Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Roşca în Dosarul nr. 668/1/2015* al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.487 D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate enumeră dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, solicitând, de fapt, modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate. Precizează că Sentinţa penală nr. 97/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, reprezintă un declinator şi regulator de competenţă, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei. Susţine că, ulterior acestui moment procesual, instanţele inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu pot genera conflict pozitiv sau negativ de competenţă. Menţionează, totodată, că stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, iar judecătorii sunt independenţi să stabilească, potrivit legii, care sunt instanţele competente să soluţioneze cauzele penale. Se arată, de asemenea, că interpretarea şi aplicarea legii sunt de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 668/1/2015*, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Roşca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care autorul excepţiei a invocat excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Prahova. 5. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează şi se aplică în sensul că, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi declină competenţa de soluţionare a unei cauze către o instanţă inferioară, această instanţă nu mai poate să îşi invoce propria necompetenţă materială şi după calitatea persoanei, pentru a nu genera un conflict negativ de competenţă. 6. Tribunalul Prahova - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale fără a-şi exprima însă opinia cu privire la temeinicia acesteia, însă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul susţine, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi, în subsidiar, că aceasta este neîntemeiată. În principal, afirmă, pe de o parte, că autorul excepţiei enumeră dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate prin textul criticat fără a indica motivele de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, că problema de drept invocată vizează interpretarea şi aplicarea legii procesual penale, nefiind o problemă de constituţionalitate. Sunt invocate, în acest sens, Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, Decizia nr. 371 din 28 mai 2019 şi Decizia nr. 188 din 31 mai 2015. În subsidiar, arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei, sens în care este indicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 19 ianuarie 2016. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(1) Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.(2) Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.(3) Sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi.(4) Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă.(5) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile şi efectuează actele ce reclamă urgenţă.(6) Instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.(7) Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanţei superioare comune.(8) Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepţia situaţiilor în care apar elemente noi care atrag competenţa altor instanţe.(9) Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (2) şi (3)." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti, precum şi prevederilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la interzicerea discriminării. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia invocă, în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, o ipoteză juridică concretă, ce intră în sfera aplicării prevederilor art. 51 alin. (8) din Codul de procedură penală - conform cărora instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepţia situaţiilor în care apar elemente noi, care atrag competenţa altor instanţe -, respectiv aceea în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de instanţă superioară, îşi declină competenţa de soluţionare a unei cauze către o instanţă inferioară. În aceste condiţii, în motivarea excepţiei, se ridică problema posibilităţii acestei din urmă instanţe de a-şi declina competenţa prin invocarea propriei necompetenţe materiale şi după calitatea persoanei. 14. Or, soluţia problemei de drept astfel invocate este prevăzută în cuprinsul dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Codul de procedură penală, potrivit cărora declinarea competenţei instanţei inferioare este admisibilă în situaţiile în care apar elemente noi, care atrag competenţa altor instanţe. 15. Aşadar, argumentele formulate în susţinerea prezentei excepţii nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Codul de procedură penală într-o ipoteză concretă. 16. Însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 17. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Roşca în Dosarul nr. 668/1/2015* al Tribunalului Prahova - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
