│Ketamină │Până la │la │la 4 │- │
│ │11 zile │90 │zile │ │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Metadonă │Până la │la │la 24│la 10 │
│ │12 zile │90 │ore │zile │
│ │ │zile│ │ │
├───────────┼─────────┼────┼─────┼──────┤
│ │ │Până│Până │Până │
│Valium │Până la 6│la │la 48│la 10 │
│(diazepam) │saptămâni│90 │ore │zile │
│ │ │zile│ │ │
└───────────┴─────────┴────┴─────┴──────┘



    122. Aspecte utile pentru înţelegerea motivată a stării de a fi sub influenţă:
    a) Durata de timp cât substanţa psihoactivă este biodisponibilă în sânge este asemănătoare cu cea din salivă. Saliva, ca şi cale de eliminare, este testată calitativ de către organele judiciare de poliţie în traficul rutier, ca acţiune de control şi prevenţie. Sângele vehiculează substanţa psihoactivă la nivelul creierului şi, în prezent, se poate testa cantitativ în instituţiile de medicină legală, în laboratoare certificate, testare ce este necesară încadrării juridice a faptei conform legii penale.
    b) Durata de timp cât substanţa psihoactivă este biodisponibilă în urină şi firul de păr este net diferită, mult mai lungă decât cea din sânge şi salivă, şi exprimă o dată a consumului anterioară sau mult anterioară momentului testării. Firul de păr este util pentru a determina consumul cronic (toxicomania). Medico-legal testarea şi analiza toxicologică a firului de păr nu se pot realiza în ţara noastră.
    c) Absenţa substanţei psihoactive în sânge/salivă, dar prezenţa în urină arată un consum anterior mai vechi.
    d) Cu atât mai mult absenţa substanţei din sânge/salivă/urină, dar biodisponibilitatea şi prezenţa în firul de păr arată un consum anterior foarte vechi şi caracteristic expunerilor repetate (toxicomanie).

    123. Biodisponibilitatea Valium (Diazepam):
    a) Doza terapeutică este un comprimat seara la culcare care determină efecte active clinic 4-6 ore, timp în care persoana este în starea de a se afla sub influenţa substanţei. Pe de altă parte, administrarea diazepamului este contraindicată la conducătorii autovehiculelor.
    b) Deşi a doua zi de dimineaţă efectele clinice nu mai sunt prezente, substanţa continuă să fie prezentă în sânge până la 48 de ore de la data administrării în doze minimale sub limita cut-of.
    c) După ce încetează să fie detectabilă în sânge, continuă să fie prezentă în calea de eliminare prin salivă până la 10 zile, mult după ce efectele clinice psihoactive au încetat. Astfel, substanţa va putea fi depistată şi testată pozitiv în testul calitativ de salivă pe care îl dispune organul judiciar, fără a se constitui, la momentul testării salivei, starea de a fi sub influenţa substanţei psihoactive, deşi substanţa încă se mai află în corp (salivă), dar nu se mai află în sânge. În acest caz, al acestei substanţe, Valium, testarea calitativă în salivă va fi pozitivă, iar cea din sânge va fi negativă după 2-3 zile de la administrare, ceea ce va face ca testul de salivă efectuat de organul judiciar să apară fals pozitiv, când, de fapt, testul identifică cu sensibilitate şi specificitate prezenţa substanţei în salivă şi aceasta se petrece pentru că substanţa nu are aceeaşi biodisponibilitate în toate fluidele biologice şi ţesuturile corpului datorită procesului continuu de metabolizare şi eliminare.
    d) După ce încetează să mai fie detectabilă în sânge şi în salivă, continuă să fie prezentă în calea de eliminare prin urină până la 6 săptămâni, mult după ce efectele clinice psihoactive au încetat, fără a se constitui, la momentul testării urinei, starea de a fi sub influenţa substanţei psihoactive, deşi substanţa încă se mai află în corp (urină), dar nu se mai află în sânge.
    e) În firul de păr eliminarea din organism a substanţei continuă până la 90 de zile, făcându-se astfel, oricând se testează, dovada cantitativă a administrării terapeutice de diazepam (1 comprimat) cu până la 3 luni înainte şi, desigur, fără a se constitui la momentul testării firului de păr starea de a fi sub influenţa substanţei psihoactive, deşi substanţa încă se mai află în corp (păr), dar nu se mai află în sânge, după cum nici în salivă şi nici în urină.

    124. Pe timpul cât substanţa activă se află în sânge, se află totodată şi în creier, determinând direct starea de a fi sub influenţă, respectiv starea în care sunt influenţate funcţiile psihice, senzoriale şi neuromotorii ale persoanei, punctul a) exemplul Valium.
    125. Pe timpul cât substanţa activă nu se mai află în sânge dar în sânge se află metaboliţii activi ai substanţei într-o concentraţie egală sau mai mare cu limita cut-off, este determinată starea de a fi sub influenţă, respectiv starea în care sunt influenţate funcţiile psihice, senzoriale şi neuromotorii ale persoanei, punctul a) exemplul Valium.
    126. Pe timpul cât substanţa activă nu se mai află în sânge dar în sânge se află metaboliţii activi ai substanţei într-o concentraţie inferioară limitei cut-off, se apreciază că persoana respectivă nu se mai află în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive, aspect care întruneşte un consens ştiinţific şi medico-legal european şi internaţional (EMCDDA, European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction), punctul b) exemplul Valium.
    127. Pe timpul cât substanţa activă şi metaboliţii săi nu se mai află în sânge dar substanţa încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliţi activi şi/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază, într-un consens ştiinţific şi medico-legal, că persoana respectivă nu se mai află în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanţa, punctele c) şi d) din exemplul Valium.

    IX. Dispoziţii legale relevante
    Codul penal
    Art. 336 - Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
    (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

    (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

    (3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.


    Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare
    "ART. 2
    În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...)
    e) efecte psihoactive - unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică;
    f) consum - introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane."


    X. Opinia judecătorului-raportor
    128. Judecătorul-raportor a considerat că sesizările formulate de către curţile de apel Braşov şi Cluj îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, iar pe fondul chestiunii de drept a opinat în sensul că în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Cu privire la admisibilitatea sesizării
    129. În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    130. Aşadar, textul legal mai sus enunţat determină aria restrictivă a examinării pe care o efectuează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei hotărâri prealabile şi stabileşte mecanismul, scopul şi condiţiile de admisibilitate.
    131. Referitor la ultimul aspect menţionat mai sus, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării:
    - chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii, în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;
    – chestiunea de drept pusă în discuţie să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi să fie esenţială, în sensul că, de lămurirea ei, depinde soluţionarea pe fond a cauzei; şi
    – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs, în curs de soluţionare.

    132. Verificând regularitatea învestirii prin raportarea acestor condiţii de admisibilitate la sesizările ce fac obiectul prezentei cauze, se constată că sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiţii.
    133. Astfel, se constată că, în cauză, este îndeplinită prima condiţie, în contextul în care solicitările de lămurire a problemei de drept invocate aparţin unor instanţe învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, pe rolul căreia se află înregistrat apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 229/S din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în Dosarul penal nr. 2.769/338/2022, precum şi Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, pe rolul căreia se află înregistrate apelurile formulate împotriva Sentinţei penale nr. 222 din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Judecătoria Dej în Dosarul penal nr. 2.889/219/2022.
    134. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv chestiunea de drept pusă în discuţie să fie una veritabilă, dificilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite, se constată că şi aceasta este îndeplinită, în raport cu practica neunitară şi punctele de vedere transmise de curţile de apel şi instanţele arondate acestora.
    135. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia potrivit căreia chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie esenţială, în sensul că, de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei, apreciind că rezolvarea dată chestiunii de drept este susceptibilă de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de soluţionare a cauzelor, vizând practic întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal.
    136. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală este învestită cu soluţionarea apelului formulat de inculpatul T.B.L. împotriva Sentinţei penale nr. 229/S din data de 29 iunie 2023, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în Dosarul penal nr. 2.769/338/2022, iar Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori este învestită cu soluţionarea apelurilor formulate de G.V.A. şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej împotriva Sentinţei penale nr. 222 din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Judecătoria Dej în Dosarul penal nr. 2.889/219/2022, context în care soluţionarea pe fond a cauzelor depinde de rezolvarea chestiunii de drept ce formează obiectul prezentului raport.
    137. Totodată, se constată că şi condiţia ce vizează caracterul de actualitate a problemei de drept invocate în cauză este îndeplinită. Astfel, din verificările efectuate la nivelul instanţei supreme rezultă că nu au fost pronunţate hotărâri prealabile sau hotărâri în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept supusă analizei şi nici nu este un recurs în interesul legii în curs de soluţionare cu privire la această chestiune de drept.

    Cu privire la fondul chestiunilor de drept
    138. Problema de drept ridicată de ambele instanţe de trimitere vizează interpretarea expresiei „persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive“, care constituie condiţia esenţială ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în varianta asimilată prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, respectiv dacă aceasta se referă doar la prezenţa substanţei psihoactive în probele biologice prelevate de la făptuitor (deci la o persoană care a consumat substanţe psihoactive) sau are în vedere şi afectarea concretă a capacităţii acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
    139. Sintagma ce face obiectul prezentei sesizări a fost supusă şi controlului de constituţionalitate (Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 10 iulie 2017; Decizia nr. 101 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 23 mai 2019), însă doar din perspectiva omisiunii legiuitorului de a institui un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive. Argumentele Curţii Constituţionale prezintă anumită relevanţă şi în rezolvarea chestiunii de drept din cauză, considerentele acesteia fiind, de altfel, invocate în susţinerea opiniei că simpla prezenţă a substanţei psihoactive în probele biologice prelevate de la făptuitor este suficientă pentru a concluziona că se află sub influenţa acestora. Astfel, Curtea a reţinut că
    "18. ... incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este determinată de efectul nociv al substanţelor respective, ţinând cont de faptul că, aşa cum se arată în doctrină, acestea produc tulburări în atitudinea şi comportamentul conducătorului auto, generând, implicit, o diminuare a capacităţii de a manevra vehiculul pe drumurile publice în condiţii de siguranţă pentru toţi participanţii la trafic. În acest sens, art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, republicată, stabileşte că prin „efecte psihoactive“ se înţelege unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică. Or, având în vedere natura relaţiilor sociale ocrotite, obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale a căror existenţă normală este condiţionată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenţa substanţelor psihoactive.
19. Aşadar, situaţia premisă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive constă în preexistenţa unor stări, situaţii, condiţii în care se află subiectul activ şi în existenţa unor norme juridice care reglementează poziţia psihică şi fizică a unei persoane care conduce un vehicul pe drumurile publice. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal îl reprezintă acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe psihoactive. Urmarea imediată în cazul acestei infracţiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, relaţii ocrotite prin norma de incriminare, iar legătura de cauzalitate între acţiunea incriminată de lege şi urmarea imediată nu mai trebuie dovedită, întrucât rezultă din materialitatea faptei (ex re). Forma de vinovăţie cu care acţionează subiectul activ în cazul infracţiunii examinate este intenţia, cu ambele forme ale acesteia.
20. Curtea reţine că, pentru constatarea consumului de substanţe psihoactive - ca şi cerinţă esenţială specifică acestei infracţiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existenţa acestor substanţe în corpul conducătorului vehiculului. Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, Codul de procedură penală stabileşte, în art. 190 alin. (8), că: „În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale.“
21. Curtea constată că, având în vedere sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, aşa cum reiese aceasta din legislaţia specială mai sus menţionată, în mod obiectiv, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, infracţiune reglementată de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Aşa fiind, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, prin consum înţelegându-se introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane [art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicată]."

    140. Deşi oferă anumite repere de interpretare a textului de lege, argumentele Curţii Constituţionale nu conduc la rezolvarea problemei de drept în discuţie. Curtea face o distincţie între noţiunea de „consum“ atunci când se referă la situaţia premisă a infracţiunii (preexistenţa unei stări, situaţii, condiţii în care se află subiectul activ) şi cea de „influenţă“ atunci când analizează elementul material al laturii obiective. Or, nu există controversă asupra faptului că dovedirea consumului de substanţe psihoactive se face prin analize de laborator, fiind necesar să se stabilească prezenţa acestora în corpul conducătorului vehiculului, însă aceasta este numai situaţia premisă a infracţiunii. Totodată, concluzia că „legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive“ nu poate fi privită decât în legătură cu argumentul expus în cadrul aceluiaşi paragraf, în sensul că, dată fiind sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod obiectiv, acesta nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive.
    141. Legiuitorul a incriminat fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, fără a stabili o limită minimă a concentraţiei acesteia, impunând însă condiţia esenţială ca subiectul activ, la momentul săvârşirii, să se afle sub influenţa acestor substanţe. Curtea face trimitere la noţiunea de „efecte psihoactive“ definită în art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, concluzionând că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale a căror existenţă normală este condiţionată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenţa substanţelor psihoactive.
    142. Faptul că instanţa de contencios constituţional nu echivalează cele două noţiuni (consum şi influenţă) rezultă cu şi mai multă claritate din jurisprudenţa ulterioară acestei hotărâri. Astfel, în Decizia nr. 564/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 28 ianuarie 2019, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din Codul penal, răspunzând criticii referitoare la lipsa de previzibilitate a sintagmei „persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice“, Curtea defineşte noţiunea de „influenţă“, arătând că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceasta „reprezintă acea acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor. Astfel, sintagma „sub influenţa băuturilor alcoolice“ semnifică, în fapt, influenţa exercitată de către alcool asupra organismului uman şi, în special, asupra funcţiilor cognitive (...) influenţa băuturilor alcoolice se poate manifesta atât în ceea ce priveşte îmbibaţia alcoolică de până la 0,8‰, cât şi la cea de peste 0,8‰“.
    143. Deşi vizează o altă infracţiune decât cea care face obiectul prezentei cauze, decizia prezintă relevanţă, întrucât acelaşi termen „influenţă“ nu poate avea un înţeles diferit prin raportare la diverse incriminări prin care se sancţionează comportamente ale unei persoane aflate în aceeaşi situaţie, respectiv sub influenţa unei substanţe psihoactive, alcoolul fiind la rândul său o astfel de substanţă. De altfel, art. 196 alin. (1) din Codul penal se referă la „o persoana aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive“, fiind evident că dezlegarea dată nu poate fi restrânsă doar la ipoteza băuturilor alcoolice.
    144. Pornind chiar de la analiza instanţei de contencios constituţional, se constată că, într-adevăr, sintagma „sub influenţa“ nu are o definiţie legală, iar în aceste condiţii, înţelesul său nu poate fi altul decât cel din limbajul obişnuit. Astfel, art. 34 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede că redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. În limbaj uzual, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, substantivul „influenţă“ desemnează o acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor (sinonim înrâurire).
    145. Prin noţiunea „substanţe psihoactive“ din cuprinsul normei de incriminare se înţelege orice substanţă care are efecte psihoactive, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, respectiv care produce stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică - Decizia nr. 48/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14.07.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    146. Astfel, simpla interpretarea gramaticală a textului determină concluzia că acţiunea exercitată de substanţele psihoactive asupra persoanei trebuie să poată să conducă la schimbarea acesteia, respectiv la modificarea abilităţilor şi comportamentului său.
    147. Ca atare, textul de lege nu impune cerinţa ca substanţele psihoactive consumate să producă în mod obligatoriu şi o schimbare concretă în comportamentul persoanei, prin dovedirea afectării capacităţii acesteia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci este necesar doar ca acestea să aibă aptitudinea de a produce o atare schimbare.
    148. Aceeaşi concluzie este susţinută şi de natura infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, infracţiune de pericol abstract, în norma de incriminare legiuitorul neprevăzând cerinţa de a se crea o stare de pericol pentru valoarea ocrotită, aceasta fiind prezumată prin însăşi incriminarea faptei. Or, interpretarea că fapta este tipică doar atunci când s-a demonstrat şi o alterare a capacităţii de a conduce autovehicule tinde la dovedirea urmării specifice unei infracţiuni de pericol concret, respectiv că fapta a condus la un pericol pentru valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare.
    149. Examinarea medicală a persoanei, în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive, se efectuează în toate cazurile în care se recoltează mostre biologice, conform art. 16 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier. Dar nu întotdeauna, deşi se demonstrează că substanţa activă este prezentă în sânge, acţionând astfel la nivelul sistemului nervos central, starea clinică relevă şi o alterare vizibilă, perceptibilă fie şi numai pentru un specialist, a capacităţii de a conduce autovehicule. Aceasta întrucât efectele substanţelor psihoactive pot fi diverse, de la diminuarea evidentă a capacităţii de a conduce, până la o manieră excesiv de degajată adoptată în trafic, ca urmare a afectării aptitudinii de evaluare corectă a riscurilor, a scăderii timpilor de reacţie (care, chiar la nivelul secundelor, pot face diferenţa între producerea unui accident şi evitarea lui) etc. În mod neîndoielnic, în aceste situaţii starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită subzistă, chiar dacă nu poate fi demonstrată o alterare concretă a comportamentului conducătorului auto.
    150. Pe de altă parte, împrejurarea că textul de lege nu impune cerinţa ca substanţele psihoactive să producă în mod obligatoriu şi o schimbare concretă în comportamentul conducătorului auto nu poate conduce la concluzia că a fi sub influenţa substanţelor psihoactive presupune doar constatarea prezenţei acestora în probele biologice prelevate (deci a unui consum anterior).
    151. Este adevărat că aptitudinea substanţelor psihoactive de a determina stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică, este stabilită de către legiuitor prin includerea lor în categoria substanţelor psihoactive.
    152. Însă, este la fel de adevărat şi demonstrat ştiinţific, existând un consens la nivel european şi internaţional, faptul că aceste efecte psihoactive nu se produc în tot intervalul de timp în care substanţa poate fi detectată, sub forma metaboliţilor săi activi sau inactivi, în probele biologice ale unei persoane. Există studii de specialitate care dovedesc că substanţele psihoactive rămân biodisponibile în urină şi firul de păr o durată îndelungată de timp, mult superioară celei în care se regăsesc în sânge sau salivă (de exemplu, barbiturice - până la 6 săptămâni în urină, până la 90 de zile în firul de păr, până la 72 de ore în sânge şi până la 3 zile în salivă; heroina - până la 3 zile în urină, până la 90 de zile în firul de păr, până la 6 ore în sânge şi până la o oră în salivă; marijuana - până la 30 de zile în urină, până la 90 de zile în firul de păr, 4 ore în sânge şi până la 72 de ore în salivă; codeina - până la 3 zile în urină, până la 90 de zile în firul de păr, până la 24 de ore în sânge şi până la 4 zile în salivă; metadona - până la 3 zile în urină, până la 90 de zile în firul de păr, până la 24 de ore în sânge şi până la 10 zile în salivă; valium/diazepam - până la 6 săptămâni în urină, până la 90 de zile în firul de păr, până la 48 de ore în sânge şi până la 10 zile în salivă etc.)^1. Or, efectele psihoactive se exercită la nivelul creierului, prin afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii, iar acestea depind direct de prezenţa substanţei şi/sau a metaboliţilor săi activi în sângele care irigă creierul şi structurile nervoase.
    ^1 Hazlez Hudson, Theresa Parisi, Ashish Bhatt, How long do drogs stay in your sistem; www.addictioncenter.com

    153. Solicitându-se opinia Institutului Naţional de Medicină Legală, specialiştii din cadrul acestuia au arătat că starea de a fi sub influenţa acţiunii unor substanţe psihoactive este aceea în care se află o persoană după ce a consumat substanţe cu acţiuni psihoactive şi care, o dată pătrunse în corp, acţionează asupra structurilor sistemului nervos central determinând afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii de natură să influenţeze abilităţile acesteia de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generând riscuri pentru sine şi pentru alţii şi punând în pericol viaţa ori sănătatea. Cât timp la nivelul creierului se exercită efectele psihoactive cu afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii, persoana se află în starea de a fi sub influenta substanţelor psihoactive, stare care depinde direct de prezenţa substanţei şi a metaboliţilor săi activi în sângele care irigă creierul şi structurile nervoase. Pe timpul cât substanţa activă se află în sânge se află totodată şi în creier, determinând direct starea de a fi sub influenţă, respectiv aceea în care sunt influenţate funcţiile psihice, senzoriale şi neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cât substanţa activă nu se mai află în sânge, dar în sânge se află metaboliţii săi activi într-o concentraţie egală sau mai mare cu limita cut-off, este determinată starea de a fi sub influenţă, respectiv starea în care sunt influenţate funcţiile psihice, senzoriale şi neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cât substanţa activă nu se mai află în sânge, dar în sânge se află metaboliţii activi ai substanţei într-o concentraţie inferioară limitei cut-off, se apreciază că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive, aspect care întruneşte un consens ştiinţific şi medico-legal, european şi internaţional (EMCDDA, European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction). Limita cut-off este o limită acceptată farmacocinetic toxicologic şi medico-legal, stabilită prin studii apreciate la nivel european şi internaţional, în care substanţa psihoactivă se află în respiraţie, urină, salivă şi sânge într-o concentraţie care indică un risc de siguranţă pentru sine şi ceilalţi. Pe timpul cât substanţa activă şi metaboliţii săi nu se mai află în sânge, dar substanţa încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliţi activi şi/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază într-un consens ştiinţific şi medico-legal că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive şi medico-legal, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanţa.
    154. Toate aceste concluzii, asupra cărora există un consens ştiinţific şi medico-legal la nivel internaţional nu pot fi ignorate în prezenta analiză. Astfel, dacă atât includerea unei substanţe în categoria celor psihoactive, cât şi incriminarea faptei au la bază studii ştiinţifice care demonstrează că acestea au efect nociv, afectând sistemul nervos central, determinând modificarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii, aceleaşi studii ştiinţifice trebuie acceptate şi atunci când dovedesc că respectivele efecte sunt limitate în timp, ajungând ca, la un moment dat, deşi prezentă în corp sub forma metaboliţilor activi sau inactivi, substanţa să nu mai fie aptă să producă niciun efect psihoactiv întrucât nu se mai află în sânge sau în sânge se află metaboliţi inactivi sau chiar activi, însă sub limita cut-off, acceptată la nivel internaţional.
    155. Revenind la definiţia noţiunii de influenţă, ca acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor, rezultă cu evidenţă că atunci când, deşi prezentă în probele biologice, substanţa nu mai poate produce niciun fel de schimbare asupra persoanei, nu mai are nicio înrâurire, nu mai are aptitudinea să producă vreun efect asupra sistemului nervos central, nu se poate considera că cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal este îndeplinită.
    156. Valoarea socială protejată prin infracţiunea prevăzută la art. 336 alin. (2) din Codul penal o reprezintă siguranţa participanţilor la traficul rutier, iar lezarea acestei valori poate fi afirmată doar dacă la momentul conducerii vehiculului se poate constata o stare de pericol abstract pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Or, în situaţia în care substanţele psihoactive identificate nu mai sunt apte să producă vreun efect asupra comportamentului conducătorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relaţii sociale protejate de norma de incriminare.
    157. Interpretarea că şi în aceste cazuri sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii analizate ar însemna că ceea ce determină reţinerea faptei este consumul anterior de substanţe psihoactive (care, de altfel nici nu este incriminat, art. 4 din Legea nr. 143/2000 sancţionând exclusiv deţinerea în vederea consumului), şi nu lezarea valorii sociale protejate prin art. 336 alin. (2) din Codul penal. Pe de altă parte, a susţine că starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier subzistă până la eliminarea completă a substanţei psihoactive şi a metaboliţilor acesteia din organism, cu motivarea că simpla prezenţă a acesteia este susceptibilă a afecta funcţiile cognitive, în condiţiile în care cercetările de specialitate demonstrează contrariul, ar însemna înlăturarea de către organul judiciar a unor concluzii ştiinţifice medico-legale unanim acceptate la nivel internaţional, în lipsa oricăror argumente care să le infirme sau măcar să pună la îndoială exactitatea lor.
    158. Nu în ultimul rând, este de menţionat şi faptul că analiza jurisprudenţei din alte sisteme de drept europene demonstrează că aceste studii ştiinţifice medico-legale referitoare la durata limitată în timp a efectelor substanţelor psihoactive în organism sunt recunoscute, fiind subliniată necesitatea de a se dovedi că, la momentul săvârşirii faptei, acestea mai produceau efectele specifice consumului lor. Astfel, s-a reţinut că: „...urmele substanţelor psihoactive rămân în organism mai mult timp, astfel că examenul tehnic ar putea determina un rezultat pozitiv în cazul unui subiect care a consumat substanţe psihoactive cu zile înainte de momentul relevant, dar care nu se regăseşte la momentul conducerii într-o stare de alterare psiho-fizică (Curtea de Casaţie Italiană, Secţia IV Penală, Sentinţa penală nr. 16.059 din 13 februarie-11 aprilie 2014, www.altalex.com); „spre deosebire de alcool, s-a constat ştiinţific că drogurile rămân în organism şi după ce efectele psihoactive au dispărut. Ca atare, simpla detectare a unor substanţe psihoactive în organism probează un consum anterior, dar nu reprezintă o probă suficientă pentru constatarea caracterului actual al efectelor specifice lor“ (Tribunalul Suprem din Spania, Secţia II penală, Sentinţa penală nr. 610 din 11 iulie 2023, www.diariolaley.laleynext.es).
    159. În raport cu toate considerentele anterioare, având deci în vedere atât sensul noţiunii de „influenţă“, datele cu caracter ştiinţific rezultate în urma studiilor de specialitate privind farmacocinetica substanţelor psihoactive, precum şi valoarea socială protejată prin norma de incriminare, se apreciază că sintagma „persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive“, care constituie condiţia esenţială ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în varianta asimilată prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, se referă atât la prezenţa substanţei psihoactive în probele biologice, cât şi la aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
    160. În consecinţă, în raport cu aspectele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 2.769/338/2022 şi Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022 şi va stabili că, în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 2.769/338/2022, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 2.889/219/2022, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?“;
    Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?"
    şi stabileşte următoarele:
    În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

    Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2025.


                    PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    judecător ELENI CRISTINA MARCU
                    Magistrat-asistent,
                    Florin-Nicuşor Mihalache


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016