Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, precum şi de Florica Domnica Şteţ în Dosarul nr. 1.927/266/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 607D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, Florica Domnica Şteţ, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.067 din 14 iulie 2009, nr. 154 din 24 martie 2016, nr. 140 din 14 martie 2017 şi nr. 340 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.927/266/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, precum şi de Florica Domnica Şteţ cu ocazia soluţionării apelurilor formulate într-o cauză penală privind trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, infracţiune prevăzută de dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia, susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă principiul legalităţii şi dreptul la un proces echitabil, întrucât există o necorelare între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 193 alin. (1) şi (2) şi ale art. 196 din Codul penal care reglementează infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi, respectiv, vătămare corporală din culpă. În acest sens, arată că „prin incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal se realizează practic sau indirect o transpunere a elementelor constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) şi (2) teza întâi din Codul penal, unde legiuitorul nu mai cere existenţa de zile de îngrijiri medicale, fiind suficientă doar cauzarea de leziuni fizice sau producerea unei leziuni traumatice victimei. Însă această din urmă infracţiune este una intenţionată, spre deosebire de urmările adiacente cauzate de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal unde se reţine culpa şoferului imprudent - în caz contrar am fi în prezenţa unui concurs între infracţiunile prevăzute de art. 338 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) şi (2) din Codul penal“. Raportat la prevederile art. 196 din Codul penal, consideră că „se realizează o distorsionare a laturii subiective a celor două fapte penale, în sensul că, deşi una este comisă cu intenţie, iar cealaltă din culpă, legiuitorul asimilează şi pune pe picior de egalitate urmările indirecte produse din culpă cu cele cauzate cu intenţie, dând o definiţie proprie noţiunii de accident de circulaţie care conţine elemente care la un moment dat (ca şi în speţa de faţă) ar putea intra în contradicţie cu alte noţiuni de drept penal, cum ar fi cea de vătămare corporală din culpă, care presupune prin definiţie cauzarea unei leziuni sau vătămări a sănătăţii ori a integrităţii corporale de o anumită intensitate, ceea ce în speţa de faţă lipseşte. Cu toate acestea, legiuitorul, deşi a prevăzut că rănirea sau vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a unei persoane se datorează conduitei imprudente a şoferului unui vehicul care din culpă a cauzat aceste urmări, totuşi a optat să sancţioneze penal pe şofer chiar dacă vătămările sunt superficiale şi lipsite de importanţă sau de o anumită intensitate, făcându-se astfel indirect trimitere la urmările cauzate de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. (1) şi (2) din Codul penal, fără să existe concurs de infracţiuni“. Totodată, menţionează că, prin Decizia nr. 154 din 24 martie 2016, Curtea Constituţională nu a analizat aspectele arătate mai sus. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre care şi previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie absolută şi o anumită supleţe poate să se dovedească de dorit (deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015). Arată că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, şi Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). De asemenea, Curtea Constituţională a precizat în jurisprudenţa sa că dispoziţiile de lege criticate trebuie analizate în ansamblul normativ din care fac parte, pentru a decide asupra predictibilităţii acestora (Decizia nr. 92 din 3 martie 2015, paragraful 14). Aşadar, previzibilitatea unei norme presupune ca destinatarul acesteia să aibă posibilitatea de a-şi reprezenta aspectele în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Consideră că dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt formulate în mod clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice sau pasaje obscure ori echivoce, reglementând cu claritate conduita de urmat de către destinatarul normei penale. 8. Avocatul Poporului menţionează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.067 din 14 iulie 2009, nr. 140 din 14 martie 2017 şi nr. 340 din 11 mai 2017, în sensul că dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Astfel, arată că textele de lege criticate îndeplinesc cerinţa de previzibilitate, întrucât oferă suficiente elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă care sunt acţiunile incriminate de legiuitor. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, aşa cum reiese şi din Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36. Menţionează, totodată, că, potrivit art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „accidentul de circulaţie“ este definit ca acel eveniment care întruneşte mai multe condiţii, şi anume: s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauză, textul de lege criticat fiind o normă de drept penal substanţial, iar nu de drept penal procesual. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 338 alin. (1) din Codul penal: "Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani." – Art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: "Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii: [...] b) a avut ca urmare [...], rănirea uneia sau a mai multor persoane [...];" 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autoarele excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarele excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci motivele invocate vizează modul de interpretare şi aplicare - în cazul concret dedus judecăţii - a dispoziţiilor de lege criticate. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, acestea intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, şi Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020). 14. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 75 lit. b) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, precum şi de Florica Domnica Şteţ în Dosarul nr. 1.927/266/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
