Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi b) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Pompiliu Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.059/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.183D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în cauză, aspectele sesizate de autorul excepţiei vizează nemulţumiri referitoare la modul de soluţionare a cererilor formulate, care nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.059/120/2019, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi b) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Pompiliu Gheorghe Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate cu privire la comunicarea unor informaţii de interes public. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi nu limitează accesul cetăţeanului la vreo informaţie publică, în realitate, provoacă confuzii, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 31 din Constituţie. Deşi lit. a) şi b) ale art. 2 din Legea nr. 544/2001 conţin în textul lor adjectivul pronominal nehotărât „orice“ referitor la autoritate şi informaţie publică, iar art. 4 alin. (1) conţine adjectivul pronominal nehotărât „oricărei“ referitor la persoană, aceste texte de lege lipsesc de fapt pe cetăţeanul solicitant al informaţiei de interes public de accesul efectiv la informaţia la care ar trebui să aibă acces neîngrădit şi fără a justifica vreun interes, astfel cum prevede art. 31 din Constituţie. Autorul excepţiei susţine că, deşi toate cererile de informaţie publică adresate autorităţilor publice respectau condiţiile de formă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 544/2001, el nu a primit un răspuns favorabil, ceea ce, în opinia sa, conduce la concluzia că semnificaţia termenilor „orice“ şi „oricărei“ din cuprinsul prevederilor legale criticate, precum şi al art. 31 din Constituţie nu are o efectivitate concretă. De asemenea, autorul consideră că textele legale criticate sunt neconstituţionale deoarece creează posibilitatea ca unele instanţe judecătoreşti să interpreteze aceste norme juridice în sensul că prin „orice informaţie“ şi „orice autoritate publică“ se înţelege, de fapt, „aproape orice“ informaţie/autoritate publică, iar prin „oricărei persoane“ se înţelege „aproape oricărei persoane“. 6. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 2 lit. a) şi b): "În sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorităţi publice centrale sau locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar, precum şi orice operator sau operator regional, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici; b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;“;" – Art. 4 alin. (1): „Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau de a desemna persoane cu atribuţii în acest domeniu.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 31 privind dreptul la informaţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 31 din Constituţie consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informaţie de interes public“ şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal“. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dreptul la informaţie, consacrat de art. 31 din Constituţie, se referă numai la informaţiile de interes public (a se vedea Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). De asemenea, instanţa de contencios constituţional a statuat că dreptul la informaţie nu este un drept absolut (a se vedea în acest sens Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, paragraful 35), astfel că legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili condiţiile exercitării acestui drept. 13. Prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 definesc înţelesul sintagmei „informaţie de interes public“, stabilind că „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei“. Prin autoritate publică sau instituţie publică, conform lit. a) a art. 2 din lege, se înţelege, în esenţă, „orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice“. Totodată, prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 instituie obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau de a desemna persoane cu atribuţii în acest domeniu, transpunând în planul legii garanţii menite să asigure respectarea dreptului fundamental la informaţie. 14. Sub acest aspect, Curtea reţine că, în condiţiile Legii nr. 544/2001, oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit cu privire la informaţiile de interes public, pe care are dreptul să le solicite şi să le obţină de la autorităţile şi instituţiile publice. Caracterizate prin supleţe în redactare, de natură să asigure stabilitatea şi eficienţa legislative, prevederile legale criticate cuprind reguli clare, precise, care dau expresie normei constituţionale cuprinse în art. 31 referitoare la dreptul la informaţie. 15. În acest context, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea precizează că stabilirea în concret a domeniului de incidenţă al prevederilor legale criticate constituie un aspect care excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţei judecătoreşti. Curtea Constituţională nu poate analiza susţineri de neconstituţionalitate ce vizează, în realitate, modalitatea în care normele juridice sunt interpretate, în procesul de aplicare a legii la circumstanţele concrete ale fiecărei situaţii, de către autorităţile publice abilitate. Un astfel de control ar contraveni atribuţiei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a asigura, în procesul de înfăptuire a justiţiei, interpretarea şi aplicarea legislaţiei incidente. 16. În consecinţă, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi b) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Pompiliu Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.059/120/2019 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
