Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Sergiu Ionuţ Mârza în Dosarul nr. 8.094/55/2019/a13 al Judecătoriei Arad. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 273D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar prin care autorul excepţiei solicită judecarea în lipsă. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.211D/2020, nr. 206D/2021 şi nr. 1.198D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Ioan Drimuş în Dosarul nr. 1.181/100/2015* al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, de Ioan Vişovan în Dosarul nr. 10.579/182/2015* al Judecătoriei Baia Mare - Secţia penală şi de Alexandru Marian Roşca în Dosarul nr. 142/100/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală. 4. La apelul nominal răspunde, pentru Ioan Drimuş şi pentru Ioan Vişovan, domnul avocat Iordăchescu Andrei, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare, iar pentru Alexandru Marian Roşca răspunde domnul avocat Sergiu Bogdan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocaţii prezenţi şi reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.211D/2020, nr. 206D/2021 şi nr. 1.198D/2021 la Dosarul nr. 273D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Iordăchescu Andrei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că stabilirea limitelor de pedeapsă, fiind o problemă ce ţine de politica penală a statului, intră în competenţa Parlamentului. Cu toate acestea, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că intră în competenţa acesteia verificarea modului în care politica penală configurată de legiuitor se reflectă asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale în vederea respectării unui just echilibru în raport cu valoarea socială ocrotită. Susţine că dispoziţiile criticate contravin art. 16 din Constituţie. Arată că în cazul unei persoane care comite infracţiunea de contrabandă în formă simplă limitele de pedeapsă vor fi între 2 şi 7 ani, dar dacă două persoane introduc în ţară mai puţine cartuşe de ţigări, limitele de pedeapsă vor fi între 5 şi 15 ani, chiar dacă în acest caz pericolul social poate fi mai mic decât în primul exemplu. Persoanele respective comit aceleaşi acte de executare, fiind vorba despre existenţa aceleiaşi laturi subiective şi aceleiaşi laturi obiective. Susţine că la art. 77 lit. a) din Codul penal se reglementează circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de mai multe persoane, existând posibilitatea sancţionării mai aspre a persoanelor care comit împreună o infracţiune. 7. Având cuvântul, domnul avocat Sergiu Bogdan solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că în cauză sunt incidente două decizii, şi anume cea referitoare la dezincriminarea conflictului de interese în mediul privat şi cea referitoare la pedeapsa aplicată în cazul infracţiunii continuate. Susţine că specificul infracţiunii de contrabandă rezultă din interesele protejate prin incriminarea faptelor respective, iar în cazul contrabandei, pe lângă interesul statal, există şi un interes privat care determină legiuitorul să reglementeze limite de pedepse foarte mari. Apreciază că principiul proporţionalităţii este legat de stabilirea unor categorii de fapte, iar prin încadrarea infracţiunii de contrabandă într-o anumită categorie este posibilă şi analiza proporţionalităţii limitelor de pedeapsă prin comparaţie cu cele stabilite în alte state. Principiul proporţionalităţii nu înseamnă doar efectul disuasiv al pedepsei, ci acesta presupune o ierarhie a pedepselor în funcţie de gravitatea faptelor. Or, pedeapsa în cazul infracţiunii prevăzute de art. 274 din Codul vamal al României nu respectă principiul proporţionalităţii raportat la celelalte pedepse pe care sistemul penal român le conţine. Aşa fiind, apreciază că soluţia legislativă, care reglementează o pedeapsă între 5 şi 15 ani, este disproporţionată. 8. Reprezentanta Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că dispoziţiile criticate sunt clare şi echivoce, fiind constituţionale, iar stabilirea limitelor de pedeapsă intră în competenţa legiuitorului. 9. Având cuvântul în replică, domnul avocat Sergiu Bogdan susţine că se invocă interesele financiare. Instituirea accizelor mari are ca scop renunţarea la fumat. Or, apare un paradox, în condiţiile în care se doreşte determinarea populaţiei să renunţe la fumat, se afirmă că se afectează bugetul prin săvârşirea faptelor incriminate de textul de lege criticat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 10 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.094/55/2019/a13, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Sergiu Ionuţ Mârza cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de contrabandă în forma agravată. 11. Prin Încheierea penală din 17 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.181/100/2015*, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006, excepţie ridicată de Ioan Drimuş cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului, în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de contrabandă în forma agravată. 12. Prin Încheierea din 5 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 10.579/182/2015*, Judecătoria Baia Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006, excepţie ridicată de Ioan Vişovan cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de contrabandă. 13. Prin Încheierea din 23 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 142/100/2017, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006, excepţie ridicată de Alexandru Marian Roşca cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de textul de lege criticat. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că individualizarea legală a pedepsei trebuie să ţină seama de importanţa valorii sociale ocrotite, de mijloacele cele mai eficiente pentru protejarea acesteia, astfel încât restrângerea drepturilor fundamentale să fie proporţională şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit. Apreciază că obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este unul complex, deoarece se apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, cât şi regimul frontierei de stat. Arată că în momentul adoptării noului Cod penal, legiuitorul a optat pentru reducerea semnificativă a limitelor de pedeapsă, faţă de vechea reglementare. Cu toate acestea, noua politică nu s-a reflectat şi în diminuarea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile prevăzute în legi speciale, cum este şi cea de contrabandă. Unul dintre obiectivele principale ale noii legislaţii penale a fost reprezentat de „noua logică a pedepselor“ regăsită în Codul penal. Optica legiuitorului a fost continuată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prin reaşezarea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiune din legislaţia specială. Aşa fiind, susţin că limitele actuale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de contrabandă calificată, dacă infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, sunt vădit neconstituţionale. Menţionează că persoane care au comis infracţiuni de mai mică gravitate şi care denotă o periculozitate mai redusă ajung să fie sancţionate mai aspru decât acele persoane care săvârşesc infracţiuni de mare gravitate. În final, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017 şi Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016. 15. Fac referire la alte infracţiuni, apreciate ca fiind mai grave, susţinând că existenţa unor limite de pedeapsă mai mari pentru o infracţiune care are drept scop în principal protejarea patrimoniului statului în comparaţie cu pedepse stabilite pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanei nu-şi poate găsi justificarea nici în actuala politică penală şi nici în necesitatea protejării corespunzătoare a unor valori. Susţin că limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor au un caracter vădit disproporţionat faţă de infracţiune, sunt contrare actualei politici penale şi încalcă principiul proporţionalităţii prevăzut atât de art. 53 din Constituţie, cât şi de art. 49 şi 52 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 16. Afirmă că prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie reprezintă o transpunere a principiului proporţionalităţii în dreptul intern. În susţinere, invocă Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, apreciind, totodată, că principiul proporţionalităţii este acceptat la nivelul Curţii Constituţionale inclusiv în materia modului în care este reglementată o anumită infracţiune. În materia dreptului penal substanţial, principiul proporţionalităţii vizează îndeosebi caracterul ultima ratio al acestuia. Cu alte cuvinte, principiul proporţionalităţii înglobează şi principiul subsidiarităţii. De asemenea, principiul proporţionalităţii îşi găseşte aplicabilitatea şi în sfera individualizării legale a pedepselor, astfel că şi în ipoteza în care infracţiunea de contrabandă şi-ar putea găsi justificarea prin raportare la principiul minimei intervenţii, limitele de pedeapsă instituite prin agravanta prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 implică o restrângere vădit disproporţionată a drepturilor individuale - îndeosebi a dreptului la libertate. 17. În continuare, arată că prin noile reglementări penale s-a renunţat la circumstanţa specială de agravare referitoare la comiterea faptei de către două sau mai multe persoane împreună (aceasta fiind des întâlnită în legislaţia penală anterioară), această situaţie urmând să se raporteze doar la agravanta generală prevăzută de art. 77 lit. a) din noul Cod penal. Comparând vechea reglementare cu noile dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiunile de lipsire de libertate, violare de domiciliu, tulburare de posesie, furt calificat şi tâlhărie calificată, autorii excepţiei apreciază că noua politică penală a fost aceea de a se renunţa la aceste circumstanţe de calificare în forma unor agravante speciale, păstrându-se posibilitatea de a sancţiona comiterea faptei în participaţie prin aplicarea agravantei generale prevăzute de art. 77 lit. a) din noul Cod penal. În acest context, menţinerea art. 274 din Legea nr. 86/2006 în forma actuală denotă mai degrabă o omisiune a legiuitorului, ceea ce sugerează faptul că această disproporţie vădită nici nu ţine de politica penală a legiuitorului. Mai mult, o asemenea abordare a legiuitorului evidenţiază o încălcare a propriei sale politici penale. Astfel, reiese în mod evident că, în prezent, agravanta specială instituită de art. 274 teza a doua nu mai este proporţională cu situaţia care a determinat-o iniţial, şi anume politica penală reflectată de Codul penal anterior. 18. Excesivitatea sancţiunii penale, ce are drept consecinţă încălcarea principiului proporţionalităţii, reiese şi din faptul că circumstanţa de agravare prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 atrage aplicarea unor limite de pedeapsă vădit mai mari decât în cazul regimului sancţionator al circumstanţelor generale de agravare, pe de-o parte, şi aplicarea unei sancţiuni mai aspre decât în cazul anumitor infracţiuni de terorism. Totodată, se subliniază faptul că, spre deosebire de agravanta specială instituită de art. 274 din Legea nr. 86/2006 - ce se referă la comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună -, agravanta generală prevăzută de art. 77 lit. a) din noul Cod penal se raportează la un număr de trei sau mai multe persoane împreună. Aşa fiind, deşi agravanta generală vizează o participaţie mai extinsă - de trei sau mai multe persoane - decât cea avută în vedere de agravanta specială, cea dintâi conferă un tratament mult mai blând faţă de cea din urmă. 19. Aşa fiind, limitele pedepsei principale prevăzute de textul de lege criticat în cazul formei calificate a infracţiunii de contrabandă încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 53. Sancţiunile de drept penal trebuie să fie astfel stabilite de lege încât să reflecte periculozitatea faptei şi a făptuitorului şi să asigure realizarea scopurilor acestor sancţiuni. Consecinţele angajării răspunderii penale trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au antrenat această răspundere. Principiile constituţionale ale legalităţii pedepsei şi proporţionalităţii acesteia se impun în primul rând legiuitorului, în procesul legislativ al stabilirii sancţiunii legale incidente, fiind imperios să se stabilească o balanţă între periculozitatea abstractă a faptei şi restrângerea exerciţiului drepturilor făptuitorului. 20. Judecătoria Arad, făcând referire la Decizia nr. 138 din 10 martie 2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 21. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, politica penală şi regimul sancţionator în materia infracţiunii de contrabandă ţin cont de gradul de pericol social al acestor infracţiuni, de modul şi mijloacele de comitere, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele sunt comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. În raport cu aceste criterii regimul sancţionator este stabilit ţinând seama de elementele definitorii ale conţinutului concret al faptelor, de valoarea socială apărată prin norma de incriminare şi de circumstanţele agravante care sporesc gradul de pericol social al infracţiunii. Regimul sancţionator respectă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, iar diferenţa de tratament juridic nu este discriminatorie, fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil de formele de agravare ale infracţiunii de contrabandă şi necesitatea combaterii acestui tip de infracţionalitate care a devenit un fenomen în anumite zone ale graniţei. Politica penală în materia infracţiunilor de contrabandă respectă un just echilibru între valoarea socială ocrotită prin norma penală şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, nefiind încălcate principiul egalităţii în faţa legii şi principiile legalităţii şi proporţionalităţii pedepsei. 22. Judecătoria Baia Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006, principiul legalităţii pedepsei prevăzut de art. 23 alin. (12) din Constituţie este respectat, pedeapsa fiind stabilită de către legiuitorul primar, prin lege. Raportat la specificul infracţiunii vizate, este justificat un tratament juridic diferit faţă de pedepsele incidente în cazul altui gen de infracţiuni, restrângerea exerciţiului libertăţii fiind necesară, proporţională cu situaţia care a determinat-o şi aplicată în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie. 23. Tribunalul Maramureş - Secţia penală arată că, deşi se constată o disproporţie vădită în ceea ce priveşte regimul sancţionator instituit în cazul săvârşirii faptei de contrabandă de către o singură persoană faţă de situaţia în care infracţiunea a fost comisă de două sau de mai multe persoane împreună, totuşi aceasta este opţiunea legiuitorului penal la un anumit moment. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocaţilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu următorul cuprins: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.“ 28. Autorii excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 49 privind principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor şi ale art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi prevederile art. 7 privind principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 255 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 9 august 2022, Decizia nr. 691 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.233 din 28 decembrie 2021, Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, şi Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020. 30. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuţiile organului legiuitor, reprezentând opţiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional. În acest sens, prin Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea a constatat că, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi diminuarea evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea şi menţinerea în fondul activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific. 31. În continuare, Curtea a constatat că nu poate sancţiona o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancţionator al anumitor infracţiuni şi optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancţionator reglementat de Codul penal şi de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menţinerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracţiuni şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea şi menţinerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020, paragraful 38). 32. În ceea ce priveşte susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, în sensul că există numeroase infracţiuni de gravitate indiscutabil mai mare pentru care legea prevede pedepse mai blânde, Curtea a apreciat că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, Constituţia nu stabileşte mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative şi priorităţi în diferite perioade de timp, determinate de frecvenţa, gravitatea şi consecinţele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmăreşte protecţia diferitelor categorii de relaţii sociale, ceea ce înseamnă că, în funcţie de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate şi combătute prin aplicarea de sancţiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017, paragraful 18). 33. Curtea, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, a statuat, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârşit infracţiuni diferite se află în situaţii juridice diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sergiu Ionuţ Mârza în Dosarul nr. 8.094/55/2019/a13 al Judecătoriei Arad, de Ioan Drimuş în Dosarul nr. 1.181/100/2015* al Curţii de Apel Cluj- Secţia penală şi de minori, de Ioan Vişovan în Dosarul nr. 10.579/182/2015* al Judecătoriei Baia Mare - Secţia penală şi de Alexandru Marian Roşca în Dosarul nr. 142/100/2017 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Arad, Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, Judecătoriei Baia Mare - Secţia penală şi Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
