Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Valentina Bărbăţeanu│- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.440/117/2015* al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 27D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, prin care apreciază că aceasta este neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa Curţii Constituţionale existentă în materie. Apreciază, totodată, că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului în sensul ca şi entităţile deţinătoare să aibă posibilitatea de a contesta deciziile de anulare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ceea ce excedează competenţelor Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.440/117/2015*, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii prin care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat decizia prin care autoarea excepţiei, în calitate de entitate deţinătoare, a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru un imobil revendicat, cu motivarea că acesta fusese expropriat şi preluat de stat cu titlu valabil, fiind, în prezent, proprietatea universităţii menţionate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi cele ale art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi deciziilor sau dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, confirmate implicit prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele pentru care persoanele juridice deţinătoare au emis decizie de restituire prin echivalent. Aşadar, Comisia nu ar putea, ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, să invalideze decizia persoanei juridice deţinătoare şi, implicit, să cenzureze actul de justiţie, lăsându-l fără efect. În caz contrar, s-ar încălca principiul securităţii juridice şi principiul separaţiei puterilor în stat, eludându-se, printr-un act administrativ, efectele obligatorii ale actului jurisdicţional. 7. În ce priveşte prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 susţine că sunt neconstituţionale în măsura în care deciziile emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pot fi atacate doar de persoana care se consideră îndreptăţită, nu şi de persoana care justifică un interes legitim. În acest sens arată că deciziile emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin care aceasta invalidează deciziile emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea notificărilor sunt opozabile şi acestora din urmă, astfel că limitarea persoanei care are calitate procesuală activă doar la persoana care se consideră îndreptăţită, definită de art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, aduce atingere dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea interesului său legitim, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la un recurs efectiv. 8. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8) şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea scrisă a excepţiei rezultă, însă, că, în ceea ce priveşte art. 35 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia critică doar prevederile alin. (1). Prin urmare, Curtea va examina, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8) şi ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: - Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii: a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;“;" – Art. 21 alin. (5) şi (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante. (…)(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).“;" – Art. 35 alin. (1): „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării“. 14. Art. 33 stabileşte termenele în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar art. 34 prevede termenele în care trebuie soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 15. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi la art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Prin raportare la art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“ din Constituţie invocă, totodată, şi art. 6 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv. Menţionează, de asemenea, prevederile art. 8 şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care, în esenţă, vizează dreptul de acces la o instanţă şi judecată în cadrul unui proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca de anulare a unei decizii prin care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat o decizie prin care universitatea menţionată, în calitate de entitate deţinătoare, a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru un imobil revendicat. Propunerea de acordare de despăgubiri prin echivalent formulată de entitatea deţinătoare a fost motivată de faptul că imobilul în discuţie fusese expropriat şi preluat de stat cu titlu valabil, fiind, în prezent, proprietatea acestei universităţi. Decizia de invalidare a fost emisă în considerarea faptului că există posibilitatea restituirii în natură a imobilului solicitat. Pentru a contracara diminuarea propriului patrimoniu în situaţia în care va proceda la restituirea în natură a bunului solicitat, astfel cum s-a prevăzut prin decizia de invalidare emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, unitatea deţinătoare a bunului a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, ridicând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale ce formează obiectul prezentului dosar în cursul procesului având ca obiect soluţionarea contestaţiei. 17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, confirmate implicit de hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile prin care instanţele de judecată au obligat Comisia Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în condiţiile legii speciale. 18. În raport cu aceste critici, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora. În prezenta cauză, din examinarea obiectului litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, reiese că decizia referitoare la propunerea de acordare de despăgubiri, emisă de unitatea deţinătoare a bunului imobil, în speţă Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, nu este consecinţa unor sentinţe judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate al acestora, astfel că nu se regăseşte ipoteza avută în vedere în Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Împrejurarea că decizia unităţii deţinătoare a imobilului conţinând propunerea de acordare de despăgubiri a fost „confirmată implicit de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care instanţele de judecată au obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în condiţiile legii speciale“, este diferită de ipoteza în care deciziile administrative privind acordarea de despăgubiri au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate al acestora. Astfel, în speţă, prin hotărârea judecătorească pe care autoarea excepţiei o invocă, instanţa nu s-a pronunţat pe fondul dreptului şi nu a analizat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire sau întinderea dreptului pretins. Prin Sentinţa civilă nr. 307/2010, pronunţată în Dosarul nr. 941/33/2010, Curtea de Apel Cluj a stabilit în sarcina Comisiei Centrale obligaţia de evaluare a bunului şi de emitere a titlului de despăgubire, fără a se pronunţa asupra fondului dreptului pretins sau a documentaţiei existente referitoare la posibilitatea restituirii în natură. 19. Prin urmare, Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, mai sus citată, nu este incidentă în cauză. Situaţia existentă în cauză este similară celor pe care Curtea Constituţională le-a avut în vedere când s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prin deciziile nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, sau nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015. 20. Astfel, analizând de principiu atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, că aceasta nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut. Scopul unei asemenea verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl reprezintă confirmarea cu certitudine sporită a unui drept, ceea ce nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just. 21. Totodată, prin Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, Curtea a mai reţinut că din Hotărârea-pilot, pronunţată la 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, se desprinde constatarea Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la existenţa, pe fondul vidului legislativ în materie, a numeroase situaţii de suprapunere de titluri de proprietate, ce stau la originea multora dintre litigiile aduse în faţa sa, ceea ce imprimă necesitatea rezolvării interne şi a acestui aspect. Or, verificarea efectuată de Comisia Naţională reprezintă o asemenea atribuţie legală de control suplimentar, conferită unui organism central, şi răspunde astfel acestei cerinţe. 22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, autoarea excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care deciziile emise de Comisia Naţională pot fi atacate doar de persoana care se consideră îndreptăţită, în sensul art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, nu şi de o altă persoană care justifică un interes legitim, ceea ce contravine dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea unui interes legitim, dreptului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv. 23. Cu privire la critici identice, formulate tot de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca în calitate de entitate deţinătoare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 10*) din 17 ianuarie 2017, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, constatând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi respingând-o ca atare. ────────── *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 10 din 17 ianuarie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017.────────── 24. Astfel, Curtea a observat că din textul de lege criticat rezultă că legea nu conferă unităţii deţinătoare a bunului imobil solicitat/entităţii învestite cu soluţionarea notificării legitimare procesuală activă pentru contestarea în instanţă a deciziei Comisiei Naţionale de invalidare a propunerii sale de acordare de măsuri reparatorii în echivalent (paragraful 30). 25. Curtea a reţinut (paragraful 32), totodată, că în operaţiunea de determinare a măsurii reparatorii entitatea învestită de lege în sensul art. 3 pct. 4 lit. a) şi b) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, are interesul ca persoanei îndreptăţite să i se acorde măsuri de compensare prin puncte, întrucât, în acest caz, patrimoniul său nu va fi afectat, direct sau indirect, prin măsura reparatorie propusă. Izvorul dreptului la despăgubire al persoanei îndreptăţite îl constituie, însă, bunul imobil preluat în mod abuziv, compensarea prin echivalent fiind o măsură excepţională care se abate de la principiul restituirii în natură. În cazul compensării prin puncte, statul a ales ca el însuşi să preia sarcina despăgubirii cu privire la bunurile care fac obiectul legii; prin urmare, în lipsa acestui mecanism ar fi revenit unităţii deţinătoare obligaţia fie de a restitui bunul în natură, fie de a acorda o măsură reparatorie prin echivalent, indiferent de forma acestuia. Diminuarea patrimoniului unităţii deţinătoare ca urmare a deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, prin care se invalidează decizia entităţii învestite de lege care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii, se datorează notificării depuse, unitatea deţinătoare fiind cea avantajată în ipotezele care nu dau loc la restituire în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care devine aplicabilă măsura compensării prin puncte. Unitatea deţinătoare - indiferent de regimul său juridic - şi statul formează un corp procesual unitar în concepţia legiuitorului. Această realitate normativă, fiind rezultatul unei ficţiuni juridice pe care legiuitorul a creat-o, constituie, în mod indubitabil, o regulă de drept în materia restituirii reglementată de Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, iar caracteristica esenţială a acesteia este faptul că nu poate fi făcută proba contrară împotriva unei asemenea reguli, prin mijlocirea art. 21 din Constituţie. Regula de drept enunţată impune, în mod axiomatic, concluzia potrivit căreia acest corp acţionează unitar prin actul care produce efecte în circuitul juridic, şi anume: (1) decizia entităţilor învestite de lege de restituire în natură a bunului imobil sau (2) decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de invalidare sau validare în tot sau în parte a deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. Competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu naşte un drept al unităţii deţinătoare la a contesta actul acesteia, ci de a concura la realizarea actului care produce efecte juridice şi este opozabil şi persoanei îndreptăţite. Răsturnarea acestei concepţii legislative poate duce la golirea de conţinut a întregii proceduri de restituire, aceasta disipându-se între diversele interese mai mult sau mai puţin îndreptăţite ale subiecţilor ce participă şi concură la realizarea întregului proces (paragraful 32). 26. Curtea a statuat, prin aceeaşi decizie (paragraful 33), că, din moment ce atât unităţii deţinătoare, cât şi Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor le incumbă obligaţia de restituire, nu se poate reţine existenţa unei limitări a accesului liber la justiţie a uneia împotriva celeilalte. Prin urmare, legiuitorul a considerat că în cadrul procesului de restituire nu pot exista interese legitime divergente între acestea; ceea ce este actual şi primează este interesul legitim al persoanei îndreptăţite de a i se restitui bunul în natură/echivalent, aspect pe care numai aceasta îl poate contesta. În consecinţă, deşi unitatea deţinătoare ar putea invoca un interes de fapt în promovarea unei căi de atac împotriva deciziei de invalidare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea a apreciat că acest interes nu este unul legitim pentru a putea fi valorificat în sensul art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Caracterul legitim al interesului aparţine doar persoanei îndreptăţite, căreia, de altfel, legea îi şi recunoaşte dreptul de a contesta actul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, Curtea a constatat că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie. 27. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în raport cu art. 21 din Constituţie. 28. Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, îşi menţin valabilitatea atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au stat la baza acesteia. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.440/117/2015* al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) şi (8) şi ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
