Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 534 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Ilin Ionică Viduţ şi Ghiorghioni Ionesie în Dosarul nr. 621/208/2019 al Judecătoriei Caransebeş şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.873D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent învederează că citaţia emisă pentru autorul excepţiei Ghiorghioni Ionesie s-a întors cu menţiunea „destinatar decedat“. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei Ilin Ionică Viduţ a transmis la dosar note scrise prin care argumentează neconstituţionalitatea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară dreptului de acces liber la justiţie, cât timp se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în faţa utilizării lor, iar prevederile de lege criticate în cauza de faţă dau expresie acestui principiu. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 621/208/2019, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 534 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Ilin Ionică Viduţ şi Ghiorghioni Ionesie într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în vederea respingerii cererii de modificare a actului constitutiv al unui composesorat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică, în esenţă, faptul că încheierea prin care se soluţionează cererea de modificare a actelor constitutive ale asociaţiilor poate fi atacată numai prin intermediul unei căi ordinare de atac, respectiv apelul, deşi evocă fondul cauzei. Se susţine că, astfel, persoanele interesate în cadrul unei proceduri judiciare necontencioase, care intervin în soluţionarea cererii, sunt discriminate faţă de părţile din procesul civil, pentru că nu au la îndemână căile de atac extraordinare, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea. 6. Judecătoria Caransebeş, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere arată că, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios constituţional, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Aşadar, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. 9. Consideră că, în speţa supusă analizei, instituirea unui singur grad de jurisdicţie în materia cererilor formulate în procedura necontencioasă judiciară nu conduce la încălcarea art. 21 din Constituţie, neaducându-se atingere substanţei dreptului părţii de a avea acces la o instanţă, având în vedere, deopotrivă, obiectul cererii şi specificul procedurii necontencioase judiciare. Totodată, normele legale criticate se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, astfel că nu poate fi reţinută nici critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 534 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care au următoarea redactare: - Art. 534 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă: „(2) Încheierea prin care se soluţionează cererea [formulată în procedura necontencioasă judiciară] este supusă numai apelului (...).“; – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000: „(1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere [a asociaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor] sunt supuse numai apelului.“ 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii şi în art. 21 alin. (1) privind dreptul de acces liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, a statuat, în jurisprudenţa sa, că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 152 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 10 mai 2021, paragraful 15, sau Decizia nr. 698 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 18 martie 2024, paragraful 34). Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36. 15. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16). 16. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să le asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, precitată, paragraful 13, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 39). 17. Mai mult, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale. Art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kudła împotriva Poloniei, paragraful 157, menţionată şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, sau Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 16), iar art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie garantează dreptul la dublul grad de jurisdicţie exclusiv în materie penală. 18. Totodată, prin Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 şi 38, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenţie, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept. De asemenea, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia din 14 mai 2002, pronunţată în Cauza Csepyova împotriva Slovaciei, paragraful 5, sau de Hotărârea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Gurepka împotriva Ucrainei, paragraful 51, instanţa europeană de contencios al drepturilor omului a precizat că textul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un drept de apel sau un drept la un al doilea grad de jurisdicţie. 19. În ceea ce priveşte critica referitoare la discriminarea creată prin interzicerea exercitării căii extraordinare a recursului în această materie, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că, în vederea asigurării egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, la instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). Or, în prezenta cauză, textele legale criticate nu conţin nicio dispoziţie discriminatorie, în măsura în care se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normativă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar regimul juridic diferit reglementat de dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate este determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. 20. Totodată, Curtea mai reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că legiuitorul dispune de o anumită marjă de apreciere în ceea ce priveşte alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului. În acest sens este Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, prin care Curtea a statuat că, în materia căilor extraordinare de atac, legiuitorul are posibilitatea de a reglementa condiţii de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunţată hotărârea, în acel caz fiind vorba despre hotărâri pronunţate în materie de carte funciară, sau Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26, cu referire la hotărâri pronunţate în materia insolvenţei, prin care Curtea a constatat că existenţa unor reglementări diferenţiate, sub aspectul normelor de procedură, în funcţie de specificul materiei reglementate, nu reprezintă o nesocotire a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ci o particularizare la specificităţile şi necesităţile fiecăreia dintre acestea. 21. De asemenea, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcţie de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ţine de opţiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparaţii între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate. 22. Ţinând seama de cele mai sus precizate, Curtea constată că, în cauză, reglementarea unei singure căi de atac, respectiv a apelului, împotriva încheierii prin care se soluţionează cererea de modificare a actelor constitutive ale asociaţiilor nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, în condiţiile în care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, calea ordinară de atac a apelului provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Având în vedere specificul procedurii necontencioase în cadrul căreia instanţa judecătorească analizează cererile de modificare a actelor constitutive ale asociaţiilor, Curtea apreciază că instituirea unui sistem de control judiciar care exclude exercitarea căilor extraordinare de atac se circumscrie standardelor deduse din Legea fundamentală prin jurisprudenţa mai sus citată. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 534 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Ilin Ionică Viduţ şi Ghiorghioni Ionesie în Dosarul nr. 621/208/2019 al Judecătoriei Caransebeş. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Caransebeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
