Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Valentina Bărbăţeanu│- magistrat-asistent│
├────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└─────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 11.247/180/2015 şi care formează obiectul Dosarului nr. 93D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti, domnul avocat Claudiu Gânţoi, în calitate de apărător ales, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei, constatându-se lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 349D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată din oficiu de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 2.104/110/2015. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 349D/2016 la Dosarul nr. 93D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului părţii Societatea Kruk România - S.R.L. din Bucureşti, care solicită admiterea acesteia, precizând că o persoană juridică poate fi reprezentată legal printr-o altă persoană juridică, astfel cum rezultă şi din prevederile art. 800 din Codul civil privind administrarea bunurilor altuia. Dacă instanţa consideră că persoana juridică nu are capacitate de folosinţă, în sensul că nu are în obiectul de activitate reprezentarea juridică, această activitate fiind permisă doar avocaţilor şi consilierilor juridici, ar trebui să ridice excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, fără să genereze o îngrădire a accesului liber la justiţie. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi, dreptul de acces liber la justiţie sau dreptul la apărare. Invocă, în acest sens, cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa cu caracter obligatoriu, respectiv prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi deciziile nr. 9 din 4 aprilie 2016 şi nr. 2 din 30 ianuarie 2017 privind pronunţarea unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea de unor probleme de drept. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 15 decembrie 2015 şi 16 februarie 2016, pronunţate în Dosarul nr. 11.247/180/2015 şi, respectiv, în Dosarul nr. 2.104/110/2015, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în cauze având ca obiect învestirea cu formulă executorie a unui contract de credit, respectiv soluţionarea unei contestaţii la executare, cauze în care, în temeiul textului de lege supus controlului de constituţionalitate, s-a invocat lipsa calităţii de reprezentant în faţa instanţei de judecată. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele două dosare conexabile, Tribunalul Bacău apreciază, în esenţă, că textul de lege criticat limitează posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor juridice exclusiv la reprezentarea prin avocat sau consilier juridic în faţa oricăror instanţe, nefiind permisă reprezentarea convenţională prin altă persoană juridică, aceasta din urmă reprezentată prin avocat sau consilier juridic, deşi în cazul persoanelor fizice nu există limitări similare ale reprezentării convenţionale. Autoarea excepţiei apreciază că se instituie o discriminare între persoanele fizice şi cele juridice în ce priveşte modul de reglementare a reprezentării convenţionale în faţa instanţelor de judecată. Aceasta, deoarece în cazul persoanei fizice nu există limitări cu privire la alegerea mandatarului convenţional, care poate fi şi o persoană juridică, de vreme ce art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu cuprinde nicio interdicţie privind reprezentarea, făcând referire la mandatul dat unei alte persoane, fără distincţie între persoanele fizice sau juridice. Susţine că se încalcă astfel principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul de acces liber la justiţie. Consideră că limitarea menţionată ar putea reprezenta o sarcină disproporţionată, de natură a descuraja persoanele juridice să apeleze la serviciul justiţiei. Precizează că, de exemplu, o persoană juridică străină nu ar putea fi reprezentată de propria filială deschisă în România, prin reprezentantul filialei, consilierul juridic al acesteia sau avocatul filialei, ci trebuie să încheie un contract de asistenţă juridică distinct cu un avocat, deşi filiala sa are deja propriul avocat sau un consilier juridic angajat. Susţine că argumentele avute în vedere de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 referitoare la reglementarea căilor de atac se impun şi în ce priveşte sesizarea primei instanţe. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul consideră, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 93D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că argumentele cuprinse în deciziile nr. 485 din 23 iunie 2015 şi nr. 462 din 17 septembrie 2014, cu referire la obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat/consilier juridic, nu sunt aplicabile tale quale şi nici mutatis mutandis regimului juridic particular instituit de art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă cât priveşte reprezentarea convenţională a persoanelor juridice, de vreme ce norma legală criticată nu exclude de plano accesul la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare pe calea reprezentării legale a acestor subiecte de drept. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii S.C. Krukk România - S.R.L., concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii“. 15. În opinia instanţei care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi art. 24 care garantează dreptul la apărare. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, se susţine că prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât limitează posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor judecătoreşti exclusiv la reprezentarea prin avocat sau consilier juridic, nefiind permisă reprezentarea convenţională prin altă persoană juridică, aceasta din urmă reprezentată, la rândul său, prin avocat sau consilier juridic. Având în vedere că se invocă încălcarea unor drepturi fundamentale garantate la nivel constituţional explicit persoanelor fizice, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că exigenţele unor drepturi sau libertăţi fundamentale, spre exemplu accesul liber la justiţie, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică se aplică şi în privinţa persoanelor juridice (Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Decizia nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2000, Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, sau Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012). Curtea a apreciat, totodată, că exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, paragraful 27, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015). 17. În continuare, Curtea reţine că, în argumentarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate face trimitere la Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă care făceau referire la obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic. Autoarea prezentei excepţii susţine că un raţionament similar ar justifica şi în cauza de faţă constatarea neconstituţionalităţii textului de lege supus controlului. Prin decizia menţionată, Curtea a statuat, în esenţă, că obligaţia reprezentării şi asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac excesivă faţă de scopul legitim urmărit, care poate conduce la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului, contravenind astfel prevederilor din Legea fundamentală care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi care garantează dreptul la apărare. 18. În cauza de faţă, Curtea reţine că textul de lege criticat are în vedere ipoteza reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată, indiferent de etapa procesuală, în primă instanţă sau în soluţionarea unei căi de atac, aceasta realizându-se numai prin consilier juridic sau avocat. Ca regulă generală, persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de părţi într-un proces legea le recunoaşte posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale şi de a îndeplini actele procedurale fie în mod direct, personal, fie mediat, prin intermediul unui reprezentant. În unele cazuri, reprezentarea este obligatorie, fiind de natură legală. Astfel, persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor fi întotdeauna reprezentate în instanţă, după caz, de către părinţi sau tutori. În ce priveşte persoanele juridice, reprezentarea legală este necesară în considerarea naturii specifice a acestor subiecte de drept, caracterizate printr-o imposibilitate obiectivă de a participa în mod direct şi nemijlocit la raporturile sociale. De aceea, art. 209 din Codul civil stabileşte regula potrivit căreia persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, adică prin persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. 19. Alături de reprezentarea legală, persoanele juridice pot beneficia şi de o reprezentare convenţională, care, aşa cum precizează textul de lege criticat, se poate realiza în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. Faptul că legiuitorul a redus posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, de vreme ce reprezentarea convenţională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-şi permanent, în condiţiile prevederilor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, posibilitatea de a sta în justiţie prin reprezentantul legal. Prin urmare, în măsura în care nu pot îndeplini exigenţele impuse de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acţiuni şi de a formula cereri, a ridica excepţii şi a propune probe, precum şi de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal. Prin urmare, nu se pune problema încălcării dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la apărare. 20. Curtea reţine, aşadar, că există o deosebire fundamentală faţă de ipoteza examinată prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care a constatat că, în cazul introducerii cererii de recurs, precum şi în ce priveşte susţinerea acestuia, dreptul persoanei juridice de a avea un reprezentant convenţional era transformat într-o obligaţie. Astfel, prevederile de lege criticate în cauza de faţă nu restricţionează posibilitatea persoanelor juridice ca, în situaţia în care nu apelează la un reprezentant convenţional - avocat sau consilier juridic, să stea în justiţie prin reprezentantul legal. Faptul că art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, criticat în cauza de faţă, interzice, implicit, reprezentarea convenţională a persoanelor juridice prin alte persoane juridice nu se poate constitui într-un fine de neconstituţionalitate. De altfel, atât timp cât legea oferă posibilitatea reprezentării într-o manieră profesionalizată, fie prin intermediul unui avocat ales, cu care a încheiat un contract de reprezentare judiciară, fie prin consilierul juridic propriu, angajat cu contract de muncă, nici nu îşi găseşte raţiunea eventuala reprezentare convenţională printr-o altă persoană juridică. Într-o logică firească, reprezentantul pe care şi-l desemnează partea pentru a-i apăra interesele în cursul procesului trebuie să fie apt să îşi îndeplinească în mod eficient mandatul, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă calităţile necesare pentru a construi o apărare rezonabilă. Or, nicio altă entitate nu poate fi mai calificată decât cele două profesii specializate în desfăşurarea activităţii de asistenţă juridică şi reprezentare judiciară menţionate în textul de lege criticat, respectiv avocaţii şi consilierii juridici. 21. În acest sens, este relevantă şi Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, referitoare la examinarea sesizării formulate de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, concluzionând că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului (paragraful 35). Instanţa supremă a precizat că activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici. 22. În sprijinul acestei idei este şi Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, prin care s-a statuat că nu este permisă înfiinţarea societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. Prin decizia menţionată, instanţa supremă a constatat că activităţile de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni sau de exercitare şi motivare a căilor de atac nu se încadrează în categoria faptelor de comerţ, astfel că acestea nu pot fi exercitate de societăţi constituite cu un asemenea obiect, iar cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile. 23. În sublinierea aceleiaşi idei, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a formulat şi argumentul potrivit căruia contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, care este guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative (paragraful 33 din Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016). Ca atare, în ce priveşte reprezentarea convenţională, persoana juridică va putea utiliza exclusiv mijloacele procedurale permise de legea procesual civilă, neputându-se prevala de regulile valabile în cazul contractului de mandat civil, subzistând, însă, în orice moment, posibilitatea reprezentării legale, ca o garanţie a dreptului de acces liber la justiţie şi a exercitării efective a dreptului la apărare. 24. Curtea Constituţională reţine că, nici chiar în situaţia care a determinat Tribunalul Bacău să ridice prezenta excepţie de neconstituţionalitate în primul dintre cele două dosare conexate din cauza de faţă nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 şi nici ale art. 24 din Constituţie. Nimic nu împiedică reclamanta, persoană juridică al cărei sediu se află în străinătate, care a sesizat instanţa de judecată prin intermediul filialei sale din România, să încheie cu un avocat un contract distinct de asistenţă juridică. Codul de procedură civilă oferă remedii procedurale pentru acoperirea lipsei dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, stabilind, prin art. 82 alin. (1), obligaţia instanţei de a da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. 25. Instanţa autoare a excepţiei mai susţine că, prin prevederile textului de lege criticat, s-ar crea o discriminare între persoanele juridice şi cele fizice, în cazul acestora din urmă neexistând limitări similare ale reprezentării convenţionale. Faţă de această critică, Curtea observă că dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilesc că persoanele fizice pot fi reprezentate în instanţă de către avocat sau alt mandatar, fără să distingă după cum acesta din urmă este persoană fizică sau juridică. Textul citat trebuie interpretat, însă, în lumina interdicţiei reliefate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai sus evocată, referitoare la nelegalitatea constituirii unor persoane juridice al căror obiect de activitate să îl reprezinte consultanţa, asistenţa şi reprezentarea juridică. Astfel înţeles textul care reglementează reprezentarea convenţională în faţa instanţelor a persoanelor fizice, se constată că nu există, în realitate, nicio diferenţă între persoanele juridice şi cele fizice în ce priveşte acest aspect, astfel că nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 11.247/180/2015 şi nr. 2.104/110/2015 şi constată că prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
