Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 111/2017, excepţie ridicată de Lucia Licsandru în Dosarul nr. 4.049/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.849D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.349D/2021, nr. 2.352D/2021 şi nr. 645D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Kamelia Wilimann în Dosarul nr. 37.920/3/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă, de Elena Mazilu în Dosarul nr. 30.438/3/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi de Lucia Licsandru în Dosarul nr. 26.708/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 4. La apelul nominal răspunde doamna Elena Mazilu, personal şi în calitate de reprezentant al autoarei Kamelia Wilimann, cu procură de reprezentare judiciară depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.349D/2021, autoarea excepţiei a transmis note scrise, prin care, în esenţă, solicită admiterea acesteia. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.349D/2021, nr. 2.352D/2021 şi nr. 645D/2022 la Dosarul nr. 1.849D/2020. 7. Autoarea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 8. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.349D/2021, nr. 2.352D/2021 şi nr. 645D/2022 la Dosarul nr. 1.849D/2020, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 2.352D/2021. Aceasta depune la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că este anormal ca Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită în anul 2019 o decizie de despăgubire calculată în funcţie de valori stabilite la nivelul anului 2013. Prezintă, în acest sens, detalii concrete referitoare la preţurile care ar fi trebuit avute în vedere la calculul despăgubirilor cuvenite pentru imobilele solicitate, precum şi informaţii privitoare la litigiul în cursul soluţionării căruia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Remarcă faptul că autorităţile cărora Curtea Constituţională le-a solicitat să transmită punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu au răspuns cererii şi apreciază că tăcerea acestora este o expresie a acordului lor cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate. 10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că modul de reparare a nedreptăţilor săvârşite de statul român în timpul regimului comunist în ceea ce priveşte preluarea abuzivă a unor imobile din proprietatea privată a unor persoane nu încalcă dispoziţiile constituţionale atât timp cât o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de persoanele îndreptăţite reprezintă o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit, care constă în menţinerea echilibrului bugetar şi care poate avea, sub aspectul consecinţelor, valenţele unei plafonări, această măsură nefiind de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 11. Prin încheierile din 2 octombrie 2020, 25 iunie 2021, 11 iunie 2021 şi 1 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 4.049/3/2019, nr. 37.920/3/2019, nr. 30.438/3/2019 şi nr. 26.708/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 111/2017. Excepţia a fost ridicată de Lucia Licsandru, de Kamelia Wilimann şi de Elena Mazilu în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligarea acestei autorităţi la emiterea unor noi decizii prin care să stabilească valoarea reală, iar nu subevaluată, a imobilelor revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este anormal să se emită o decizie de despăgubire în anul 2019 bazată pe un calcul realizat prin raportare la valorile din grila notarială valabilă pentru anul 2013. Se arată că ar trebui să se ia în calcul ultima grilă notarială din anul emiterii deciziei, pentru a nu se încălca principiile cuprinse în Constituţie şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că statul român, care în timpul regimului comunist a procedat la deposedări abuzive, oferă despăgubiri în cuantum mult mai mic decât valoarea proprietăţilor preluate, deşi a folosit aceste proprietăţi fără să plătească niciun fel de prejudiciu pentru lipsa de folosinţă a proprietăţii de către proprietari. În prezent, banii se dau în 5 tranşe, acordate în 5 ani, fără să se ia în calcul devalorizarea leului, creându-se astfel o inegalitate între persoanele care au primit decizii de despăgubire în anul 2013 faţă de cele au primit astfel de decizii după acest moment. Se mai arată că, în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică, s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale că valoarea care trebuie să indice o justă şi prealabilă dezdăunare trebuie să fie calculată cât mai aproape de momentul exproprierii sau al pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de stabilire a dezdăunării. Aplicând mutatis mutandis acest raţionament al Curţii Constituţionale şi în cazul exproprierilor făcute de regimul comunist, se ajunge la concluzia că o dezdăunare care nu oferă nici măcar valoarea actualizată a bunului expropriat nu este justă. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră, raportat exclusiv la datele speţei deduse judecăţii, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în condiţiile în care art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum acesta era în vigoare la data formulării cererii de sesizare, oferă şi respectă garanţiile şi principiile prevăzute de dispoziţiile constituţionale, respectiv principiul echităţii şi al menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii. 14. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece chestiunea soluţionării cererilor de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de stat este departe de a fi finalizată. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Legea nr. 165/2013, contrar raţiunilor pentru care a fost adoptată, nu instituie un mecanism eficient de reparare, iar activitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este îngreunată şi de numeroasele modificări legislative al căror obiect este legea menţionată. Apreciază că luarea în considerare a grilelor notariale din anul adoptării legii nu oferă o despăgubire adecvată petenţilor, cu respectarea principiului restitutio in integrum. Instanţa apreciază că inechitatea poate să derive inclusiv din împrejurarea că nu toate grilele notariale au valori exprimate în euro, situaţie în care transformarea în lei la cursul valutar de la data validării ar putea proteja petenţii de riscul devalorizării, ci în lei, astfel încât fluctuaţiile de valoare a imobilului, între anul 2013 şi momentul soluţionării dosarului de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, sunt suportate de solicitanţi, deşi unii dintre aceştia au avut despăgubiri consistente stabilite sub imperiul legilor anterioare, dar neîncasate, iar culpa nefinalizării procedurii administrative nu aparţine decât statului, prin entităţile administrative învestite cu soluţionarea cererilor. 15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate respectând dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în motivarea acesteia. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile autoarei prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, care au următorul conţinut: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ 20. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şiart. 44 alin. (2) şi (3) privind garantarea şi ocrotirea egală a proprietăţii şi condiţiile exproprierii. Se invocă şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de faţă, asupra conformităţii cu Legea fundamentală a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2017. 22. Astfel, prin Decizia nr. 188 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 16 iulie 2021, paragrafele 24-28, invocând jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că acordarea de măsuri compensatorii pentru un imobil imposibil de restituit în natură, prin aplicarea, la evaluarea acestuia, a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, aşa cum dispune art. 21 alin. (6) din aceasta, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele şi recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa dezvoltată în materia restituirii proprietăţilor. Sub acest aspect, a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care au fost reţinute în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. 23. Totodată, Curtea Constituţională a remarcat jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea Constituţională a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. 24. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv - că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). 25. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24, prin Legea nr. 165/2013, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 305 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 septembrie 2022, paragrafele 18-22. 26. De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, sub aspectul discriminării instituite între persoanele îndreptăţite care au beneficiat de despăgubiri înainte şi, respectiv, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). 27. Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, şi nr. 244 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2022, paragraful 20). 28. De altfel, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 9 iulie 2021, astfel că, în prezent, acesta prevede că „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu“. Mai mult, prin Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că într-un litigiu care are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează să fie realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ce constituie obiectul contestaţiei judiciare. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucia Licsandru în Dosarul nr. 4.049/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Kamelia Wilimann în Dosarul nr. 37.920/3/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă, de Elena Mazilu în Dosarul nr. 30.438/3/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi de Lucia Licsandru în Dosarul nr. 26.708/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 111/2017, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
