Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
├───────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└────────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Tudor Raneti în Dosarul nr. 14.277/231/2015 al Judecătoriei Focşani şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 112D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus o completare a sesizării Curţii Constituţionale referitoare la abuzurile organelor judiciare. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textele contestate reglementează condiţiile de aplicare a măsurii obligării provizorii la tratament medical, conţinutul acestei măsuri şi, respectiv, procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, sens în care impun anumite obligaţii pentru organele îndreptăţite să propună şi să dispună o astfel de măsură şi, respectiv, drepturi şi garanţii pentru suspectul sau inculpatul faţă de care se procedează la luarea măsurii obligării provizorii la tratament medical. Obligarea provizorie la tratament este o măsură de siguranţă cu caracter medical, care nu poate fi luată decât pe parcursul procesului penal, suspectul sau inculpatul beneficiind de o serie de garanţii, cum ar fi efectuarea unei expertize, obligativitatea de a fi asistat de către un avocat ales sau din oficiu, posibilitatea să fie asistat de un medic curant sau de un medic specialist. Aşadar, textele criticate nu afectează dreptul la un proces echitabil sau prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.277/231/2015, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Tudor Raneti într-o cauză având ca obiect soluţionarea propunerii formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea de obligare provizorie la tratament medical. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate afectează prezumţia de nevinovăţie, întrucât numai condamnaţii pot fi obligaţi la tratament medical ambulatoriu. Mai arată că, în preambulul ordonanţei de renunţare la urmărirea penală, procurorul desemnat în cauză a inventat o infracţiune de ultraj şi l-a instigat pe medicul legist să redacteze în fals un raport de expertiză medico-legală psihiatrică. 7. Judecătoria Focşani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura de siguranţă a obligării la tratament medical reglementată de art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 109 alin. (1) din Codul penal, nu reprezintă o veritabilă sancţiune de drept penal, care are legătură directă cu vinovăţia sau nevinovăţia suspectului/inculpatului cercetat într-o cauză penală. 8. Măsura de siguranţă are drept scop protejarea suspectului/inculpatului, precum şi a celorlalte persoane în situaţiile în care se constată că suspectul sau inculpatul are nevoie de tratament medical pentru o afecţiune constatată medico-legal. Această măsură nu impietează în niciun fel asupra răspunderii penale a persoanei faţă de care se solicită a se lua măsura şi în situaţia în care se dispune o soluţie de clasare, renunţare la urmărirea penală ori achitare urmează a fi sesizată instanţa civilă care va dispune asupra internării nevoluntare a persoanei în cauză. Aşadar, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, privită din perspectiva scopului său, nu apare ca fiind o măsură esenţialmente cu caracter penal, iar ea este reglementată în Codul de procedură penală graţie situaţiei procesuale la care se află la un moment dat persoana faţă de care se solicită a se dispune măsura. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate reglementează aspecte ce ţin de aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical, respectiv a unor aspecte legate de obligarea provizorie la tratament medical a suspectului/inculpatului. Din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 107 din Codul penal rezultă că acestea nu conţin norme care ar permite stabilirea vinovăţiei unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni ori considerarea acesteia ca fiind vinovată la un moment anterior pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare, fiind deci conforme cu dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, motiv pentru care se prevede expres că măsura va putea fi dispusă până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. 12. În acest context, critica autorului excepţiei potrivit căreia una din premisele obligării la tratament medical rezidă în existenţa unei condamnări, nu are suport legal, Codul de procedură penală nereglementând o asemenea condiţie. În literatura de specialitate se arată expres că o primă condiţie pentru luarea măsurii este ca făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este sau nu infracţiune. 13. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, întrucât art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală consacră această prezumţie exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare“, dar şi din economia reglementărilor, prevederile fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală“. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 20 ianuarie 2005. 14. Referitor la încălcarea art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului arată că textele criticate stabilesc detaliat procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, precum şi controlul legalităţii luării acesteia, instituind suficiente garanţii ale asigurării dreptului la un proces echitabil şi ale respectării prezumţiei de nevinovăţie. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse de autor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 245 cu denumirea marginală Condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii şi art. 246 cu denumirea marginală Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii, ambele din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 246 din Codul de procedură penală au fost completate prin art. II pct. 60 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în sensul că, după alin. (12), se introduce un nou alineat, alin. (13). Având în vedere că, în cauză, a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 246 din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Prin urmare, prevederile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 245: "(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal.(2) Măsura prevăzută la alin. (1) constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra măsurii prevăzute la alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanţa se pronunţă asupra măsurii prin încheiere motivată.“; " – Art. 246: "(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului sau inculpatului.(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.(5) Participarea procurorului este obligatorie.(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.(7) Judecătorul se pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2).(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.(11) În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător.(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.“ " 18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 referitor la dreptul oricărei persoane acuzate de o infracţiune de a fi prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dispoziţiile art. 11 referitor la prezumţia de nevinovăţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează procedura referitoare la condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical a suspectului sau inculpatului, precum şi procedura de aplicare şi de ridicare a acesteia, fiind condiţionată de situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal, potrivit căruia, dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Aşa fiind, legiuitorul a condiţionat posibilitatea dispunerii măsurii de siguranţă de existenţa pericolului pentru societate. Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Totodată, în acord cu art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (2) din aceeaşi Lege fundamentală, dreptul la integritate fizică şi psihică este garantat, motiv pentru care orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Cât priveşte situaţia persoanelor care din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, Curtea constată că acestea pot prezenta o suită de afecţiuni ale căror simptome pot genera un comportament de natură a afecta atât propria viaţă, precum şi pe cea a altora, cât şi aspecte ce ţin de ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, prin forţa împrejurărilor, situaţia acestor persoane care nu sunt în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor impune cu stringenţă luarea măsurilor legale referitoare la aplicarea unui tratament medical adecvat în aşa fel încât să fie înlăturate orice riscuri iminente ce implică posibile vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane, precum şi distrugeri de bunuri materiale importante. 20. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 53-55 din Codul penal, pedepsele sunt de trei categorii, respectiv pedepse principale (detenţiunea pe viaţă, închisoarea şi amenda), pedepse accesorii şi pedepse complementare (interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară şi publicarea hotărârii de condamnare). Aşa fiind, obligarea provizorie la tratament medical nu este o pedeapsă în sensul legii penale, motiv pentru care nu poate fi primită critica potrivit căreia prin dispunerea ei este afectat principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie, deoarece instituirea măsurilor de siguranţă cu caracter medical nu echivalează cu o pronunţare asupra vinovăţiei suspectului sau inculpatului. Măsura obligării la tratament medical este reclamată de existenţa unei stări de pericol pentru societate care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin obligarea suspectului/inculpatului de a urma, în mod regulat, tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări. În plus, art. 23 alin. (11) din Constituţie consacră prezumţia de nevinovăţie, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituţionale, făcându-se referire explicită la „hotărârea judecătorească de condamnare“, dar şi din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la „libertatea individuală“ (a se vedea Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996). De altfel, principiul prezumţiei de nevinovăţie tinde a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal şi priveşte ansamblul procedurii penale litigioase, fiind inclus şi modul de administrare a probelor (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 august 1987, pronunţată în Cauza Nolkenbockhoff împotriva Germaniei, paragraful 33). 21. Analizând condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii provizorii la tratament medical, precum şi procedura de aplicare şi ridicare a unei astfel de măsuri, Curtea constată că aceasta poate fi dispusă pe toată durata procesului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată şi constă în obligarea provizorie a suspectului/inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de către un medic de specialitate. Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi/sau în cursul judecăţii) prin convertirea măsurii de siguranţă reglementată de art. 108 lit. a) din Codul penal într-o măsură procesuală a cărei subzistenţă sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti - potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranţă. Aceasta nu înseamnă că, în mod automat, dispunerea obligării la tratament medical se întinde până la finalizarea procesului, întrucât menţinerea ei este indisolubil legată de însănătoşire ori de obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Totodată, măsura obligării provizorii la tratament medical va fi dispusă după ce, în prealabil, a fost efectuată o expertiză medico-legală, cu citarea suspectului/inculpatului şi numai în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu. Persoana supusă măsurii are dreptul ca, la soluţionarea unei astfel de propuneri, să fie asistată şi de către un medic desemnat de aceasta care poate prezenta concluzii şi care poate participa la alcătuirea planului terapeutic. În cazul în care a intervenit însănătoşirea ori o ameliorare a stării de sănătate care înlătură starea de pericol, măsura provizorie a obligării la tratament medical poate fi ridicată la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului/inculpatului ori a unui membru de familie al acestuia. 22. Aşa fiind, Curtea constată că măsura obligării la tratament medical este o măsură procesuală provizorie, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. Aşadar, legiuitorul, prin edictarea normelor legale criticate, şi-a exercitat tocmai competenţa constituţională consacrată de art. 61 din Legea fundamentală, ţinând cont de specificul măsurilor cu caracter medical instituite în procesul penal - măsuri procesuale cu caracter provizoriu - şi de scopul pentru care acestea sunt dispuse, respectiv de a înlătura pericolul pentru societate. 23. În concluzie, persoana supusă măsurii provizorii beneficiază de garanţii specifice dreptului la un proces echitabil şi în concordanţă cu prezumţia de nevinovăţie, câtă vreme necesitatea dispunerii măsurii obligării la tratament medical este evaluată de către o instanţă în cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publică în care apărarea are acces la dosarul cauzei şi în care prezumţiile pe care acuzarea se bazează nu sunt absolute, astfel încât ele pot fi răsturnate de persoana interesată. Mai mult, din interpretarea dispoziţiilor art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală nu rezultă că suspectului/inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă, ci că, din cauza unei boli preexistente, prezintă pericol pentru societate. De altfel, pe baza prevederilor legale contestate, suspectul/inculpatul supus măsurii provizorii a obligării la tratament medical nu este considerat vinovat de săvârşirea unei fapte penale, întrucât această măsură se poate dispune faţă de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, chiar şi în situaţia în care acesteia nu i se aplică o pedeapsă. De aceea, nu se poate susţine că dispoziţiile legale examinate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie privitoare la prezumţia de nevinovăţie. 24. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală nu afectează principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 23 alin. (11) din Constituţie, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Tudor Raneti în Dosarul nr. 14.277/231/2015 al Judecătoriei Focşani şi constată că dispoziţiile art. 245 şi art. 246 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Focşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
