Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Condur în Dosarul nr. 1.978/118/2017 al Tribunalului Constanţa -Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 329D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 martie 2021, această excepţie a fost admisă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.978/118/2017, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dănuţ Condur cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect repararea prejudiciului în cazul privării nelegale de libertate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă principiile constituţionale privind accesul liber la justiţie şi răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum şi dreptul la reparaţie în caz de privare de libertate, consacrat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că a fost arestat preventiv pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 23 septembrie 2014 până la data de 12 octombrie 2014, măsură prelungită pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 13 octombrie 2014 şi până la data de 11 noiembrie 2014, ulterior, măsura arestării preventive fiind înlocuită cu măsura controlului judiciar. În temeiul prevederilor art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi cod, inculpatul a fost achitat, pe motiv că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu este prevăzută de legea penală, soluţie rămasă definitivă. Consideră că, dacă instanţa de judecată ar stabili prin încheiere că măsura arestării preventive este nelegală - în cazul de faţă, pentru motivul că fapta judecată nu ar fi prevăzută de legea penală -, aceasta ar echivala cu soluţionarea chiar a cauzei penale, fiind o evidentă antepronunţare pe fondul cauzei. În ceea ce priveşte stabilirea, în mod expres şi distinct, prin decizia definitivă de achitare, a caracterului nelegal al măsurii arestării preventive dispuse anterior în cauză, o astfel de soluţie nu este reglementată de prevederile art. 396 din Codul de procedură penală care vizează rezolvarea acţiunii penale şi nici de dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură penală, text care - în alineatul (1) - prevede că instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat, măsură în vigoare la momentul pronunţării instanţei. Arată, astfel, că persoana arestată preventiv şi apoi achitată definitiv nu are posibilitatea de a formula o acţiune la instanţa civilă pentru a solicita despăgubiri pentru arestarea nelegală a cărei victimă a fost, întrucât instanţa penală nu se poate pronunţa - în mod explicit şi distinct - asupra nelegalităţii arestării dispuse pe parcursul procesului penal [art. 424 alin. (2) coroborat cu art. 396 alin. (1) şi art. 399 din Codul de procedură penală]. Consideră că soluţia de achitare - în cazul în care fapta nu există în materialitatea ei, fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu există probe că persoana acuzată a săvârşit infracţiunea - are ca efect intrinsec stabilirea caracterului nelegal al arestării preventive, deoarece nimeni nu poate fi arestat în mod legal pentru o pretinsă faptă care nu există în materialitatea ei, pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pentru o contravenţie, abatere disciplinară etc.) sau dacă nu există probe că a săvârşit fapta. Arată că, prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicţionale prevăzute în cuprinsul acestuia, hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăşi, neputând constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate. Susţine că „Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 15 din 18 septembrie 2017 este contrară dispoziţiilor Codului de procedură penală“. Consideră că limitarea impusă de dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, inclusiv prin interpretarea dată prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, creează o barieră reală şi efectivă, care împiedică persoana vătămată - prin arestarea sa în cadrul unui proces în care a fost apoi achitată definitiv - să se adreseze instanţei civile pentru a obţine despăgubiri de la statul român. 6. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care exercitarea dreptului de acces la instanţă - pentru repararea prejudiciului moral şi material al persoanelor faţă de care în cursul procesului penal au fost luate măsuri privative de libertate - este condiţionată de constatarea caracterului nelegal al privării de libertate numai în procedura penală, respectiv prin ordonanţă a procurorului, prin încheiere definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheiere definitivă sau hotărâre definitivă a instanţei de judecată învestite cu judecarea cauzei. Apreciază că este constituţională condiţionarea exercitării dreptului la repararea pagubei materiale sau a daunei morale rezultate din măsurile de privare nelegală de libertate în măsura în care caracterul nelegal poate fi constatat şi de către instanţa civilă după finalizarea definitivă a procesului penal, chiar dacă instanţa penală a omis să se pronunţe asupra legalităţii sau nelegalităţii detenţiei preventive. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 179 din 29 martie 2016 şi nr. 133 din 9 martie 2017, în sensul că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care, în cazul privării nelegale de libertate, se consideră că dreptul la repararea pagubei se acordă numai în situaţiile expres şi limitativ specificate de lege. În acest sens, a arătat că dispoziţiile de lege criticate trebuie să fie subordonate principiului responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare, principiu consacrat de prevederile art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.“ 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 52 alin. (3) referitor la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum şi a prevederilor art. 5 paragraful 5 privind dreptul la reparaţie în caz de privare de libertate din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că - ulterior sesizării sale cu această excepţie - prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (3) teza întâi din Constituţie. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 martie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021. 14. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 136 din 3 martie 2021, mai sus citată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă. 15. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate, prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34). 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Condur în Dosarul nr. 1.978/118/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
