Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Drăghia în Dosarul nr. 298/42/2017/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.567D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocat Dragoş Mihai Ciob din cadrul Baroului Buzău, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, răspund şi părţile Carmen Marinescu şi Dorin Marinescu, lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia, reiterând concluziile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Depune totodată la dosarul cauzei, în completarea concluziilor orale, un set de înscrisuri şi concluzii scrise. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că excepţia de neconstituţionalitate, ce face obiectul prezentului dosar, a fost invocată pe fondul interpretării eronate a normelor procesual penale criticate de către judecătorul de cameră preliminară, întrucât acesta nu a dat eficienţă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, în temeiul căreia ar fi putut să solicite declasificarea mandatelor de siguranţă naţională, în camera preliminară, ori să permită accesul avocatului, având abilitarea prevăzută de lege, la aceste informaţii. Reţine că, potrivit unei doctrine constante şi, având în vedere decizia instanţei de control constituţional, precitată, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea legalităţii tuturor actelor efectuate în cursul urmăririi penale şi pe care se întemeiază acuzaţia, indiferent de organul care le-a dispus, autorizat sau efectuat. Faţă de considerentele expuse solicită ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca inadmisibilă. În subsidiar solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care dispoziţiile art. 342 din Codul de procedură penală coroborate cu considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018 acordă inculpatului şi altor părţi posibilitatea de a contesta legalitatea tuturor probelor în procedura de cameră preliminară. 5. Apărătorul autorului excepţiei, având cuvântul în replică, precizează că, la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională nu pronunţase Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018 şi, pe de altă parte, decizia precitată nu are în vedere dispoziţiile art. 342 şi art. 345 din Codul de procedură penală. Subliniază faptul că opinia instanţei de judecată, care a sesizat Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, este în sensul că aceasta este întemeiată. 6. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că instanţa de control constituţional a stabilit, în decizia precitată, care este locul dispoziţiilor alin. (11) şi alin. (12) ale art. 352 din Codul de procedură penală, astfel încât o nouă examinare a acestora nu este posibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 298/42/2017/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dănuţ Drăghia în procedura de cameră preliminară. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit judecătorului de cameră preliminară să declasifice informaţiile necesare verificării legalităţii efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor. Arată că, în timpul instrumentării Dosarului nr. 64/D/P/2014 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău, a fost dispusă supravegherea sa tehnică în perioada iunie 2014 - martie 2015, astfel cum este menţionat la fila 45 din rechizitoriu. De asemenea, arată că în cuprinsul cererilor şi excepţiilor depuse la dosarul cauzei la datele de 17, 22 mai, 3 august şi 4 septembrie 2017 a contestat întreaga supraveghere tehnică efectuată faţă de persoana sa. Din cuprinsul relaţiilor furnizate de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău a rezultat că supravegherea tehnică a fost efectuată cu sprijinul ofiţerilor Serviciului Român de Informaţii care au asigurat suportul tehnic şi că, în cauză, a existat un mandat de siguranţă naţională pentru perioada 26 iulie 2013 - 18 aprilie 2014. Referitor la modalitatea prin care a fost solicitat suportul tehnic din partea Serviciului Român de Informaţii, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău a menţionat că acesta a fost solicitat în baza unor adrese clasificate ca secret de serviciu. Ca urmare a răspunsurilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău, autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat declasificarea adreselor prin care au fost solicitate Serviciului Român de Informaţii atât acordarea suportului tehnic, cât şi declasificarea mandatului de siguranţă naţională şi a datelor obţinute în urma punerii acestuia în executare. Prin Încheierea de şedinţă din data de 4 aprilie, judecătorul de cameră preliminară a respins solicitarea de declasificare cu motivarea că, în conformitate cu art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, această operaţiune ar putea avea loc numai după începerea judecăţii. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că verificarea legalităţii efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor se face numai în procedura de cameră preliminară. Susţine, având în vedere prevederile art. 342 din Codul de procedură penală, prin raportare la circumstanţele cauzei, că judecătorul de cameră preliminară este împiedicat să verifice legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în condiţiile în care acestea au la bază informaţii sau acte ori documente clasificate, situaţie contrară prevederilor constituţionale invocate. Referitor la dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, precizează că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care, în procedura de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, judecătorul de cameră preliminară nu are posibilitatea de a declasifica informaţiile, actele ori documentele ce au stat la baza efectuării actelor de urmărire penală, pentru a putea verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Consideră că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează accesul la justiţie şi au un caracter discriminatoriu în raport cu prevederile art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală care permit declasificarea informaţiilor actelor ori documentelor după începerea judecăţii. Totodată consideră că prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi apreciază că judecătorul de cameră preliminară ar trebui să aibă posibilitatea de a declasifica informaţiile, actele ori documentele ce au stat la baza efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor, întrucât numai în acest mod obiectul camerei preliminare poate avea o finalitate reală, în condiţiile în care există posibilitatea ca, după declasificarea informaţiilor, actelor ori documentelor, conform art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, să se constate că anumite acte de urmărire penală erau nelegale ori că anumite probe ar fi trebuit excluse ori să se constate că s-ar fi impus restituirea cauzei la parchet, ipoteze în care vătămarea cauzată drepturilor inculpatului nu mai poate fi înlăturată în niciun mod. 9. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că prevederile legale criticate coroborate cu dispoziţiile la art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit judecătorului de cameră preliminară să desecretizeze, să declasifice informaţii sau documente care au stat la baza efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor. Apreciază că declasificarea eventualelor informaţii, conform art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, abia în faza de judecată poate conduce la o vătămare a drepturilor inculpatului ce nu mai poate fi înlăturată, în situaţia în care se constată abia în această fază că anumite probe ar fi trebuit excluse ori anumite acte de urmărire penală sunt apreciate ca fiind nelegale. Consideră că normele procesual penale criticate încalcă cel puţin dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 26. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens reţine că prevederile criticate dau în competenţa judecătorului de cameră preliminară verificarea legalităţii tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, precum şi a tuturor actelor efectuate de organele de urmărire penală, fără a distinge după cum acestea au sau nu legătură cu informaţii sau documente clasificate. Întrucât legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, aşa încât apreciază că dispoziţiile art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală nu permit interpretarea pe care autorul excepţiei o dă acestora. Faptul că în reglementarea procedurii de judecată există o prevedere expresă care dă judecătorului posibilitatea de a solicita declasificarea informaţiilor clasificate atunci când acestea sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei - art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală - nu poate fi interpretat per a contrario, în sensul că în procedura de cameră preliminară judecătorul nu ar avea o asemenea prerogativă, deoarece argumentul per a contrario nu poate fi folosit pentru ca, plecând de la o dispoziţie cu caracter general, să se concluzioneze că într-o situaţie cu caracter special intenţia de reglementare este diametral opusă. Apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate vizează, în fapt, modul de interpretare şi aplicare de către judecătorul de cameră preliminară a dispoziţiilor art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar nu conformitatea lor cu prevederile constituţionale şi convenţionale. 12. Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere, în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 732D/2016, acesta fiind reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 9 martie 2017. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 342 şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală. Faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate de către autor, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 342 şi art. 345 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală, având în vedere şi faptul că aceste din urmă prevederi constituie norma specială ce reglementează cu privire la declasificarea informaţiilor clasificate, respectiv permiterea accesului la informaţiile clasificate. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 342 din Codul de procedură penală: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“; – Art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală: „La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.“; – Art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală: „(11) În cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. (12) Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză.“ 16. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie în România, art. 11 alin. (1) şi alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 alin. (1) şi alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil. Totodată invocă dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală - excepţie ridicată de autor în faza procesuală a camerei preliminare - prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „instanţa solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală este neconstituţională şi totodată a constatat că sintagma „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală este neconstituţională. 18. Pentru a pronunţa soluţia menţionată, Curtea a analizat, într-o primă etapă, admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul legăturii cu cauza dedusă judecăţii, prin stabilirea naturii juridice a informaţiilor clasificate. În acest sens, în paragrafele 25-31 ale deciziei precitate, Curtea a reţinut că sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală vizează informaţii clasificate „esenţiale pentru soluţionarea cauzei“, care sunt susceptibile „de a servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, deci cu privire la care există argumente rezonabile că ar putea concura la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului. Potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, „în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.“ Sub acest aspect, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, după ce enumeră expres declaraţiile (ale părţilor în procesul penal, ale persoanei vătămate, ale martorilor), înscrisurile, rapoartele de expertiză sau constatare, procesele-verbale, fotografiile, mijloacele materiale de probă, prevăd, la lit. f), că „Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: [...] f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege.“ Aşa fiind, Curtea a reţinut că, pentru a produce consecinţele prevăzute de lege, legiuitorul a conferit informaţiilor clasificate, apreciate „esenţiale pentru soluţionarea cauzei“, valoare probatorie în procesul penal, acestea putând dovedi, singure sau coroborate cu alte probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, veridicitatea acuzaţiei penale formulate împotriva inculpatului. Prin urmare, Curtea a statuat că informaţiile clasificate dobândesc calitatea de probe în dosar, urmând a fi supuse regimului juridic al probelor instituit de Codul de procedură penală. 19. Curtea a reţinut, ca o primă consecinţă juridică a acestei constatări, incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor referitoare la controlul legalităţii probelor. Potrivit prevederilor art. 342 din Codul de procedură penală, competenţa judecătorului de cameră preliminară constă în verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, în verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, judecătorul de cameră preliminară îşi va exercita atribuţiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanţei de judecată, deci „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale“ şi, implicit, o acuzaţie în materie penală. În continuare, reţinând, în acord cu deciziile Curţii nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 599 din 21 octombrie 2014, că procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis, că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar informaţiile clasificate, apreciate „esenţiale pentru soluţionarea cauzei“, au valoare probatorie în procesul penal, pe de o parte, şi că principiul contradictorialităţii este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil, iar legalitatea administrării probelor are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului penal, pe de altă parte, Curtea a statuat că inculpatul trebuie să aibă acces la informaţiile clasificate în vederea combaterii sau a susţinerii, în mod contradictoriu cu acuzatorul, a legalităţii administrării acestor probe. 20. În acest fel, Curtea a statuat că, până cel târziu la finalizarea procedurii de cameră preliminară, probele care constau în informaţii clasificate şi pe care se întemeiază actul de sesizare a instanţei de judecată trebuie să fie accesibile inculpatului în vederea asigurării posibilităţii contestării legalităţii acestora, în acord cu obiectul procedurii în camera preliminară, prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală. Numai într-o atare situaţie acestea pot fundamenta o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, adoptată ca urmare a parcurgerii unui proces penal echitabil. 21. Aşa fiind, Curtea a stabilit că - în ceea ce priveşte probele care constau în informaţii clasificate şi pe care se întemeiază actul de sesizare a instanţei de judecată - nu instanţa de fond - aşa cum arată locul reglementării, dispoziţiile art. 352 fac parte din titlul III - „Judecata“ din Codul de procedură penală - este aceea care trebuie să solicite, din oficiu, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului. Problema informaţiilor clasificate, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, respectiv verificarea legalităţii administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluţionată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecăţii în fond, întrucât, în această din urmă fază a procesului penal, nu au cum să mai existe probe constând în informaţii clasificate inaccesibile părţilor, fără a se încălca dispoziţiile art. 324-347 din Codul de procedură penală şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia procedurii camerei preliminare (paragraful 32 al Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018). 22. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, analizând contextul normativ şi jurisprudenţial, intern şi european, în materia dreptului la informare în cadrul procesului penal, Curtea a constatat, în paragraful 73 al Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, că dispoziţiile art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi principiului unicităţii, imparţialităţii şi al egalităţii justiţiei pentru toţi, prevăzut de art. 16 alin. (1) şi alin. (2) şi de art. 124 alin. (2) din Constituţie. 23. În paragrafele 70 şi 71 ale deciziei precitate, Curtea a reţinut, având în vedere necesitatea aflării adevărului în procesul penal şi cerinţa explicită a Codului de procedură penală ca o persoană să fie condamnată în baza unui probatoriu care să-i demonstreze vinovăţia dincolo de orice îndoială rezonabilă, că orice informaţie care poate fi utilă aflării adevărului trebuie să fie folosită în procesul penal. Astfel, în cazul în care informaţiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât şi apărării, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor şi de respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, accesul la informaţiile clasificate poate fi şi refuzat de judecător, care, deşi constată rolul esenţial al acestora în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea naţională. 24. Prin urmare, Curtea a statuat că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict - cel public, general, al statului, referitor la protejarea informaţiilor de interes pentru securitatea naţională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual, al părţilor unei cauze penale concrete, astfel încât, prin soluţia pe care o pronunţă, să asigure un just echilibru între cele două. Aşadar, Curtea a apreciat că protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului şi faţă de garanţiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părţilor din procesul penal, decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informaţie poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real şi justificat de protecţie a unui interes legitim privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau siguranţa naţională, decizia de refuz a accesului la informaţiile clasificate aparţinând întotdeauna unui judecător. 25. În concluzie, Curtea a statuat, în considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitată, că, în ceea ce priveşte probele care constau în informaţii clasificate şi pe care se întemeiază actul de sesizare a instanţei de judecată, nu instanţa de fond este aceea care dispune accesul sau care refuză accesul, după caz, la informaţiile clasificate, ci judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile în care „problema informaţiilor clasificate, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, respectiv verificarea legalităţii administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluţionată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecăţii în fond“. 26. Având în vedere că, în mod constant, Curtea - începând cu Decizia Plenului nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995 - a statuat că „puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta“ (în acelaşi sens sunt Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012), Parlamentul, cât şi Guvernul şi toate celelalte autorităţi şi instituţii publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât şi dispozitivul Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitate. Cu alte cuvinte, atât considerentele, cât şi dispozitivul Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitată, sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, decizia precitată urmând a fi aplicată, potrivit principiului constituţional al comportamentului loial, de către Parlament în sensul restabilirii stării de constituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015). 27. Totodată, Curtea constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd că „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Având în vedere însă că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este anterior deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, precitată, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 342 şi art. 345 alin. (1) coroborate cu art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 şi art. 345 alin. (1) coroborate cu art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Drăghia în Dosarul nr. 298/42/2017/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
