Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 6.085/197/2020/a2 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 691D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 695D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală raportat la art. 284 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Ionel Cherciu în Dosarul nr. 29.269/325/2019/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. 4. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 695D/2020 la Dosarul nr. 691D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 353 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea penală din 27 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.085/197/2020/a2, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o contestaţie împotriva amenzii judiciare. 8. Prin Încheierea din 27 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 29.269/325/2019/a1, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală raportat la art. 284 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Ionel Cherciu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o contestaţie împotriva amenzii judiciare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate. Sancţiunea aplicată în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală nu poate fi contestată, potrivit art. 284 alin. (3) din acelaşi act normativ. Art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală nu permite instanţei realizarea unei analize cu privire la existenţa sau inexistenţa abuzului de drept. Autorii susţin că art. 284 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale invocate. Arată că procedura de judecată a cererii de anulare sau reducere a amenzii este lipsită de claritate şi previzibilitate, lăsând la aprecierea instanţei citarea părţilor, necesitatea prezenţei procurorului, judecarea cererii în camera de consiliu sau în şedinţă publică. Lipsa unor dispoziţii clare şi previzibile referitoare la judecarea cererii de anulare sau reducere a amenzii determină încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, se încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, dreptul de acces liber la justiţie fiind îngrădit de textul de lege criticat. 10. Judecătoria Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că drepturile procesuale şi procedurale trebuie exercitate de către părţi cu bună-credinţă, în caz contrar ajungându-se la efectuarea de cheltuieli inutile de către organele judiciare şi părţi pentru soluţionarea unor litigii al căror obiect a fost analizat în proceduri jurisdicţionale anterioare la finalul cărora a fost dispusă o soluţie definitivă. Instanţa apreciază că dispoziţiile criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, petentul nefiind împiedicat să se adreseze justiţiei, dar putând să fie sancţionat când îşi exercită cu rea-credinţă dreptul de a se adresa justiţiei. 11. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, acestea reglementând în mod clar procedura de judecată a cererilor în anulare sau reducere a amenzii (termen pentru exercitare căii de atac, procedura în sine, obligativitatea comunicării încheierii prin care s-a aplicat amenda) şi fiind clare şi previzibile în ceea ce priveşte motivul pentru care organul judiciar poate aplica o amendă penală. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 695D/2020, îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală raportat la art. 284 din acelaşi act normativ. Curtea observă că, în realitate, art. 284 din Codul de procedură penală este menţionat de autorul excepţiei în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, astfel că şi în acest dosar obiectul excepţiei îl constituie art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(4) Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: [...] n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici.“ 16. Autorii excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 referitor la principiul neretroactivităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 353 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, şi Decizia nr. 675 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Curtea a constatat că prevederile legale criticate reglementează, aşa cum însăşi denumirea marginală a acestora o enunţă, cu privire la abaterile judiciare şi la amenda judiciară. Participanţii la procesul penal au, în cadrul desfăşurării acestuia, anumite obligaţii impuse de legea procesuală, iar neîndeplinirea acestora ori îndeplinirea lor cu ignorarea condiţiilor prevăzute de lege poate dăuna bunei desfăşurări a procedurii judiciare sau poate stânjeni aflarea adevărului şi realizarea justiţiei penale. 18. Dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conţinutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziţie a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abţină de la îndeplinirea unei activităţi contrare acesteia, cu ştiinţă, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege), iar acest conţinut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. 19. Astfel, legiuitorul a identificat o serie de cazuri de neîndeplinire a obligaţiilor procesuale sau de îndeplinire a lor cu nerespectarea exigenţelor legale, între care se regăseşte şi abuzul de drept, constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale. Abuzul de drept procesual a fost introdus în Codul de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Potrivit teoriei abuzului de drept, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu menirea sa naturală şi în limitele sale normale, adică în armonie cu starea contemporană a relaţiilor şi a uzurilor sale. Uzul dreptului în limitele menţionate îl protejează pe titular împotriva oricărei responsabilităţi pentru prejudiciile pe care le-ar putea determina, pe când exercitarea de o manieră anormală, prin deturnarea dreptului de la menirea sa firească/obişnuită, constituie abuz de drept. 20. Cât priveşte abaterea judiciară constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale, Curtea a constatat că în procesul penal, asemenea celui civil, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Din această perspectivă, exercitarea cu rea-credinţă a unui drept procesual sau procedural poate avea consecinţe negative prin perturbarea bunei desfăşurări a procesului, prin prejudicierea unui drept procesual al altuia sau într-o altă modalitate. Situaţii frecvente în practică, în care se exercită cu rea-credinţă drepturile procesuale, sunt, spre exemplu, cele privind formularea de cereri identice, repetate la un interval scurt de timp după respingerea cererii anterioare sau rezilierea contractului de asistenţă juridică în diferite momente procesuale, când partea are interes în amânarea pe orice cale a procesului - cum ar fi împiedicarea instanţei de a judeca o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive. 21. De altfel, abuzul de drept procesual presupune atât un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural, în scop de şicană, fără justificarea unui interes special şi legitim, ci numai cu intenţia de a-l vătăma pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, cât şi un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părţii adverse, ci şi ale societăţii, care sunt reprezentate de către Ministerul Public, precum şi împiedicarea organelor judiciare de la aflarea adevărului în cauză; în acest sens, potrivit art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală, „dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege“. Aşa fiind, poate constitui un abuz de drept procesual formularea mai multor cereri succesive de recuzare sau formularea unor cereri probatorii fără o teză probatorie reală, cu singura intenţie de a obţine amânarea cauzei. 22. De asemenea, ca o consecinţă a abaterii, amenda judiciară are rolul de a disciplina comportamentul procesual al participanţilor la procedura judiciară şi al altor terţe persoane în legătură cu procesul, în scopul intrării în legalitate a acestora şi al efectuării corecte şi la timp a îndatoririlor ce le revin. Aşa fiind, potrivit art. 284 din Codul de procedură penală, persoana amendată poate cere anularea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi/judecătorului de cameră preliminară/instanţei de judecată, iar cererea va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere. Dacă se constată că persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, se va dispune anularea amenzii, iar dacă se apreciază că împrejurările invocate de cel amendat ar fi putut fi înlăturate printr-o comportare mai diligentă, amenda va fi redusă în consecinţă. 23. Chiar dacă abaterea nu se referă în mod explicit la o neîndeplinire punctuală a unei obligaţii legale, ea constă totuşi într-o obligaţie generală referitoare la abţinerea părţii de la a abuza de un drept. Aşa fiind, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile legale contestate afectează prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), deoarece conţinutul normativ este suficient de clar, precis şi previzibil, în aşa fel încât destinatarul acestora să-şi poată adapta conduita la exigenţele impuse de legiuitor. 24. Curtea a constatat că aceste prevederi nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, care este prezumată de însuşi faptul că prin indicarea unei conduite de urmat orice alte variante sunt excluse. De aceea, abuzul de drept poate fi considerat un veritabil antonim juridic al bunei-credinţe, a cărei dimensiune socială a fost inclusă în cuprinsul normei constituţionale de referinţă prin îndatorirea de a nu încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi. 25. Totodată, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prin dispoziţiile legale criticate este afectat dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, partea interesată se poate adresa unui alt judecător de drepturi şi libertăţi/judecător de cameră preliminară/complet în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei/încheierii de amendare în vederea anulării sau reducerii amenzii aplicate. Aşadar, din perspectivă constituţională, dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) şi ale art. 284 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală garantează persoanei amendate o judecată imparţială în cadrul unui proces echitabil. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 6.085/197/2020/a2 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi de Ionel Cherciu în Dosarul nr. 29.269/325/2019/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
