Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de George Gătej în Dosarul nr. 48/64/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 851D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 297 din 9 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 48/64/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de George Gătej cu ocazia verificării admisibilităţii în principiu a unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, libertatea individuală şi dreptul la apărare. În acest sens, consideră că sintagma „fie de îndată, fie [...]“ din dispoziţiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală aduce atingere prevederilor constituţionale menţionate, întrucât persoana condamnată nu poate să ştie dacă o anumită contestaţie în anulare va fi admisă, astfel că trebuie să fie obligatorie acordarea cel puţin a unui termen în vederea pregătirii apărării cu privire la rejudecarea apelului, respectiv a cauzei după desfiinţarea hotărârii a cărei anulare s-a cerut. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare, deoarece „permit instanţei să rejudece ce doreşte, după caz, apelul sau fondul cauzei după desfiinţare, fiind şi neclară formularea dacă în cauză trebuie să fi fost rejudecată în apel chiar cauza pe fond sau poate fi ales, de către instanţă, să rejudece orice apel, chiar dacă iniţial a fost respins ca nefondat“. Astfel, pentru ca textul de lege menţionat să fie constituţional, autorul excepţiei consideră că „instanţa, admiţând contestaţia în anulare, trebuie să procedeze la rejudecarea fondului, acordând un termen rezonabil pentru pregătirea apărării“. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, susţine că ar trebui ca la sfârşitul textului să fie adăugată sintagma „indiferent dacă pentru sentinţa sau decizia penală este sau nu prevăzută o cale de atac“, pentru ca voinţa legiuitorului să fie clară, în sensul că „la orice contestaţie în anulare, indiferent de hotărârea atacată şi indiferent de hotărârea dată în contestaţia în anulare trebuie să fie permisă o cale de atac“, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 24 din Constituţie. 6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală - care permit instanţei ca, după admiterea contestaţiei în anulare, să procedeze, fie de îndată, fie acordând un termen, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii a cărei anulare s-a cerut - au fost concepute în această manieră pentru a acoperi multiplele situaţii care se pot ivi în practică în urma admiterii unei contestaţii în anulare, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze şi de motivele de contestaţie în anulare invocate. Există ipoteze în care viciul procedural invocat de parte şi constatat de instanţa care judecă respectiva contestaţie poate fi remediat la acelaşi termen, cum este, de pildă, situaţia în care se invocă unul dintre cazurile reglementate de prevederile art. 426 lit. b) şi g) din Codul de procedură penală. Este nefiresc ca în astfel de situaţii instanţa să fie obligată să mai acorde un termen de judecată, mai ales că, spre exemplu, în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, probele din care rezultă impedimentul la exercitarea acţiunii penale trebuie să se afle deja la dosarul cauzei. Aspectele de mai sus justifică sintagma criticată, care nu face decât să creeze în favoarea instanţei o marjă de apreciere cu privire la durata procedurii, fără a influenţa în vreun fel dreptul la apărare al persoanei care a formulat contestaţia în anulare. În mod similar, nu se poate considera că prin sintagma în discuţie s-ar putea aduce atingere dreptului contestatorului la accesul la justiţie, din moment ce acesta beneficiază de posibilitatea de a obţine un astfel de termen în cazul în care consideră că îi este necesar. De asemenea, instanţa observă că reglementarea criticată nu este de natură să aducă atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor, textul neconţinând nicio formulare care să excludă vreunul dintre participanţii la procedură de la exerciţiul anumitor drepturi. De altfel, nici autorul excepţiei nu a indicat în ce fel este încălcată - prin această sintagmă - egalitatea în drepturi. În continuare, apreciază că şi critica referitoare la posibilitatea instanţei de a rejudeca „ceea ce doreşte“ este neîntemeiată, prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală nelăsând la alegerea arbitrară a instanţei obiectul rejudecării. Dimpotrivă, rejudecarea după admiterea contestaţiei în anulare este circumscrisă în principal motivului de contestaţie invocat, acesta configurând limitele rejudecării. În ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, consideră că este, de asemenea, neîntemeiată, opţiunea legiuitorului cu privire la exercitarea unei anumite căi de atac înscriindu-se în prevederile art. 129 din Constituţie, care statuează că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. [...] (4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 referitor la libertatea individuală şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 432 din Codul de procedură penală stabilesc procedura de judecare a contestaţiei în anulare, procedură care este aplicabilă ulterior etapei verificării admisibilităţii în principiu a acestei căi extraordinare de atac. Aşadar, prevederile art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală - criticate în cauză - vizează exclusiv procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu. 13. Curtea reţine însă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală a fost ridicată într-o cauză aflată în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă care nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, fiind reglementată de prevederile art. 431 din Codul de procedură penală. Aceasta înseamnă că dispoziţiile art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 14. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de George Gătej în Dosarul nr. 48/64/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
