Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Flueraş Cosmin Dragu în Dosarul nr. 1.993/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 631D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Adrian Fanu Moca din cadrul Baroului Timiş. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Adrian Fanu Moca, iar acesta pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textul criticat încalcă art. 16 şi 41 din Constituţie. În acest sens este invocată starea de fapt din cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, arătându-se că autorul excepţiei s-a sustras de la executarea pedepsei cu închisoarea, dar că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o soluţie favorabilă acestuia, prin Hotărârea din 9 aprilie 2013 pronunţată în Cauza Flueraş împotriva României, prin care s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Se arată că această hotărâre a dus la pronunţarea unei soluţii de achitare, dar că, şi în aceste condiţii, în care autorul excepţiei s-a sustras de la executarea unei hotărâri judecătoreşti nedrepte, prevederile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală nu permit recunoaşterea ca vechime în muncă a timpului petrecut de către acesta în străinătate pentru a evita punerea în aplicare a pedepsei cu închisoarea. Se susţine că, în ipoteza invocată, trebuie reţinută ca vechime în muncă orice perioadă de sustragere de la executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pe nedrept. Se face trimitere la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei şi se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se arată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea normei juridice criticate, în sensul extinderii beneficiului acordat de legiuitor prin textul criticat şi persoanelor care s-au sustras de la executarea pedepselor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.993/108/2018, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Flueraş Cosmin Dragu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate de autorul acesteia, în contradictoriu cu Penitenciarul Arad, prin care se solicită anularea în parte a unei decizii referitoare la reintegrarea sa în funcţia publică deţinută în cadrul Penitenciarului Arad anterior hotărârii de condamnare pronunţate în primul ciclu procesual şi emiterea unei noi decizii în care, la stabilirea gradului profesional, să fie avută în vedere vechimea în muncă aferentă perioadei în care în privinţa autorului excepţiei a existat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, cu executare, în condiţiile în care acesta a fost achitat în cel de-al doilea ciclu procesual. 6. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la situaţia de fapt din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, autorul acesteia arată că a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de 23 februarie 2001, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în Dosarul nr. 847/P/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de substanţe toxice, în mod organizat, prevăzută la art. 312 alin. 2 din Codul penal din 1969 - dată la care exercita o funcţie publică în cadrul Penitenciarului Arad - fiind achitat prin Sentinţa penală nr. 278 din 10 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Arad - Secţia penală în Dosarul nr. 7.880/2002. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi unul dintre coinculpaţi; prin Decizia penală nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.929/2003, Tribunalul Arad - Secţia penală a respins apelul inculpatului şi a admis în parte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, desfiinţând sentinţa penală anterior menţionată cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care autorul excepţiei a fost achitat, din infracţiunea prevăzută la art. 312 alin. 2 din Codul penal din 1969 în infracţiunea prevăzută la art. 13 alin. (1) şi la art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, păstrând însă temeiul iniţial al achitării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi acelaşi coinculpat, aşa încât, prin Decizia penală nr. 1.257 din 18 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.145/P/2003, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul Parchetului, a casat sentinţa penală şi decizia penală pronunţate şi a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani pentru comiterea infracţiunii de organizare, conducere sau finanţare a infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc. Împotriva acestei decizii, autorul excepţiei a formulat acţiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a fost admisă de către instanţa europeană prin Decizia nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil al autorului excepţiei. Totodată, până la pronunţarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Deciziei nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, autorul excepţiei a formulat contestaţie în anulare, acţiune care a fost admisă de Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, care însă prin Decizia nr. 124/R/2011, pronunţată în Dosarul nr. 214/59/2008, a dispus o soluţie identică cu cea din Decizia nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013. Ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Deciziei nr. 17.520/4 din 9 aprilie 2013, autorul excepţiei, prin reprezentanta sa legală, a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 124/R/2011, acţiune care a fost admisă. Drept urmare, prin Decizia penală nr. 599/A din 2 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 789/59/2014, Curtea de Apel Timişoara a desfiinţat Decizia penală nr. 124/R/2011 şi a dispus rejudecarea cauzei în apel, recalificat ulterior în recurs. Prin Decizia penală nr. 1 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva Deciziei penale nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1.929/2003, decizia de achitare rămânând definitivă. Având în vedere cele anterior menţionate, autorul excepţiei arată că a fost supus, în mod nejustificat şi abuziv, timp de 15 ani unor proceduri penale, cu consecinţa imposibilităţii legale de a-şi exercita profesia, timp în care i-a fost afectată iremediabil viaţa personală, familială, profesională şi socială, ca apoi să fi fost achitat definitiv. Se menţionează că, prin Decizia civilă nr. 274 din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Timişoara a constatat existenţa unei erori judiciare care atrage răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciul suferit. Totodată, autorul arată că în intervalul de timp dintre rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunţate în privinţa sa şi până la pronunţarea Deciziei penale nr. 1 din 9 iunie 2015 de Curtea de Apel Timişoara s-a sustras de la executarea pedepsei, locuind în Spania. 7. Referitor la prevederile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale întrucât nu permit reîncadrarea sa în funcţia publică deţinută anterior condamnării cu recunoaşterea drept vechime în muncă a intervalului de timp dintre data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pronunţate în primul ciclu procesual şi data rămânerii definitive a hotărârii de achitare pronunţate în cel de-al doilea ciclu procesual, aceasta fiind posibilă doar în privinţa persoanelor care au fost efectiv private de libertate în mod nelegal, executând pedepsele cu închisoare la care au fost condamnate. Pentru aceste motive, se susţine că textul criticat creează discriminare între persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală în privinţa cărora instanţele au pronunţat soluţii de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere şi cele care, săvârşind aceleaşi fapte prevăzute de legea penală, au fost condamnate la pedepse cu închisoarea, cu executare, hotărârile de condamnare astfel pronunţate fiind puse în executare. Se susţine, totodată, că nu există niciun motiv pentru care persoanele condamnate pe nedrept la pedepse cu închisoarea, care s-au sustras de la executarea acestor pedepse, ştiind că sunt nevinovate, să nu beneficieze de acelaşi regim juridic precum cele care au executat pedepse cu închisoarea, sub aspectul dreptului la repararea pagubei şi la felul şi întinderea reparaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se arată, de asemenea, că nu este echitabil ca, pentru recunoaşterea vechimii în muncă, în ipoteza analizată, persoana condamnată în primul ciclu procesual şi achitată în cel de-al doilea ciclu procesual să fie obligată să accepte o condamnare nedreaptă. Se susţine că, pentru aceleaşi motive, textul criticat încalcă dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, astfel cum acesta este prevăzut la art. 41 alin. (1) din Constituţie. 8. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează ipoteza persoanelor private de libertate, care nu pot fi încadrate în muncă, şi că persoanele în privinţa cărora nu au fost pronunţate hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, putând ocupa un loc de muncă. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate.“ 13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează ipoteza persoanei private de libertate ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate. 15. Aşadar, textul criticat este incident în ipoteza pedepselor cu închisoarea care sunt puse în executare. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin argumentele formulate în susţinerea acesteia, solicită Curţii Constituţionale să extindă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală la ipoteza în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei cu închisoarea şi, prin urmare, pedeapsa nu poate fi pusă în executare. 16. Însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 17. Mai mult, soluţia legislativă invocată de autorul excepţiei constituie o chestiune ce aparţine sferei politicii penale a statului, reglementarea acesteia fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit atribuţiei sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 18. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 540 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Flueraş Cosmin Dragu în Dosarul nr. 1.993/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
